Cine a fost marea iubire a lui Tudor Arghezi. Paraschiva Burda este numele ei și a fost femeia vieții marelui poet. Dragostea, sprijinul, respectul, înțelegerea și, nu în ultimul rând, calitățile ei de gospodină l-au ajutat pe Tudor Arghezi să devină un maestru. Iată ce spunea regretatul scriitor despre femeia pe care a divinizat-o!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI
Poet, prozator și gazetar, Tudor Arghezi a avut o carieră literară extinsă, scriind inclusiv literatură pentru copii, proză, pamflete și teatru. Dacă scrierile sale au fost studiate de fiecare dintre noi în școală, puțini știu care a fost povestea vieții marelui scriitor. După ce la 19 ani a trăit o dramă imensă când și-a pierdut iubita, Arghezi avea să găsească în cele din urmă marea dragoste, pe bucovineanca Paraschiv Burda, pe care a cunoscut-o în 1910 și cu care s-a căsătorit pe 5 noiembrie 1915 și care i-a fost nu doar alinare și sprijin, ci și inspirație.
Cine a fost marea iubire a lui Tudor Arghezi
Drama pierderii primei sale iubiri, care s-a stins din viață prematur, l-a aruncat pe Tudor Arghezi în brațele disperării și astfel a căutat ajutor și alinare la Dumnezeu. Poetul s-a îndreptat spre credință și timp de 4 ani, între 1900 și 1904, a fost călugăr la Mănăstirea Cernica, unde a primit numele Iosif și a deprins meșteșugul folosirii cuvintelor.
Se spune însă că, în acea perioadă, ar trăit o aventură cu profesoara Constanța Zissu, iar aceasta a rămas însărcinată. Pentru că erau niște vremuri în care era de neînchipuit să faci un copil din flori, aceasta a ales să-și ascundă sarcina și a plecat la Paris, unde, în 1905, a venit pe lume copilul lor. Atunci, Arghezi a renunțat la călugărie și a mers să-și cunoască băiatul.
Ani buni mai târziu a cunoscut-o pe bucovineanca Paraschiva Burda, marea lui dragoste și cea care i-a fost soție până la finele vieții ei, pentru că s-a stins în 1966, el urmând-o la scurt timp, în iulie 1967.
Tudor Arghezi: „Îi datorez multă recunoștință”
Paraschiva Burda, devenită Arghezi în 1915, a fost femeia din spatele bărbatului pe care l-a făcut și mai puternic. Ultimele versuri, scrise de poet pe 12 iulie 1967, cu două zile înainte de a muri („Mă chemi din depărtare şi te ascult/ N‑am să te fac, pierduto, să mă aştepţi prea mult'), i-au fost dedicate Paraschivei, căreia i-a urmat în neființă. Versurile sunt înrămate, în facsimil, în camera lui de lucru de la Mărţişor, universul lor matrimonial fiind vegheat cu dragoste și devotament de soția lui. „Tata a murit de dorul măicuţii noastre…, avea să spună fiul scriitorului, Baruţu Arghezi.
De altfel, Paraschiva, pe care a numit-o „soţia, sora şi prietena de-o viaţă”, i-a inspirat numeroase poezii de dragoste, dar şi romanul „Ochii Maicii Domnului” din 1934. Poetul își alinta soția Bobică sau Bobiță, datorită capoatelor cu buline pe care ea le purta. Se alintau reciproc Puică, iar cei din anturajul lor o porecliseră pe Paraschiva Regina Cireşilor datorită numărului mare de pomi pe care i-a plantat la Mărţişor.
Alături de Paraschiva, în cei 50 de ani de mariaj, Arghezi a construit o casă, o familie, și-a cizelat talentul scriitoricesc şi a produs nenumărate opere literare. Cei doi și-au ridicat casa în apropierea Văcereștiului, sub supravegherea atentă a Parachivei. 'Nimeni nu putea s-o fure nici măcar cu un cui', povestea fiul lor, Baruțu, citat în Cronica Veche. Tudor Arghezi o diviniza pe Paraschiva pentru caracterul ei extraordinar, dar o aprecia enorm și pentru calitățile de gospodină, pentru ciorba bună pe care o făcea, despre care poetul susținea, cu umor, că era mai bun decât toată literatura lui.
'Te rog să notezi că datorez în mare măsură acestei căsnicii solide faptul că am putut să lucrez aşa cum am lucrat. (…) Paraschiva a fost cu mine întotdeauna un frate bun, o soră bună. La puşcărie, în libertate, pretutindeni. Îi datorez multă recunoştinţă. Foarte devotată. De altfel, dacă n-aş fi avut anturajul şi atenţiile ei, n-aş fi putut lucra. Aşa că e o colaboratoare adevărată şi strâns legată de… literatura mea', spunea poetul în 'Gazeta literară' din 1961.
Tudor şi Paraschiva Arghezi au avut doi copii: Domnica Theodorescu (n. 1924), supranumită Mitzura (a primit acest supranume după ce Arghezi a citit într-un dicţionar japonez că Mitzura înseamnă rază de soare), și Iosif Theodorescu (Baruţu), născut în 1925.
După moartea părinţilor săi, Mitzura a avut grijă de casa copilăriei care, în 1974, a fost transformată în muzeu, respectându-i astfel dorinţa testamentară a lui Tudor Arghezi.
Sursa foto: MNLR, Facebook