Carmen Brumă – Căsătoria, singurul sport extrem

Publicat pe

Sănătoasă, suplă și nici pe departe sătulă să tot fie întrebată care este secretul siluetei ei, Carmen Brumă îi încurajează pe cei care vor să îi urmeze exemplul spunându-le că recompensa de la capătul anevoiosului drum către un corp armonios este stima de sine.

 

Carmen Brumă – pantaloni scurți-scurți, picioare lungi-lungi – când ne-am întâlnit pentru interviul de față și i-am înmânat un buchet de flori. Ce am putea deduce de aici? În primul rând, că romantismul e o prezență discretă în viața lui Car­men și, în al doilea rând, că eu aș fi un bărbat romantic. Nu știu cum stăm cu prima parte a concluziei, dar în privința celei de-a doua soția mea sigur v-ar con­trazice. Așadar, aparențele înșală. În rest, cum arată Carmen? Excelent. Și nu vor­besc după fotografii, că nu s-au făcut încă pozele care să o arate la fel de bine ca în realitate. De ce e cu Mircea Badea? Fiind­că îi place să trăiască aventuros.

 

Am citit nenumărate articole des­pre felul în care arată Carmen Bru­mă, cum se menține în formă, cum a slăbit și ce mănâncă. Nu te-ai să­turat să fii întrebată doar ce mă­nânci și ce faci ca să arăți bine?

Nu. Asta e meseria mea. După apariția cărții cu programul 3S (Sănătoasă, Suplă, Sătulă), care s-a vândut în peste 250.000 de exemplare, am primit sute, mii de mesaje care spuneau „mi-ai schimbat viața, și acest lucru m-a emoționat foarte tare. Nenumărați oameni au ținut să-mi împărtășească povești similare cu a mea. Probabil cartea mea a avut succes fiindcă s-a născut dintr-o problemă reală; m-am adresat oamenilor pe limba lor, nu le-am dat definiții, nu le-am spus povești de mar­keting, nu am făcut promisiuni deșarte. Și nu, n-am cum să mă plictisesc fiindcă acest contact permanent cu oamenii care mă implică în poveștile lor, în viețile lor, făcându-mă parte din transformarea lor, mică sau mare, acest lucru mă alimentea­ză încontinuu. Și-mi place domeniul, mă interesează. Nu cred că e ceva superficial, chiar dacă așa ne-am obișnuit să privim ceea ce ține de aspectul fizic.

 

E o modă această preocupare pen­tru felul cum arătăm?

Începe ca o modă, ca și alergatul sau mer­sul la sală, dar devine un obicei și intră în mentalitate, în cultura de masă. Ceea ce e foarte bine. Contează mai puțin cum începe.

 

Ai avut probleme cu greutatea în adolescență. Erai la Moscova pe atunci.

Da, tatăl meu a lucrat în diplomație și eu l-am însoțit în unele dintre misiunile lui, printre care și aceasta de la Moscova. To­tul s-a întâmplat într-un moment bulver­sant al vieții mele, în adolescență…

 

A fost vreo poveste de dragoste care te-a bulversat?…

Nu, nici măcar…

 

Atunci? Nu voiai să mergi la Mos­cova?

Nu, n-am vrut. N-am vrut pentru că nu e visul unei adolescente să plece la Moscova exact în momentul când aici în­cepe să se contureze un grup de prieteni. Acea plecare m-a scos de pe traiectorie. Am făcut o depresie și singurul meu re­fugiu a fost mâncarea. E un episod care m-a marcat, dar de acolo a început construirea a ceea ce sunt eu în acest moment. Dacă nu trăiam acel episod nu știu dacă ajungeam aici.

 

Cum arăta viața ta la Moscova? Aveai prieteni?

Viața mea era plictisitoare. Am făcut lice­ul acolo, în limba rusă. Vorbeam foarte bine rusa. La un moment dat începusem să-mi fac și prietene. Moscova e un oraș impresionant, dar nu l-am perceput la adevărata lui valoare pentru că, în acea vreme, nu eram deschisă să-mi placă ceva. Mi se părea rece, neprietenoasă, imensă…

 

Relațiile cu părinții tăi s-au deterio­rat în acea perioadă?

Nu. Ai mei au încercat să mă ajute. Închipuie-ți că eu am plecat din Româ­nia Miss Boboc și am ajuns la Moscova unde am luat 35 de kg în câteva luni. Îmi dădeam seama că m-am îngrășat, dar acolo fiind foarte frig, îmi schimbasem toată garderoba și nu am simțit că nu mai intru în lucrurile vechi. Și brusc m-am tre­zit cu 35 kg în plus, ceea ce, pentru capul oricum dezorientat al unei adolescente, înseamnă un șoc foarte mare. Aveam im­presia că nu mai sunt eu, că cineva mi-a furat corpul și a fugit cu el, lăsându-mi în loc un munte de grăsime. Mă simțeam rău fizic, aveam senzația că mă sufoc.

 

De unde voința de a slăbi?

N-am reușit să mă accept așa cum eram. Mă uram, eram nerăbdătoare să slăbesc, aș fi făcut orice. N-am reușit să mă împac cu mine și, ca să pot trăi în continuare, mi-am zis că trebuie să slăbesc.

 

Bănuiesc că nu aveai la dispoziție informațiile de care beneficiază azi cei care vor să slăbească.

Nu, nu exista informație, nu exista noțiunea de medic nutriționist – în orice caz, nu ajunsese la mine. Și am început să fac tâmpenii – în primul rând m-am înfometat, asta e clasica greșeală pe care o face cineva care vrea să slăbească. Nu mâncam zile întregi, leșinam și inevitabil eșuam în frigider. Auzeam de diverse cure de slăbire, cu ceaiuri, cu supă de varză…

 

A fost vreuna care să funcționeze?

Nu. Ori nu reușeam eu să le duc până la capăt, ori nu obțineam rezultatele pe care mi le doream. Oricum, perioada aceea lungă de înfometare mi-a făcut rău, fiind­că metabolismul încetinește foarte mult. Ajungi să mănânci trei ouă și o frunză de varză și tot ce depășește această cantitate înseamnă îngrășare. Din momentul ace­la e foarte greu să slăbești. După ce am făcut toate prostiile din lume am început să citesc tot ce-mi pica în mână despre alimentație. Ușor-ușor am început să aplic lucrurile de acolo și, după destul de mult timp, am reușit să-mi dau seama ce funcționează în cazul meu. Treptat, am reușit să-mi construiesc o formulă care funcționa. Apoi m-am apucat de sport. Dar, pentru că eram foarte slăbită, nu mergea să fac și sport, să țin și dieta. Așa că am renunțat la sport, m-am concentrat pe dietă, am dat jos toate kilogramele în plus, dar arătam rău. Lipsea ceva. Abia atunci m-am apucat intens de sport și încetul cu încetul am început să mă modelez.

 

Cum reușești să-ți păstrezi continu­itatea? Mulți se apucă de sport și își pierd entuziasmul pe drum…

De la bun început m-am autosugestionat că-mi place. Trebuie să identifici ceva plă­cut în ceea ce faci. Eu mă refugiam în plă­cerea de după: senzația pe care o ai după sport e foarte plăcută, e explicată și din punct de vedere fiziologic, se eliberează endorfine. Te simți excelent. Plus că, la ni­vel psihic, ai senzația de succes, de reușită: „Mi-am învins lenea, mi-am învins lipsa de chef, am luptat cu mine însămi și am câștigat. Sigur, e o victorie mică, dar victoria de azi, cu cea de mâine și cu cea de poimâine clădesc respectul de sine.

 

Ai fost și propriul nutriționist, și propriul antrenor de fitness…

Da, m-au interesat lucrurile acestea, apoi am început să fac emisiuni la care am co­laborat cu specialiști de la care am învățat enorm, am citit foarte mult și, într-un fi­nal, am făcut și cursuri de specialitate, am obținut și niște certificări. Practic, sunt și antrenor, și tehnician nutriționist, dar nu asta e ce mă recomandă.

 

Dar de ce ai simțit nevoia să faci acele cursuri?

Am zis că nu se știe când îmi vor folosi în viață. Pe de altă parte, așa n-au ce-mi reproșa nici aceia care se proptesc în pata­lamale. Din același motiv am făcut și mas­terul în Jurnalism. Eu profesam de foarte mult timp, eram editor-prezentator, reali­zam emisiuni și, după ani de zile, pentru că nu am vrut să mă confrunt cu o situație în care cineva să-mi spună că n-am studii de profil, am făcut acel master.

 

Dintre toate drumurile pe care ai por­nit, cel cu Facultatea de Drept a rămas neexplorat. De ce ai ales Dreptul?

Pentru că erau materiile la care eram bună. La admitere dădeai istorie și gra­matică. Eu am terminat două licee în paralel, că sistemul rusesc are 11 clase. În țară intrasem la Liceul Cervantes, am fă­cut un an, după care m-am mutat la Mos­cova. În timpul anului, mergeam la liceu la Moscova. În vacanțe, veneam în țară și îmi echivalam materiile care puteau fi echivalate, iar la restul dădeam diferențe – la istoria Spaniei, geografie, română etc. În clasa a XI-a mi-am dat bac-ul acolo și am venit să termin clasa a XII-a în Ro­mânia. Erau multe de recuperat, pe lângă diferențe. Și, după ce am terminat cu toa­tă nebunia asta, mai trebuia să dau și la facultate. Unde să dau? La Drept.

 

Sunt niște ani irosiți?

Nu, nu, nu m-am gândit așa… Cred că măcar am aflat ce nu vreau să fac. Mi-am dat seama că nu mi se potrivește o carieră juridică, mai ales că, după facultate, mai ai mult de tras ca să ajungi undeva. Și eu îmi doream să fiu pe picioarele mele, să câștig niște bani – și așa nu aveam nici o șansă, ar fi urmat încă mulți ani de învățătură… Și cred că la momentul acela nu mai puteam. Voiam altceva.

 

Ești cu Mircea de multă vreme.

Crede-mă că nu numărăm…

 

Nu țineți socoteala aniversărilor?

Niciodată.

 

Apăreți rareori împreună în public. De ce?

Nu văd ce aș câștiga dacă am face altfel. Nu simt nevoia de expunere în această zonă a vieții mele. Cred că e suficientă expunerea de care avem parte fiecare. Și cred că așa e firesc și sănătos. Nu te poți dezgoli pe de-a-ntregul, nu e normal. Nu-mi place acest lucru, nu identific nici un avantaj pe care l-aș avea de pe urma acestei expuneri și, foarte important, îmi permit să fac asta.

 

Ce-ți place la Mircea, de ce e el omul vieții tale?

Ha, ha, ha. Sunt foarte multe lucruri. Simplul fapt că noi suntem împreună în acest moment al existenței noastre, că avem foarte mulți ani și un copil împre­ună înseamnă că, atunci când trag linie, numărul de calități și importanța lor sunt net superioare defectelor. Per total, rezul­tatul e pozitiv.

 

Spuneai la un moment dat că nu te vezi mireasă.

Am răspuns de atâtea ori la această în­trebare, și răspunsul meu a fost de fiecare dată același…

 

Știu, voiam să aflu dacă aceasta e convingerea ta sau este convinge­rea lui Mircea, la care vrând-ne­vrând subscrii?

Eu vorbesc despre mine, despre ceea ce simt eu. Oricum, el s-a exprimat în legă­tură cu acest subiect de nenumărate ori: că m-a cerut de nevastă de o sută de ori și eu nu vreau să mă mărit.

 

De unde vine totuși reținerea aceasta?

Nu m-am simțit niciodată atrasă de aceas­tă formalizare a unei relații, nu m-am vi­sat niciodată îmbrăcată într-o rochie de mireasă, nu m-a încântat niciodată nunta din perspectiva personajelor principale, a mirilor. Altfel, îmi place să merg la nunți, că în calitate de invitat toată lumea are grijă ca tu să te simți bine, când normal ar fi ca mirii să se simtă cel mai bine.

 

Cum te-a afectat acea presiune la care a fost supus Mircea în perioa­da în care i-a luat apărarea lui Dan Voiculescu în timpul procesului și după ce a fost arestat?

Eu nu l-am cunoscut pe Mircea ieri sau acum un an. Îl știu de foarte mulți ani, iar Mircea face emisiuni să le spunem con­troversate și periculoase pentru propria persoană și pentru propria familie, de foarte mult timp. Nu m-a obligat nimeni să accept acest lucru, nu-mi amintesc de un pistol la capul meu în momentul când am decis să fiu parte a acestei familii. Eu l-am ales pe Mircea în cunoștință de cauză. Știu cine e, știu ce face, nu l-am descoperit peste noapte. Și mi-l asum cu bune și rele, cu momentele superbe și pe­riculoase…

 

Îți lipsește televiziunea?

În momentul în care am intrat în con­cediul de maternitate aveam senzația că viața mea se va sfârși fără televiziune și că mă voi întoarce imediat ce o să nasc. Apoi am constatat cu stupoare că nu numai că nu mi-e dor de televiziune la modul la care o făceam înainte, dar că mă descurc mult mai bine fără acel mod de a face televiziu­ne. Eu acum sunt mai prezentă la televizor decât atunci când aveam emisiunea mea, fiindcă acum toate celelalte televiziuni nu mai au rețineri în a mă invita.

 

Ce anume s-a schimbat în conce­diul de maternitate?

S-au schimbat modul meu de viață și toa­te prioritățile, scara valorilor… Dar îmi place noua mea viață la fel de mult ca aceea de dinainte.

 

Ai mai mult timp pentru tine, bănuiesc.

Nu, paradoxal, am mai puțin timp pen­ tru mine. Nu pot să spun decât de pe o zi pe alta ce program am. Am, în acest mo­ment, mai multe contracte de endorsare pentru diverse produse, fac workshop-uri cu programul meu, 3S, în rest, mă ocup de copil. Vlad e la momentul la care a început să meargă, dar nu-ți permiți să-l lași și tu să-ți vezi de treabă.

 

E inevitabilă întrebarea – încerci deja să-l hrănești sănătos? Folosești, de exemplu, mâncarea la borcănașe?

Pentru perioada în care plecăm din București sau mergem în concediu, da, prefer această variantă pentru că nu vreau să-mi asum riscul de a lua mâncare de la cine știe ce restaurant. Și nici nu pot pleca cu bucătăria după mine. Copilul trebuie să se obișnuiască inclusiv cu această formă de mâncare ‒ sigur, apelăm mai rar la ea. În rest, îi fac eu de mâncare. Doar eu.

 

Nu te ajută mama, bona?

Mă ajută mama, dar la capitolul mâncare eu sunt bucătarul chef. Dacă se întâmplă să nu fiu acasă, ori îi las mâncarea gata pregătită, ori îi dau mamei indicații pre­cise.

 

Cum îi privești pe cei care par să fie indiferenți în privința felului în care arată?

Trăim într-o lume în care imaginea con­tează nedrept de mult. Cred că poți să fii o femeie cu o carieră senzațională, poți fi o mamă sau un tată minunat, poți fi iubit de familie, de colegi, de prieteni, de soț sau soție, dar nimic nu se compară cu senti­mentul pe care îl ai atunci când te uiți în oglindă și-ți place ce vezi. Este omenesc, e o altă fațetă a personalității tale, pe care nu trebuie s-o negi. Sunt oameni care au reușit să se accepte așa cum sunt și e foarte bine, înseamnă că sunt suficient de puter­nici; sunt alții care se păcălesc că se accep­tă și trăiesc cu această frustrare, dar dacă nu ești din aceste categorii, atunci trebuie să faci ceva. Eu n-am găsit forța să mă ac­cept așa cum eram când mă îngrășasem. Am zis că nu pot trăi așa și că trebuie să fac ceva. Această călătorie a mea, chiar dacă pe alocuri a fost brutală, m-a învățat foarte multe lucruri și m-a ajutat să obțin cea mai importantă formă de respect de pe lumea aceasta, respectul de sine.

 

 

DORU IFTIME Foto IONUȚ STAICU

 

Stilist SILVIA CRISTESCU

Coafură: LAURA OLTEANU /CN BY Camelia Negrea

Machiaj: ADELA MANOLACHE

Vestimentație: Adidas by Stella McCartney, Oysho, Moogu (Molecule F), Pure Lingerie, ID Sarrieri, Adidas

Accesorii: Accessorize, H&M, Victoria Beckham (sunglasscurator.com)

Accesorii fitness: Hervis Sport

Mulțumim pentru sprijin Puro Beach Mamaia!

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro