Connie Preda și-a pierdut tatăl la doar 11 ani: „Deși pe unele dezamăgiri le-am trăit destul de dramatic, cumva nu au reușit să mă schimbe”. Ce moștenit de la femeile din familia ei / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST, GRATIS, AICI

Connie, pentru cititorii VIVA! care te descoperă acum, aș vrea să-ți faci chiar tu prezentarea. Cine este Connie Preda și ce crezi că ar trebui să afle despre omul din spatele numelui? Ce nu apare despre tine în nicio biografie?

Întrebarea asta mă duce cu gândul, acum mulți ani, la prima mea ședință de terapie, când psihologul m-a întrebat cine sunt și ce parte a corpului îmi place cel mai mult la mine. Răspunsul meu spontan a fost că mi-e destul de greu să răspund la întrebarea „cine sunt', pentru că am senzația că în mine coexistă cel puțin cinci personaje – unul dintre ele fiind, fără îndoială, Belle (din Beauty and the Beast). Cât despre partea corpului, am răspuns rapid: părul și clavicula.

Dacă revin la întrebare, am trăit o viață foarte intensă, cu multe începuturi, rupturi și schimbări de direcție și cu o capacitate instinctivă de a traversa mai ales perioadele triste și de a o lua de la capăt – într-o altă țară, într-un alt oraș, într-o altă casă. Dar, deși am trecut prin multe schimbări și mi-am exersat, pe parcurs, toleranța și răbdarea – cu oamenii sau situațiile pe care nu le pot controla și, poate cel mai mult, cu mine însămi -, nu cred că m-am îndepărtat vreodată de cine sunt.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa lui Cosmin Seleși din Maramureș: "Este un loc de vis, magic, de poveste"

Citește și: Cine este Connie Preda de la Asia Express. E designer de meserie, a fost iubita milionarului Dan Fischer, a trăit în Monaco și a fondat Rosumovi

Uneori am senzația că sunt o femeie destul de atipică pentru societatea românească actuală. Însă, pe scurt, sunt o femeie romantică, fascinată de oameni și emoții, de obiecte vechi și de lucrurile care au o poveste. Și, într-o combinație care mi se pare perfect firească, de girafe, ogari și roboți.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Cristinei Bâtlan de la Imperiul Leilor, amenajată în stil asiatic: "Tatami te izolează de pământ" / Are o cameră specială pentru ceai și meditație

Connie Preda este fondatoarea platformei Rosumovi

Tu ai locuit ani buni la Monaco și ai revenit în România cu un proiect cultural într-o perioadă în care mulți spuneau că oamenii nu mai au timp pentru artă. Ce te-a făcut să crezi exact contrariul?

Într-adevăr, în perioada aceea, după revenirea mea în România, la vernisaje întâlneam mai ales artiști și oameni din zona creativă și aveam senzația că, dincolo de acest cerc, foarte puțini oameni știau ce se întâmplă. Dar nu cred că era lipsă de interes, ci mai degrabă lipsă de vizibilitate. Și mi-am dorit ca arta să poată fi descoperită mai ușor, mai firesc, și de oameni care fie nu aflau, fie nu aveau încă obiceiul de a merge la astfel de evenimente.

Citește și: Bianca Taban, adevărul despre divorțul de Daniel Niculae, actualul partener al Cristinei Ich: „A fost un moment foarte dureros. Am construit o relație de pace cu fostul meu soț, ma doare când văd că e jignit’

Fondarea platformei Rosumovi denotă o nevoie clară de a aduce arta contemporană, muzică clasică și baletul mai aproape de un public avizat. De unde a pornit această nevoie de a crea contexte în care cultura să apropie oameni și ce simțeai că lipsea Bucureștiului în 2017, când ai început proiectul?

Cred că nevoia aceasta a apărut treptat. După ce m-am întors în România, am început să cunosc tot mai mulți artiști și, petrecând timp cu ei, am ajuns să empatizez foarte mult cu parcursul lor și să îmi doresc să îi susțin și să îi promovez. În același timp, observam că publicul era destul de fragmentat: Teatrul, Opera, artele vizuale având fiecare propriul lor public. Așa am început să caut forme mai dinamice de colaborare cu artiștii, să îi aduc uneori în spații neconvenționale și să creez contexte în care aceste lumi să se poată întâlni.

„Nu mi-am propus niciodată, conștient, să-mi construiesc o imagine sau o garderobă”

De-a lungul timpului, ai organizat evenimente foarte diferite, de la concerte de muzică de cameră la cine gastronomice și performance-uri contemporane. Când ai realizat că Rosumovi nu mai este doar un proiect cultural, ci o comunitate adevărată de oameni care împărtășesc aceleași valori?

Citește și: Ce observă Maurice Munteanu prima dată la o persoană care îl atrage: „Cu siguranță, privirea!'. Cum comentează concurentul Asia Express bărbații care încearcă prea mult să fie la modă / EXCLUSIV

E interesant că, în comunicarea mea cu potențialii parteneri și sponsori, am descris mereu Rosumovi ca fiind o comunitate care împărtășește aceleași valori și interese, însă abia anul trecut, în decembrie, când am reactivat Rosumovi după o pauză de trei ani, am simțit cu adevărat vitalitatea acestei comunități.

Revenisem la București de la Cluj și nu prea îmi găseam curajul să o iau de la capăt, însă, la invitația Muzeului de Artă Recentă, am lansat seria de cocktail parties Rosumovi, Swans în the City, care se desfășoară și în prezent chiar în incinta muzeului.

Însă, la acea primă serată din decembrie am înțeles că, dincolo de proiectele sau contextele de întâlnire pe care le propun, Rosumovi este un organism viu, care continuă să trăiască și atunci când eu mă opresc.

În era consumului rapid de imagine, tu ești o prezență extrem de discretă, dar cu o amprentă vizuală inconfundabilă. Cum faci să rămâi tu însăți într-o lume în care toți par să poarte aceeași uniformă „cool'? Cât de greu e să rămâi fidelă propriului stil?

Stilul meu s-a conturat din atașamente sau proiecții – aici mă refer la fascinația mea pentru anumite personaje din romane sau filme. Nu mi-am propus niciodată, conștient, să-mi construiesc o imagine sau o garderobă. Pentru mine contează mai mult anticiparea sau misterul pe care îl poate induce foșnetul unei rochii sau felul în care îți învăluie corpul decât brandul său.

„Am sesizat în societatea românească această dorință de a epata, dublată în ultimii ani și de nevoia de a te îndepărta de propriul trecut, de familie”

Trăind o perioadă la Monaco și călătorind frecvent în marile capitale ale modei, ai avut ocazia să observi eleganța în contexte foarte diferite. Ce consideri că îi lipsește mediatizatei scene bucureștene pentru a căpăta acel rafinament firesc, neforțat? Unde facem greșeala de a confunda ostentația cu stilul autentic?

Da, am sesizat în societatea românească această dorință de a epata, dublată în ultimii ani și de nevoia de a te îndepărta de propriul trecut, de familie, chiar de propriul adevăr pentru a-ți construi o imagine. Nu știu dacă este un complex de identitate sau pur și simplu o lipsă de repere (un gol în care intervin algoritmii?!). Rafinamentul transpare din autenticitate și implică o coerență: hainele, accesoriile, casa, gesturile – toate ar trebui să fie o prelungire firească a personalității și a alurii.

Dressingul tău este fascinant prin amestecul de piese vintage din anii ’20-’30 și piese de colecție moderne, dovedind că nu te subordonezi niciodată tendințelor dictate de algoritmi. De unde a început această pasiune aproape arheologică pentru hainele cu poveste și ce cauți, de fapt, într-un obiect vestimentar?

Nu colecționez haine sau obiecte vechi, ci povești. Bineînțeles că sunt fascinată de trecut, mai ales de anii 30–40, și recunosc cu ușurință un model, un detaliu de design vestimentar sau de mobilier care aparțin unei anumite perioade. Dar cred că am, mai degrabă, talentul de a surprinde emoții și de a le identifica nu doar la oameni, ci și în lucruri.

Astfel, un croi lung și amplu specific anilor ‘30 sau paietele de pe mine mă pot transporta instantaneu într-o scenă de dans, în lumea lui Fred Astaire și a lui Ginger Rogers…

Connie Preda și-a pierdut tatăl la doar 11 ani

Maurice spunea despre tine că ești o persoană în care nu există nicio urmă de răutate și că găsești mereu ceva pozitiv de spus, o raritate absolută astăzi. Care este secretul tău, cum reușește Connie Preda să-și păstreze această stare într-o lume din ce în ce mai cinică și agitată?

Sunt o fire empatică și destul de generoasă și, sigur, am avut parte de multe dezamăgiri de-a lungul vieții. Mă bucur însă că, deși pe unele le-am trăit destul de dramatic, cumva nu au reușit să mă schimbe.

Dar cred că am înțeles devreme ce fel de persoană sunt și am ales să rămân așa. Am crescut într-o familie preponderent feminină – fără să-mi cunosc bunicii paterni, iar tatăl meu a murit brusc când aveam 11 ani – și probabil că de la femeile din familia mea am moștenit generozitatea și un soi de anduranță senină.

Urmărește-ne pe Google News

Libertatea.ro

De ce trebuie să ai măcar un prosop roșu în casă: explicațiile unei asistente

GSP.ro

În ziua în care a împlinit 22 de ani, internaţionalul a primit un mesaj special din partea iubitei: „Mereu a ta”

Redactia.ro

Zodia care începe săptămâna cu dreptul. Luni dimineață primește vestea care îi schimbă toate planurile în bine

Libertatea.ro

Motorul cu plasmă care folosește aerul drept combustibil. Tehnologia uimitoare creată în Germania