Născut la malul mării, și-a găsit inspirația într-un peisaj care i-a modelat sensibilitatea și vocea. Andrei Bănuță nu e însă doar un artist cu un timbru inconfundabil, ci și un tânăr ancorat în realitate, extrem de muncitor și de o modestie incredibilă. Deși viața l-a supus la provocări încă din copilărie, și-a păstrat echilibrul și naturalețea care îl fac atât de iubit de public. În primul său interviu în VIVA!, Andrei vorbește cu deschidere despre drumul său artistic, dar și despre viața personală, dovedind că a rămas același om simplu, în ciuda succesului de care se bucură. Admiratoarele care vor să-l cunoască și dincolo de scenă vor avea o surpriză plăcută, vă promitem!
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Cuprins
Andrei, ești deja un nume cunoscut, dar dacă ar fi să te descrii în câteva cuvinte pentru cititorii revistei VIVA!, cum ai face-o? Ce crezi că ar trebui să se știe mai întâi despre tine?
Sunt un om normal, care doar are norocul să facă ceea ce și-a dorit dintotdeauna. Faptul că am parte de atenția publicului nu mă face cu nimic special, însă ceea ce contează cu adevărat este susținerea pe care mi-o arată cu atâta drag. Cred că oamenii ar trebui să știe că sunt un om simplu, cât se poate de autentic și transparent, care muncește mult, își dedică viața meseriei și încearcă în fiecare zi să fie o persoană din ce în ce mai bună. Așa m-aș descrie pe scurt.
Cum a trecut Andrei Bănuță peste moartea mamei și a fratelui său, dramele care i-au marcat copilăria
Ai crescut la malul mării, în Eforie Nord. Cum a fost copilăria ta și cum te-a influențat acest loc în sensibilitatea și creativitatea ta?
Locul sfințește omul. Știu că vorba din bătrâni e invers, dar, pentru mine, ambele sintagme sunt potrivite. N-aș fi fost așa artist, dacă nu aveam și marea ca profesor într-ale valurilor. Cred că marea mi-a predat mai degrabă legi ale vieții, decât melancolie sau emoție în melodii. Am înțeles de acolo că valurile trec și se sparg la mal. Poate că, din acest motiv, reușesc să mă țin cu picioarele pe pământ. Pentru că am văzut acolo încă de mic cum e viața, cum merge. Marea m-a învățat să fiu și artist, să fiu și om, de-asta Eforie a fost și casă, și școală, și scenă de probă pentru mine.
Cine ți-a descoperit talentul muzical? Ai fost susținut de la început de familie? Care este prima ta amintire memorabilă legată de muzică?
Cântam la grădiniță și deranjam orele. Atunci, doamna educatoare mi-a chemat părinții la grădiniță, îndrumându-i să mă ducă la cursuri de canto, fiindcă părea a fi ceva mai mult decât o joacă pentru mine.
Le explicai, la un moment dat, fanilor, apropo de ritmul ușor oriental al unei piese, că ți se pare firească alegerea, fiindcă ai crescut în casă cu trei femei și te-ai uitat la serialul „Suleyman. Ce artiști imitai atunci? Ai avut șansa, după ce ai crescut, să cânți cu vreunul dintre idolii tăi?
Aproape toți cei cu care am reușit să cânt, dacă nu mi-au fost idoli, mi-au devenit. Andra, doamna Marina Voica, Nelu Vlad, Andreea Bănică – sunt oameni cu care am crescut în casă prin prisma muzicii lor. Dar idoli îmi sunt azi și prietenii mei cu care am lansat piese și cu care am cântat de când m-am lansat!
Andrei Bănuță și-a pierdut fratele la 6 ani, iar pe mama lui la 15 ani
Povestea ta de viață este tulburătoare – la 12 ani, deja înțeleseseși, la modul dur, însemnătatea cuvântului cancer, fiindcă îți însoțeai mama la medic și încercai să o încurajezi. S-a stins când tu aveai doar 15 ani, erai în plină adolescență. Cum ai reușit să treci peste această durere imensă și cum ți-ai găsit echilibrul?
Nu știu dacă cineva poate trece cu adevărat peste o astfel de suferință, însă timpul care a trecut m-a ajutat să învăț să trăiesc cu ceea ce s-a întâmplat. Spun des că ni se întâmplă răul cel mai mic posibil. Cred că acesta este lucrul care m-a ajutat să îmi găsesc echilibrul.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/08/001-cover-10.jpg)
Din păcate, tu ți-ai pierdut și fratele… Aveai doar 6 ani atunci, iar el – 12 când s-a stins, o dramă greu de gestionat pentru familie. Mai ai amintiri cu fratele tău, simți că ți-a vegheat pașii? Cum s-a schimbat viața familiei tale după ce el n-a mai fost?
Din nefericire, nu am prea multe amintiri cu el, pentru că eram foarte mic când s-a întâmplat să plece dintre noi. În mod cert, a fost un moment groaznic pentru familia mea, îmi e imposibil să îmi imaginez prin ce au trecut părinții mei, ce au simțit. Îmi place să cred că mi-a vegheat pașii, că mi-a fost cumva alături. Fiind atât de mic, era greu să fi perceput ce s-a schimbat în viața familiei ulterior, însă știu că au făcut tot posibilul să nu simt lipsuri, în special cele de ordin emoțional.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE AUGUST. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!
FOTO: Global Records, Instagram, Facebook, Captură video