Cristi Minculescu, dezvăluiri despre cele mai grele momente din carieră: "Am plecat, la un moment dat, din IRIS, pentru că simțeam că nu mai pot. Unii m-au judecat, alții n-au înțeles" / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Ce spune Cristi Minculescu despre cel mai greu moment din carieră
2 Cristi Minculescu: „Ce m-a ținut totuși pe linia de plutire? Muzica. Mereu ea. A fost singura constantă”

Apropo de versurile piesei… „Dă-mi, Doamne, timp!', ce ați schimba la viața dvs. dacă ați avea ocazia? Ce ați șterge și ce ați adăuga în calendarul vieții?

Dacă ar fi să dau timpul înapoi… poate aș învăța mai devreme să-mi pun limite. Am spus „da' de prea multe ori din politețe sau dintr-un soi de datorie față de toată lumea – mai puțin față de mine. N-aș șterge tot ce-a fost greșit, pentru că și greșelile m-au adus aici. Dar mi-ar fi plăcut să fiu mai atent la mine, la sănătate, la echilibru. Să dorm mai mult, să fug mai des de agitație, să stau mai mult cu ai mei. Și poate, uneori, să nu iau totul atât de personal. Timpul e scurt, și noi îl complicăm aiurea. Dacă mi-ar da cineva timp în plus, l-aș petrece exact cu oamenii care mă liniștesc. Și cu muzica – dar aia nu lipsește niciodată. (râde)

Vezi galeria foto

Ce spune Cristi Minculescu despre cel mai greu moment din carieră

Nu degeaba v-am întrebat ce ați șterge dacă ați putea… Ați fost parte dintr-unul dintre cele mai mediatizate conflicte din muzica românească, legat de dreptul asupra numelui IRIS. Privind retrospectiv, ce credeți că a fost cu adevărat în joc: o marcă, o identitate artistică sau o istorie comună? Cum priviți acum lucrurile, după ce apele s-au calmat?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ultimele imagini cu Adrian Pleșca, zis și Artanu, în viață. Ce a postat în urmă cu câteva zile: „La vârsta adevăratei maturități artistice”

Citește și: Cine este Cristi Minculescu. Legendă a rock-ului românesc, solistul trupei Iris are o carieră de peste 40 de ani

Citește și: Cristi Minculescu, 14 ani de la transplantul care i-a dat a doua șansă la viață. Cât a costat atunci operația și cum se simte acum, artistul

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Încă un candidat se retrage de la alegerile pentru Primăria Capitalei. A anunțat că îl susține pe Daniel Băluță

Citește și: Cristi Minculescu, adevărul despre rivalitatea cu Dan Bittman. L-a înlocuit o perioadă în trupa Iris: „Eram foarte tineri și… / EXCLUSIV

Nu știu dacă l-aș numi „conflict mediatizat'. Eu am fost și sunt parte, mai degrabă, dintr-una dintre cele mai iubite trupe din România. O trupă pe care oamenii au idealizat-o peste măsură – și poate tocmai asta a durut cel mai tare. IRIS a fost pusă, ani la rând, într-un soi de vitrină perfectă. Oamenii vedeau doar legenda – nu și oamenii din spatele ei. Nu vedeau efortul, oboseala, diferențele, dorințele personale, compromisurile. Uitau că, la finalul zilei, și noi suntem tot oameni. N-am simțit niciodată că e vorba despre o „marcă'.

Pentru mine, IRIS înseamnă ani de viață, compoziții, prietenii, concerte, fani… și multe momente care nu s-au văzut. Istoria noastră este reală. Doar că, la un moment dat, drumul comun nu a mai fost posibil. Dar am rămas trei din patru membri originali și IRIS merge mai departe! Astăzi, nu port ranchiună, dar am învățat că, uneori, cel mai greu e să fii sincer cu tine și să alegi liniștea în locul unei aparente continuități.

Cristi Minculescu: „Ce m-a ținut totuși pe linia de plutire? Muzica. Mereu ea. A fost singura constantă”

Momente de deznădejde, de frustrare, poate de blazare în carieră ați avut? V-ați gândit vreodată să renunțați la tot? Ce v-a ținut pe linia de plutire?

Da, am avut momente în care am spus „gata'. Și nu doar în gând. Am plecat, la un moment dat, din IRIS, tocmai pentru că simțeam că nu mai pot. Nu atât fizic, cât sufletește. Era o oboseală care nu se vedea din afară, dar care m-a apăsat ani la rând. Unii m-au judecat, alții n-au înțeles, poate nici colegii nu au știut cum să reacționeze. Dar cred că pentru toți a fost un moment delicat. Ce pot spune sigur e că, în ciuda tuturor tensiunilor, nimic n-a mai fost la fel. Și nu o spun cu mândrie sau cu regret – ci cu realism. Pentru că, uneori, în orice poveste lungă, vine un punct în care trebuie să alegi între a merge mai departe cu inima goală sau a face un pas înapoi pentru a te regăsi.

Ce m-a ținut totuși pe linia de plutire? Muzica. Mereu ea. A fost singura constantă. Și oamenii – publicul care a fost acolo, chiar și atunci când eu nu mai eram. A contat enorm. Când ți se spune „m-ai ajutat fără să știi', n-ai cum să rămâi pe margine. Revii. Cu mai puțin ego, dar cu mai mult adevăr.

Cel mai nou VIDEO