Cum au ajuns Alexandru Ion și Ștefan Floroaica să facă echipă la Asia Express: "Nu a fost niciunul dintre noi greu de convins, chiar dacă nu ne cunoșteam de mult timp" / EXCLUSIV

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Cu ce gânduri s-au înscris la Asia Express Alexandru Ion și Ștefan Floroaica
2 Cum consideră că s-au descurcat Alexandru Ion și Ștefan Floroaica la Asia Express
3 Ce li s-a părut cel mai dificil la Asia Express
4 Cum s-au înțeles cu colegii de la Asia Express
5 Cum au fost așteptați acasă, la întoarcerea de la Asia Express
6 Ce i-a impresionat cel mai mult la Asia Express

Bună, dragilor! Din toamnă, vă vedem în noul sezon Asia Express! Cum ați acceptat provocarea? A fost vreunul dintre voi mai greu de convins? Cum ați ajuns să faceți echipă?

Alex: Nu a fost niciunul dintre noi greu de convins pentru că amândoi căutam, cu o oareșce înverșunare, oportunitatea de a participa la Asia Express. Aveam o afinitate naturală față de conceptul emisiunii. Și, când am realizat că amândoi ne dorim să participăm, în timp ce filmam pentru Lia, soția soțului meu, a apărut și ideea să facem echipă. Chiar dacă nu ne cunoșteam de enorm de mult timp și ne era clar că avem abordări semnificativ diferite în legătură cu multe lucruri, am simțit totuși că avem o chimie care poate funcționa foarte bine, mai ales în condiții limită.

Vezi galeria foto

Ștefan: Eu voiam de mult să merg la Asia, doar că nu s-a legat până acum. Când l-am cunoscut pe Alex la filmările de la Lia, ne-am studiat o perioadă și, la un moment dat, a venit natural: „Bă, tu ai merge în Asia? „Normal! Și gata, s-a făcut echipa. N-a fost cu strategii sau planuri, ci pur și simplu a avut sens.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Doctorul Cristian Andrei, după ce a fost acuzat de hărțuire sexuală și practică ilegală în psihoterapie: "Probabil că s-a născut această ostilitate, ostilitatea femeii față de bărbatul la care nu mai are acces"

Cu ce gânduri s-au înscris la Asia Express Alexandru Ion și Ștefan Floroaica

Cu ce gând v-ați înscris în competiția de la Antena 1? Ați avut vreo așteptare anume, care s-a confirmat sau nu pe parcursul emisiunii? Ați lua-o acum de la capăt?

Alex: Când am primit propunerea de a participa, pentru mine a început procesul de gestionare a nerăbdării de a începe. Iar principalul gând era legat de entuziasmul că proiectul ăsta, pe care mi l-am dorit mai mult decât orice altceva în materie de televiziune în România, se întâmplă în sfârșit. Așteptări am avut multe și la fel de multe scenarii posibile. Dar, odată ajuns acolo, mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai fluide decât aș fi putut anticipa și multe dintre presupunerile mele s-au nuanțat teribil. Așa că așteptările s-au recalibrat pe parcurs și m-am străduit să înlocuiesc nevoia de a controla tot cu capacitatea de adaptare. A fost cea mai comprehensivă lecție despre „trăitul în prezent pe care am trăit-o până acum. Și da, aș mai face asta o dată. Năzuiesc cu intensitate la un „all stars. Tocmai pentru dinamica imprevizibilă a trăitului în prezent și pentru descoperirile pe care le poți face atunci când nu ai timp să filtrezi nimic.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Carmen Uscatu, cofondatoarea "Dăruiește Viață", i-a cerut Oanei Gheorghiu să se retragă din conducerea ONG-ului, după ce a fost numită vicepremier: "E posibil ca sponsorii să nu mai sponsorizeze în viitor"/ Reacția Oanei Gheorghiu

Ștefan: Am încercat să plec fără așteptări, să iau totul așa cum vine. Nu știu cât mi-a reușit, că na… e greu să nu te gândești cum o să fie. Ce pot să spun este că e mai greu, mai intens, dar și mai frumos decât crezi. Dacă aș lua-o de la capăt? Încă nu mi-a trecut febra musculară psihică, așa că mai întreabă-mă peste ceva timp. (râde)

Cum consideră că s-au descurcat Alexandru Ion și Ștefan Floroaica la Asia Express

Cum v-ați descurcat în această nouă ipostază? Credeți că ați dat tot ce ați putut la probe? Aveți vreun regret în privința parcursului vostru?

Alex: Cred că ne-am descurcat onest – și aș zice că asta e esențial. Cred că am reacționat autentic, fără să forțăm o performativitate care nu ne reprezintă. Sigur că au fost momente în care am fi putut gestiona lucrurile mai inteligent, dar, în contextul presiunii continue și al oboselii, cred că am funcționat coerent, ca o echipă sănătoasă. Ne-am calibrat constant, ne-am remontat de câte ori a fost nevoie (și-a fost nevoie de multe ori), ne-am susținut atât și cum am știut fiecare și am rămas conectați la joc.
„Regrete e un cuvânt mare. Și nu, eu unu n-am așa ceva. Dacă sunt lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le fac diferit? Absolut! Dar cred că e imposibil să nu simți asta atunci când privești retrospectiv către o experiență de magnitudinea Asia Express.

Ștefan: Am plecat zen, cu gândul că ne bucurăm de experiență… dar, la primul plic, ni s-a aprins becul roșu de competiție. Poate că uneori am fost prea atenți la traseu și prea puțin la ce trăiam. Dar asta e, când ești în priză, nu prea ai timp și de poezie.

Ce li s-a părut cel mai dificil la Asia Express

Provocările fizice și psihologice sunt inevitabile în Asia Express. Care dintre ele v-au pus cel mai mult la încercare și ce ați învățat despre voi înșivă în aceste momente dificile? Ați simțit vreodată să puneți „stop? Cum v-ați remontat?

Alex: Cel mai dificil de gestionat nu a fost efortul fizic, chiar dacă, pe alocuri, a fost considerabil, ci încărcătura psihologică generată de imprevizibil și de lipsa oricărui reper stabil. Să funcționezi într-o stare aproape permanentă de incertitudine activează niște mecanisme interioare tare complicate. Am simțit de câteva ori nevoia unui „stop mental, un fel de pauză de la intensitatea contextului, dar, personal, n-am simțit niciodată o dorință de abandon. Ne-am remontat prin dialog, prin umor, dar și printr-o reconfigurare constantă a așteptărilor. E o experiență care te obligă să-ți reevaluezi reziliența, inteligența și felul în care gestionezi disconfortul. Și asta, într-un mod ciudat, devine și una dintre cele mai mari recompense.

Ștefan: Fizic, niciun stres. La Asia, căpuțul contează cel mai mult – noroc cu Alex, că are destul pentru amândoi. (râde) Legat de remontare, de foarte multe ori un somn bun face minuni, asta dacă găsești cazare.

Cum s-au înțeles cu colegii de la Asia Express

În general, în astfel de concursuri, relațiile dintre concurenți pot fi destul de tensionate. Pe cine i-ați simțit „rivali și cu cine ați empatizat cel mai mult? Cu cine mai țineți legătura după filmări?

Alex: Aș spune că nu ne-am raportat la ideea de „rivalitate, cât mai degrabă la compatibilități de moment, la energii similare sau complementare, respectiv abordări contrastante. Am rezonat cu câțiva oameni în mod autentic și îmi place să cred că asta se va vedea și la televizor. Nu mi-a rămas în minte niciun moment tensionat în mod real. Am încercat să gestionăm lucid micile fricțiuni, dar realitatea e că amândoi suntem mai degrabă neconflictuali și n-am dat curs dramatizărilor inutile.
În final, cred că fiecare echipă a trecut printr-un parcurs transformator propriu, iar asta a creat, pe termen lung, o formă de solidaritate tacită între noi.

Ștefan: Am avut o relație bună cu toate echipele, chiar s-a creat o energie mișto între noi. Avem un grup de WhatsApp pe care mai scrie lumea. Recunosc, eu sunt ăla care citește toate mesajele, dar nu scrie niciodată nimic. (râde)

Cum au fost așteptați acasă, la întoarcerea de la Asia Express

Dorul de casă, de familie e, de asemenea, foarte greu de gestionat. Cum ați reușit să-i faceți față? Povestiți-mi cum a fost revederea cu cei dragi! Cum v-au așteptat acasă?

Alex: Dorul de acasă a fost o constantă intensă pe tot parcursul. Nu știu cât l-am „gestionat în mod conștient, ci aș spune mai degrabă că l-am integrat în dinamica aventurii. Revederea a fost un amestec de îmbrățișări, râsete și rafale de întrebări, de ambele părți. Am ajuns acasă foarte obosit, dar cu un soi de energie ciudată – din aia pe care o ai după o cursă lungă, când nu știi dacă vrei să dormi sau să povestești tot de la capăt.

Ștefan: Asia te ține prezent – între misiuni, autostopuri și oameni noi, nici nu-ți dai seama când trece ziua. Dorul te lovește seara, când pui capul pe pernă (asta dacă ai noroc de una). Atunci începi să te gândești la ale tale, iar versurile celor de la Voltaj – „număr zilele, număr nopțile… – încep să fie coloana ta sonoră. Dar toată așteptarea și dorul fac ca îmbrățișarea revederii să fie foarte strânsă, mai să nu-i mai dai drumul din brațele tale.

Ce i-a impresionat cel mai mult la Asia Express

Ce v-a impresionat cel mai mult în Asia? V-a schimbat această experiență perspectiva asupra vieții?

Alex: Pentru mine, răspunsul e simplu. Oamenii. Bunătatea lor. Ospitalitatea dezarmantă, generozitatea necondiționată, de cele mai multe ori venită dintr-un loc cu resurse minime. Mi-au dat un pic de reset la priorități. E imposibil să nu te reevaluezi după ce întâlnești așa ceva. N-aș spune că experiența asta mi-a schimbat perspectiva asupra vieții, dar cu siguranță a îmbogățit-o. Cred că Asia Express funcționează ca un catalizator de conștientizări – despre cât de multe lucruri luăm de-a gata, despre cum relaționăm cu ceilalți, dar mai ales despre ce înseamnă să fii prezent.

Ștefan: M-a impresionat cât de mult poți primi de la oameni care aparent au foarte puțin. Bunătatea și generozitatea oferite fără așteptări în schimb. Asia te învață că poți să trăiești cu mult mai puțin decât credeai, dar cu mult mai multă recunoștință. M-a pus pe gânduri în legătură cu ce contează cu adevărat și cât de ușor ne complicăm viețile când, de fapt, avem deja tot ce ne trebuie.