Cum a gestionat Oana Roman suferința Isei, provocată de tatăl ei, Marius Elisei, și în ce relație este acum cu fostul soț: "Vedeam cum ea se degradează psihic și emoțional din ce în ce mai rău" / EXCLUSIV

Într-o lume în care expunerea publică vine adesea cu judecăți grăbite, Oana Roman a ales sinceritatea ca formă de curaj. A trecut printr-o relație toxică și un divorț dureros, și-a pierdut mama după ani de luptă cu boala și s-a reinventat personal și profesional. Sprijinul cel mai constant îl găsește în fiica sa, Isa, care o inspiră să meargă mai departe. Oana nu se ascunde în spatele aparențelor și vorbește deschis despre alegeri dificile, despre cum e să reconstruiești după ce ai fost la pământ. Cum a gestionat Oana Roman suferința provocată Isei de tatăl ei, Marius Elisei, și în ce relație este acum cu fostul soț a povestit deschis într-un interviu pentru VIVA!

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Cum a gestionat Oana Roman suferința provocată Isei de tatăl ei, Marius Elisei, și în ce relație este acum cu fostul soț
2 Oana Roman: „Eu o cresc singură pe Isa foarte bine”
3 „Dumnezeu mi-a dat foarte multe încercări, nu mai multe decât le-a dat altora, însă”

Cum ai gestionat situația legată de suferința pe care i-a creat-o fetei tale tatăl ei, Marius Elisei?

Sincer, trebuie să recunosc că a fost extrem de greu de gestionat. A fost o apăsare și un lucru foarte greu de făcut. Este o situație pe care nu pot să o rezolv. Este peste puterea mea, nu stă în puterea mea să rezolv asta. Pe mine mă destabilizează foarte tare lucrurile pe care nu le pot rezolva. Nu am putut rezolva în niciun fel asta. Eu știu că nu am cum să am niciun fel de dialog cu el, nu am cum să îl conving că ceea ce face el este greșit, pentru că nu mă va asculta niciodată.

Nu-mi doresc să mai am niciun fel de discuții cu el pentru că știu că sunt absolut în van. Și vedeam cum ea se degradează psihic și emoțional din ce în ce mai rău și mi-a fost greu să gestionez situația. Am apelat la terapie, a fost și continuă să fie ceva care pe mine mă destabilizează și, cumva, cred că este și unul dintre motivele pentru care el face asta. Este singura modalitate prin care îmi mai poate face rău. Și anume, să mă facă să sufăr din cauza Isei. Și este foarte greu în continuare.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arăta Lia Olguța Vasilescu la începutul carierei. Primărița Craiovei a intrat în politică la doar 16 ani, iar la 19 deja deținea o funcție importantă în partidul lui Corneliu Vadim Tudor

Vezi galeria foto

Cum a gestionat Oana Roman suferința provocată Isei de tatăl ei, Marius Elisei, și în ce relație este acum cu fostul soț

În ce fel de relații sunteți în clipa de față?

Nu suntem în niciun fel de relații. Nu-mi doresc să mai fiu în niciun fel de relații. Putem să comunicăm prin e-mail referitor la Isa, dar asta nu se întâmplă. I-am trimis câteva mailuri și el nu mi-a răspuns. El încearcă să comunicăm prin Isa, ceea ce e total greșit. Îi spune ei lucruri pe care dorește să mi le transmită, lucruri rele, evident. Eu consider că asta este o foarte mare greșeală. Cred că, dacă are ceva de transmis mie personal, trebuie să-mi spună prin intermediul unui e-mail ce are de spus. Și să nu încerce să o mai bage pe Isa între noi pentru niciun motiv, pentru că eu nu am făcut și nu fac asta.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ultimele cuvinte spuse de profesoara din Craiova, ucisă de soțul ei. Ce se întâmplă acum cu fetița de 11 ani, care și-a ținut mama de mână până în ultima clipă

Dar, altfel, noi nu comunicăm, nu avem niciun fel de relație și eu nu-mi doresc lucrul acesta. Ar fi putut să vină la festivitatea de final de clasa a IV-a a Isei, puteam să stăm în locuri diferite, pentru ea ar fi fost o bucurie, însă nu a făcut lucrul acesta. Una este să nu comunicăm, să nu avem nicio relație și alta este să nu vină la momente importante din viața ei, mai ales când este vorba despre școală.

Oana Roman: „Eu o cresc singură pe Isa foarte bine”

Cine te ajută la creșterea fiicei tale?

Nu mă ajută nimeni la creșterea ei. Și nici nu am nevoie. Eu o cresc singură pe Isa foarte bine. Ea este deja mare. Este un copil responsabil, este un copil cu care mă înțeleg bine. Este ca și cum aș locui cu o prietenă. E ușor să crești un copil ca ea și nici nu am nevoie să mă ajute absolut nimeni. Câteodată aș simți nevoia unei persoane care să mă ajute să o iau de la școală, pentru că eu trebuie să fac lucrul acesta în fiecare zi, la aceeași oră, și apoi să o duc în fiecare zi la activități, iar uneori recunosc că îmi este foarte complicat să jonglez cu toate drumurile pe care le am, dar în rest, din alte puncte de vedere, nu am nevoie de niciun ajutor, pentru că este un copil absolut minunat.

Ai timp de gătit? Ce îi gătești fiicei tale?

E cunoscut faptul că eu nu gătesc, nici nu-mi place și nici nu am nevoie. Gătesc cu Isa câteodată, mai mult ea decât eu, iar în rest mâncăm lucruri nu foarte gătite, pentru că Isa trebuie să țină dietă. Deci, lucruri așa simple, salate, friptură… asta facem împreună fără probleme. În timpul anului, Isa mănâncă la școală, deci, ne descurcăm.

„Dumnezeu mi-a dat foarte multe încercări, nu mai multe decât le-a dat altora, însă”

Ai fost mereu o femeie puternică, dar și extrem de sensibilă. Cum ai reușit să îți păstrezi această dualitate, să fii atât de deschisă emoțional, dar și să te ridici de fiecare dată când viața te-a pus la încercare?

Mă bucur că ai sesizat faptul că sunt o personalitate sensibilă. Oamenii nu își dau seama de această latură a mea. Tu probabil că mă cunoști de 30 de ani și m-ai văzut în anumite momente și poate știi asta. Sunt foarte sensibilă și emotivă, deși nu par. Nu aș fi reușit să fac lucruri frumoase în viața asta dacă nu aș fi avut și această latură sensibilă, dar sunt și un om foarte puternic. Și ăsta nu este meritul meu. Cred că este pur și simplu un dar pe care l-am primit de la Dumnezeu.

Sunt absolut convinsă de lucrul acesta, și anume că Dumnezeu mi-a dat foarte multe încercări, nu mai multe decât le-a dat altora, însă. În același timp, mi-a dat și puterea, și energia necesare ca să pot să le duc și să trec peste și să nu mă doboare nimic, să nu mă îngenuncheze nimic, să nu mă oprească nimic. Este o binecuvântare și un mare privilegiu pe care îl am în această viață și nu pot fi decât recunoscătoare pentru asta.