Cum își educă Daniela Gyorfi fiica adolescentă. Cât de strictă e artista: "Maria are tot timpul din lume să facă multe lucruri pentru care să-și asume deciziile, dar nu de la 15 ani" / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Cum își educă Daniela Gyorfi fiica adolescentă
2 Daniela Gyorfi: „Consider că educația se face de acasă”
3 „Nu este nici foarte populară ea la școală, că e probabil și presiunea numelui pe care îl poartă”
4 „Nu sunt un părinte care să tragă copilul după el”

Maria, fiica Danielei Gyorfi, a intrat în adolescență și se pregătește pentru unul dintre cei mai importanți ani din viața de elevă, liceul, la momentul interviului nostru fiind în pline emoții înainte de Evaluarea Națională. Artista ne-a vorbit pe larg despre principiile după care ea și George Tal și-au crescut fiica, explicând de ce se consideră o „mamă comunistă', cum a învățat-o să fie responsabilă și de ce crede că educația începe, înainte de toate, în familie.

498992178_2513033289058981_5741308132591063425_n-1

Vezi galeria foto

Cum își educă Daniela Gyorfi fiica adolescentă

Maria, fiica ta, a intrat de ceva timp în perioada adolescenței și este o tânără domnișoară extrem de inteligentă. Cum gestionezi tu acest „nou univers' al ei și care sunt cele mai mari provocări pe care le simți în comunicarea cu un adolescent în 2026?

Maria a făcut 15 ani, dar nu simt foarte tare chestia asta cu adolescența. Deocamdată este și un an destul de dificil, fiind în clasa a VIII-a (n. red. între timp, Maria a absolvit). De fapt, cred că e dificilă mai mult pentru noi, părinții, această trecere. Urmează Evaluarea, iar copiii sunt, într-adevăr, foarte solicitați.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată vila în care locuiesc Laurențiu Reghecampf și Corina Caciuc. Casa este amenajată în stil modern și are o curte care s-a transformat în zonă de distracție pentru copii

Mariei, pe lângă matematică și română, îi place și istoria. Sigur, are și temele de la școală, dar nu simt deocamdată că aș avea o presiune, pentru că dintotdeauna am vorbit cu Maria ca și cu un om matur. Așa am crescut-o, asta e „rețeta' pe care am folosit-o eu cu George și funcționează cu Maria, nu am probleme cu ea.

Sigur că s-a schimbat, îmi dau seama că devine, ușor-ușor, o domnișoară, dar nu este o schimbare majoră. S-a dezvoltat, o văd că e mai cochetă, dar își face lecțiile, se ocupă de școală.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa în care locuiește Adriana Bahmuțeanu. Se află în centrul Capitalei, are un perete plin de icoane, iar în întreaga locuință se găsesc imagini cu cei doi copii ai săi

Niciodată n-am ajutat-o la teme, nu m-am băgat niciodată, pentru că sunt și depășită și nu e corect față de ea. Îmi asum ceea ce spun, poate îmi iau hate de la părinți, dar copilul merge OK, până acum n-am avut probleme cu ea, n-am ajutat-o niciodată, nu i-am făcut temele. Asta nu înseamnă că nu o ajut cât pot, dacă trebuie să facă meditații sau dacă are proiecte merg cu ea, îi cumpăr tot ce are nevoie.

Legat strict de adolescență, că aici vreau să ajung, nu simt că are un prieten. Discutăm despre colegi. Bine, e și o tipă mai retrasă, probabil că are și un hate la școală… Dar, una peste alta, trebuie să se descurce. I-am spus: „Trebuie să fii puternică, trebuie să înveți, anul ăsta nu ai timp foarte mult'. Nici măcar să plecăm în vacanțe… A fost ziua ei, a adus două prietene, s-au distrat, dar nimic mai mult. Trebuie să învețe, pentru că are un an destul de complicat.

Daniela Gyorfi: „Consider că educația se face de acasă”

Se spune că mamele de fete sunt cele mai mari protectoare, dar și cele mai îngrijorate. Recunosc că m-am amuzat când ai declarat că ești o „mamă comunistă', așa că aș vrea să detaliezi puțin. Ce fel de educație îi dai Mariei, ce relație mamă-fiică aveți?

La asta cu „mama comunistă' m-a pufnit râsul. Îmi amintesc, trăia mama și, la un an și trei luni, am dus-o pe Maria la grădiniță. Am discutat din start cu directoarea: „Domnule, nu o cocoloșiți, nu vreau să fie alintată, să fie așa pentru că e mică sau pentru că e fata mea!'.

Asta a fost o grădiniță particulară, după care am transferat-o la o grădiniță de stat și erau două doamne educatoare: o doamnă foarte drăguță și foarte mămoasă și una mai comunistă, ca mine (râde). Pe Maria am dus-o la doamna comunistă și, culmea, Maria chiar o iubea. După care, la școală, clar, i-am spus doamnei învățătoare: „Doamnă, vă rog din suflet, nu o cocoloșiți!'.

Consider că educația se face de acasă și am urmat sfatul mamei mele, și eu, și George, bineînțeles, ca Maria să aibă cei șapte ani de acasă, să spună „mulțumesc', „te rog frumos', să nu-mi ceară luna de pe cer, că vrea nu știu ce, să se tăvălească.

Deci, în sensul ăsta sunt comunistă, să nu fie răzgâiată. „Lasă, dom’le, copilul, că-i copil, lasă, lasă!' Nu am acceptat lucrul ăsta, pentru că nu mi se pare normal.

Educația se face acasă, trebuie să știe să se comporte în societate, să iubească animalele, să iubească florile, să ajute bătrânii. Sunt niște lucruri absolut firești. Așa am crescut eu, cu educație, așa am crescut noi și generația noastră și consider că diferența o face educația.

Este clar, când copilul este mic trebuie protejat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i dai luna de pe cer, să-și arunce jucăriile, să nu mai se bucure de nimic, să nu mai aprecieze nimic. Părinții nu sunt sclavii copiilor. Nu știu, așa am crescut, așa e crescută Maria. Cu un copil trebuie să discuți.

Uite, Maria a avut telefon în clasa a V-a sau a VI-a. Nu sunt de acord și știu că îmi atrag hate și cu asta, ca un copil să aibă telefon la școală, în special când este mic. Vii cu telefonul la școală, lasă-l undeva cât timp stai la oră, ai plecat de la oră… Dacă un părinte vrea să-i lase copilului telefon de la 5-6 ani, OK, dar mi se pare prea mult. În sensul ăsta sunt comunistă.

Citește și: Daniela Gyorfi recunoaște că George Tal o „cocoloșește’ mai mult pe fiica lor. Ce relație are Maria cu frații vitregi: „Le purtăm de grijă. Sunt toți copiii noștri!’ / EXCLUSIV

Cam asta este. Sunt protectoare. Orice părinte își protejează copilul. Am fost protectoare când am avut într-adevăr o problemă la școală. Când n-am mai putut, atunci m-am dus și am luat atitudine.

În rest, uite, la școala unde e acum, la Tamași, n-am fost niciodată, nici măcar la ședințe, că nu am timp. Tot așa, nu m-am dus niciodată să spun: „Vai, e copilul meu, e nu știu cum…'. Nu. Se descurcă, are note așa cum le are.

Pentru mine olimpiada e numai când ai 10 și când meriți la olimpiadă. Ea se duce la olimpiade, la română, la matematică, la istorie. Doar nu am făcut-o la 41 de ani ca să nu mă ocup de ea, să fie o împiedicată.

„Nu este nici foarte populară ea la școală, că e probabil și presiunea numelui pe care îl poartă”

Anturajul este o preocupare majoră pentru orice părinte, mai ales în epoca rețelelor sociale și a influențelor externe. Cât de mult te implici în alegerea cercului ei de prieteni și unde tragi linia între control și libertatea de a alege?

Eu îi explic Mariei că ea nu trebuie să judece ce fac colegii ei, dar că nu trebuie să facă ea așa ceva și să-și aleagă foarte bine prietenii. Deocamdată văd că are o prietenă, două mai apropiate, care mai vin la noi, mai pleacă și ea la ele acasă și mă bucur tare mult. Dar în viitor îți dai seama că pot să am probleme.

Citește și: Cum se menține Daniela Gyorfi în formă la 57 de ani: „Am grijă ce mănânc, dar îmi plac și mie dulciurile. Și eu mănânc cartofi prăjiți' / EXCLUSIV

Nu e vorba de control, eu nu îi impun: „Nu face asta' sau „Nu vorbi cu nu știu cine'. Dar am norocul că e mai pretențioasă. Nu este nici foarte populară ea la școală, că e probabil și presiunea numelui pe care îl poartă. Eu nu neapărat că o controlez, dar îți dai seama că sunt atentă, pentru că anturajul face diferența. În clasa a VIII-a e foarte important să înveți și să te bucuri de adolescență și să faci niște lucruri normale pentru vârsta ta.

Nu aș putea, ca părinte, să fiu împăcată să-i dau bani să fumeze sau cine știe ce să facă, că nu pot, nu accept așa ceva. Are tot timpul din lume să facă multe lucruri pentru care să-și asume deciziile, dar nu de la 15 ani. Sunt o mamă modernă, dar nu tolerez ca Maria să facă niște lucruri pe care nu le accept.

„Nu sunt un părinte care să tragă copilul după el”

Maria e un copil extrem de studios și învață coreeană și japoneză, două limbi extrem de grele. Deși a avut deja o experiență în televiziune, fiind apreciată în cadrul emisiunii „La Măruță', unde a avut propria rubrică, am înțeles că nu-și dorește o carieră în sensul ăsta și că ar vrea să devină traducătoare. Nu și-a dorit să devină artistă, ca tine, nici măcar în copilărie?

Apropo de perioada asta a copilăriei, e clar că îi place și acum coreeana, dar nu mai este înnebunită să învețe. Nu are înclinații artistice și și-a dat și ea seama că nu îi place muzica, nu o reprezintă. În plus, e rușinoasă și nici nu o forțez. Nu sunt un părinte care să tragă copilul după el, să-l târâie, să-l bage în tot felul de proiecte care pur și simplu nu îi plac.

Are personalitate. Mi-a spus clar, în clasa a V-a, că ea vrea să învețe, că e mai studioasă. Nu a fost ceva nemaipomenit. S-a bucurat, într-adevăr, că a avut rubrica la TV, se bucură când mai vine cu mine pe la emisiuni dacă e invitată, dar nu sunt o persoană care să o forțez cu orice preț, că asta nu aduce nimic bun.

Într-adevăr, învață. Acum nu neapărat să fie traducătoare, că s-a sucit și la asta, dar îi place istoria. Anul ăsta e cu matematica, cu româna. Ușor-ușor, descoperă ea ce vrea să facă, iar noi o susținem orice ar alege. E important să faci ceea ce îți place, să nu fii obligat să faci o meserie.

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News