Ce ritual are Cătălin Măruță înainte de a intra în emisiune: "E modul meu de a-mi regla 'busola'. Nu am talismane, dar țin mult la rutina asta". Care e cea mai mare temere a sa când e în direct / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI

Vezi și acest video VIVA:

Cuprins

1 Ce ritual are Cătălin Măruță înainte de a intra în emisiune
2 „Dacă oamenii nu mai simt că ești autentic, dacă se rupe legătura aceea sinceră dintre tine și ei, acolo apare adevărata problemă”

Majoratul pe care Cătălin Măruță îl sărbătorește la PRO TV nu înseamnă doar ani de emisie, ci un traseu în care a trecut prin situații extrem de diferite – de la ediții pline de energie și entuziasm, la subiecte sensibile care i-au pus la încercare empatia și autocontrolul. Deși e obișnuit cu luminile platoului, Măruță recunoaște că emoțiile nu dispar niciodată cu totul și că momentele de durere, pierdere sau vulnerabilitate îl ating la fel de puternic ca în prima zi. Pentru el, directul nu este doar un exercițiu profesional, ci o responsabilitate personală: să rămână autentic, conectat cu oamenii și atent la poveștile care ajung în fața lui. Despre aceste trăiri, despre fricile pe care le are uneori, despre ritualurile care îl ajută să-și găsească echilibrul și despre ce înseamnă, cu adevărat, să reziști aproape două decenii într-un format zilnic – vorbește deschis în interviul de mai jos.

571040720_1386224409541035_8067337691738547719_n

Vezi galeria foto

Ce ritual are Cătălin Măruță înainte de a intra în emisiune

Cătălin, înainte de a intra în detalii și de a povesti pe larg, dă-mi voie să te felicit! Ce să mai, sărbătorești majoratul la PRO TV… Cu toate că nu pot să mă laud că nu îți ratez emisiunile, îți zic sincer, ori de câte ori am ocazia, atunci când îmi permite timpul te urmăresc cu mare, mare drag și faci o treabă excelentă. Ești un exemplu pentru noi toți… dar spune-ne tu cum e cifra 18 pentru tine? Cum au fost cei 18 ani la PRO TV, cu bune și cu rele? Care au fost cele mai dificile momente?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce relație are Cabral cu fiica lui cea mare și cu ce se ocupă Inoke, în Olanda: „Mi-ar plăcea să fie mai aproape de mine. Lucrează la un brand foarte tare”. Cum se înțelege cu frații ei din România / EXCLUSIV

Mulțumesc mult! 18 ani… sună așa, ca o vârstă la care începi să devii adult, nu? (râde) Pentru mine, cifra asta vine cu foarte multe amintiri și foarte multă recunoștință. PRO TV a însemnat locul unde am crescut în meseria asta și unde am înțeles ce înseamnă responsabilitatea unei persoane care intră zi de zi în casele oamenilor. Au fost ani cu de toate: cu zile cu energie cât pentru trei vieți și cu zile în care simțeai că e greu. Iar dacă mă întrebi despre momentele cele mai dificile… nu mă gândesc neapărat la cele tehnice, ci la cele încărcate emoțional. Au fost foarte complicate emisiunile pe care le-am făcut în memoria unor oameni care nu mai erau, dar pe care i-am admirat enorm – de la Mădălina Manole la Andrei Gheorghe, ai cărui mare fan am rămas, apropo.

Nu exagerez, mie îmi place să râd, să mă bucur de viață, dar e foarte apăsător, uneori, să duci pe umeri subiecte care au în spate multă durere. Nu mă plâng deloc, dimpotrivă, fac parte din viață, dar acestea îmi vin imediat în minte. La fel, a fost o emisiune legată de un reportaj filmat într-un centru paliativ pentru copii foarte bolnavi… acea emisiune mi-a rupt sufletul, efectiv. Am filmat atunci un reportaj și am lăsat doar emoția să se vadă, nimic mai mult. Colegii mei au știut însă atunci că subiectul m-a atins foarte mult. Sunt momente din acelea care rămân cu tine. Dar poate tocmai aceste clipe, oricât de grele, m-au învățat cel mai mult despre oameni, despre empatie și despre ce înseamnă să fii prezent, cu adevărat, în fața unui public.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă Luana Mitran, prima soție a lui Cabral, la 59 de ani. Activează în industria beauty: „Sunt o femeie care arată bine pentru vârsta ei!”

Sunt mult mai mulți ani de experiență la mijloc, știu, dar chiar și așa… mai ai momente în care emoțiile își fac de cap, în care te simți depășit de situație? Cum gestionezi secundele critice, să zic așa, astfel încât să treacă neobservat pe sticlă?

Emoțiile nu cred că le pierzi vreodată. Dacă le pierzi de tot, deja e o problemă. Dar sigur nu mai am emoțiile acelea de la început de fiecare dată când se dă „REC'. Nu aș face față așa, ar fi imposibil să intru zilnic în direct cu aceeași încărcătură ca în prima săptămână. Totuși, sunt momente când simt un nod în gât. De exemplu, dacă am un subiect dureros, dacă e o poveste tristă sau dacă trebuie să anunț că s-a stins cineva important… atunci se strânge ceva în tine, oricât de profesionist ai fi. Și o spun cu toată sinceritatea – nu îmi face deloc plăcere să dau exemple din zona asta, dar o fac ca să mă fac înțeles: recent s-a dus Horia Moculescu, Dumnezeu să îl odihnească! A fost un nume uriaș pentru tot ce a însemnat muzica românească. Atunci când am introdus necrologul, nu mi-a făcut deloc bine. Nu e ceva ce spui mecanic.

Ce mă ajută în momentele astea? În primul rând, prezența. Faptul că rămân acolo, conectat la ce se întâmplă, nu las ca mintea să fugă în zece direcții. Apoi, vine empatia – cea reală, nu cea de televiziune. Încerc să mă pun în locul oamenilor care au iubit acea persoană sau au trăit povestea despre care vorbim. Și mai e ceva ce contează enorm: respectul. Respectul pentru subiect, pentru oameni și pentru suferința lor. Asta te obligă să fii măsurat, să vorbești cu grijă, să nu transformi durerea în spectacol. Și nu în ultimul rând, mă ajută echipa. Faptul că știu că am în spate oameni care înțeleg momentele sensibile și care mă susțin, uneori chiar fără cuvinte. Toate astea, împreună, fac să treacă acele secunde grele fără ca publicul să simtă furtuna din interior.

„Dacă oamenii nu mai simt că ești autentic, dacă se rupe legătura aceea sinceră dintre tine și ei, acolo apare adevărata problemă”

Care e cea mai mare temere a ta atunci când ești în direct?

Să nu pierd contactul cu publicul. Poți greși un cuvânt, o cifră… astea sunt detalii, se întâmplă. Crede-mă! (râde) Dar dacă oamenii nu mai simt că ești autentic, dacă se rupe legătura aceea sinceră dintre tine și ei, acolo apare adevărata problemă. Dar, să fiu sincer, nici nu mă focusez pe temerea asta. Doar acum m-am gândit la ea ca să îți răspund. Eu cred cu tărie că e important să te concentrezi pe ce poți aduce, pe ce poți trăi frumos și pozitiv, nu pe ce te-ar putea bloca. Energia pe care o dai din suflet, aia se întoarce înapoi, eu așa simt.

Chiar, ești superstițios? Ai vreun obicei pe care-l respecți mereu înainte de a intra în emisiune sau vreun obiect norocos, de care nu te desparți?

Nu sunt superstițios în sens clasic, dar am câteva obiceiuri pe care ai putea să le numești ritualuri. Îmi place să intru în platou cu mai multe minute înainte, să simt energia locului, să glumesc cu echipa. De cele mai multe ori, mai rămân puțin și după, tot ca să mă conectez la ce urmează după filmare. E modul meu de a-mi regla „busola'. Nu am talismane, dar țin mult la rutina asta.

Cel mai nou VIDEO