Cum l-a afectat pe actorul Alexandru Ion divorțul părinților, pe când avea 6 ani: "Nu am ținut legătura cu tata. A fost un om consumat de problemele cu alcoolul" / EXCLUSIV

Divorțul părinților săi, pe când avea doar șase ani, a fost un moment definitoriu în copilăria actorului Alexandru Ion. Într-un dialog sincer, el vorbește despre relația distantă cu tatăl său, afectat de probleme cu alcoolul, și despre cum mama sa a fost stâlpul stabil al familiei, oferindu-i sprijin, iubire și valori care i-au modelat întreaga adolescență: „Nu am ținut legătura cu tata. A fost un om consumat de problemele cu alcoolul. Mama a ținut totul laolaltă – emoțional, logistic, existențial. De la ea am învățat ce înseamnă responsabilitate, reziliență și blândețe.” Această experiență a conturat nu doar copilăria lui, ci și perspectiva lui matură asupra familiei și a echilibrului interior.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Cum l-a afectat pe actorul Alexandru Ion divorțul părinților, pe când avea 6 ani
2 Alexandru Ion: „Relația cu mama e una dintre cele mai profunde și stabile constante din viața mea”
3 Alexandru Ion: „Visam la Oscar așa cum visează un preșcolar să se facă aviator”
4 Alexandru Ion: „Sunt într-un rezonabil confort cu parcursul meu profesional”

Sunt curioasă să aflu mai multe despre copilăria ta! Spuneai într-un interviu că părinții tăi au divorțat când erai foarte mic, așa că „ai mei înseamnă mama și de la ea am toate valorile asociate cu adolescența. Cum te-a afectat separarea lor? Ce relație ai cu ei în prezent?

Ai mei au divorțat când aveam 6 ani, așa că modelul clasic de familie, cu ambii părinți prezenți în viața de zi cu zi, nu a fost ceva ce am trăit. Post divorț, nu am ținut legătura cu tata. A fost un om consumat de problemele cu alcoolul, cum, din păcate, s-a întâmplat la scară largă în generațiile de atunci.

Cum l-a afectat pe actorul Alexandru Ion divorțul părinților, pe când avea 6 ani

Mama a fost centrul gravitațional al copilăriei mele. Ea a ținut totul laolaltă – emoțional, logistic, existențial. De la ea am învățat ce înseamnă responsabilitate, reziliență, dar și blândețe. Cumva, nu știu să explic cum, nu am resimțit niciodată absența totală a tatălui ca pe o lipsă. Era un fapt, aia era realitatea și funcționa foarte bine. Până la urmă, fiecare a făcut ce-a putut. Mama a putut tot, iar tata n-a putut mai nimic. Și spun asta dintr-un loc neîntinat de furie sau neajunsuri emoționale, ci din unul plin de echilibru și acceptare legat de par‑cursul meu familial.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum a apărut Alexandra Velniciuc, prietena de suflet a lui Horia Moculescu, la priveghiul lui. A ales o ținută sobră, dar nu complet neagră, și a zâmbit amar la portretul maestrului

Vezi galeria foto

Alexandru Ion: „Relația cu mama e una dintre cele mai profunde și stabile constante din viața mea”

Îmi dau seama că ai o relație foarte apropiată cu mama ta numai din faptul că i-ai dedicat o categorie specială pe Instagram – „#zisemama –, din care aflăm impresiile ei, după călătoriile sale din diverse țări. De la ea ai moștenit și pasiunea pentru teatru. Este ea modelul tău în viață? Pentru ce îi ești recunoscător?

Relația mea cu mama este una dintre cele mai profunde și stabile constante din viața mea. „#zisemama s-a născut firesc, din dorința de a împărtăși umorul ei involuntar, remarcile spontane și modul foarte direct în care vede lumea. Pasiunea pentru teatru are altă sursă, nu a venit de la mama, pentru că legăturile ei cu acest domeniu există doar din poziția de spectator. Mai degrabă, pasiunea ei pentru teatru e moștenită de la mine. Iar prezența ei într-un spectacol profesionist este legată de un spectacol comunitar creat în cadrul ediției 2020 a festivalului Ideo Ideis, pe care l-am co-fondat când aveam 18 ani. Spectacolul, regizat de Bogdan Georgescu, documenta poveștile unor femei din Alexandria, iar ea a făcut parte din distribuție cu o naturalețe emoționantă. Momentul acela a rămas emblematic pentru că a presupus o formă de curaj și vulnerabilitate asumată, la cei 64 de ani pe care îi avea atunci, pe care doar cineva cu un simț solid al propriei identități îl poate manifesta. Îi sunt recunoscător pentru tot ce a ținut în picioare, în tăcere, fără să ceară nimic în schimb, și pentru că a fost, mereu, acolo – cu o loialitate care nu a strigat, dar s-a simțit la fiecare pas.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Dr. Sorina Blaj, medicul care deține clinica stomatologică în care a murit fetița de doi ani, prima reacție: "Suntem profund șocați și devastați de tragicul incident"

Citește și: Cine este Alexandru Ion. Actorul este căsătorit cu Evelyne Vilcu, a avut o relație cu Flavia Mihășan și participă la Asia Express 2025

Citește și: Cum și-a cerut actorul Alexandru Ion soția în căsătorie: „Nu tocmai convențional. Inelul a fost ascuns într-un puzzle”. Ce a povestit concurentul Asia Express despre nuntă / EXCLUSIV

Citește și: Câte kilograme are Anda Adam. A fost acuzată că minte în privința greutății: „Nu am pătrățele pe abdomen acum, am chiar puțină burtică în partea de jos”

Citește și: Record de vedete la premiera de gală a filmului „Cravata Galbenă”. John Malkovich: „Toți cei care nu suntem români ne simțim onorați să facem parte din acest film despre un mare român”

Alexandru Ion: „Visam la Oscar așa cum visează un preșcolar să se facă aviator”

În liceu, visai să câștigi Oscarul. Cu această speranță te-ai mutat din Alexandria în București și ai intrat la UNATC. Cum au fost anii studenției și când ai debutat ca actor? Ți-a fost greu cu banii, la început? Când ai câștigat primul salariu și pe ce l-ai cheltuit?

Visam la Oscar așa cum visează un preșcolar să se facă aviator. Fără să am repere concrete „din teren. Primele filme pe care le-am văzut vreodată au fost filme americane, pe casete video, cu traducerea Irinei Margareta Nistor. Probabil pe-atunci s-a impregnat reperul acesta legat de industria americană. Între timp, s-au mai nuanțat lucrurile, dar admit că în continuare sunt interesat de posibilitatea unei cariere internaționale în film.

M-am mutat în București cu câteva lucruri fizice și cu multe proiecții idealiste. În primii doi ani de facultate am stat la căminul UNATC, patru oameni într-o cameră minusculă, chiar cinci pentru vreo două luni. Spațiu mic, dar experiențe mari. Mi-a plăcut enorm perioada studenției. Era un amestec de libertate și entuziasm care era de neconceput pentru un copil din Alexandria. Era prima dată când mergeam la școală de drag, nu pentru că trebuie. Aveam puțin, dar trăiam mult.

Am debutat cu un spectacol independent la Green Hours, undeva în timpul anului doi de facultate. Luam 50 de lei pe seară și aveam impresia că sunt deja „în industrie. Nu eram. Salariu „propriu-zis nu am avut niciodată, pentru că n-am fost niciodată angajat în sensul clasic. Dar primii bani mai consistenți i-am câștigat în anul III, când am jucat în sitcomul „Nimeni nu-i perfect de la Prima TV. Nu i-am cheltuit pe ceva anume, dar îmi amintesc clar că mi-am luat o pereche de adidași care, până atunci, mi se păreau complet inaccesibili.

Alexandru Ion: „Sunt într-un rezonabil confort cu parcursul meu profesional”

De-a lungul carierei tale, ai urcat pe scena mai multor teatre celebre din România și ai apărut în diverse clipuri publicitare, filme, scurtmetraje și seriale TV. Totodată, ești și manager cultural, mai exact copreședintele Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Cum reușești să le faci pe toate simultan? Există unele compromisuri pe care acum le regreți?

Sunt într-un rezonabil confort cu parcursul meu profesional, chiar mulțumit, dar admit că nu îl asociez cu termenul „prodigios. Vreau să cred că nu am atins încă vârful acestui parcurs și că în viitor voi fi parte din proiecte care să îl facă demn de a fi numit așa.

Ideo Ideis rămâne cel mai important proiect în devenirea mea ca om și ca artist (alături de facultate și perioada petrecută în „Trupa fără nume a lui Victor Ioan Frunză). Sunt încă prezent în ecosistemul festivalului, pe partea de strategie de brand, dar în ultimii ani s-a făcut tranziția către o nouă echipă de conducere, formată din oameni implicați în proiect din zorii lui și foarte buni la ceea ce fac. Așadar, focusul meu s-a mutat către proiecte noi, dezvoltate împreună cu Evelyne, cele mai importante fiind seria de concerte ale brandului „Multisenzorial și VIVID – Immersive Theater Company, unde suntem parteneri cu MINA – Muzeul de artă imersivă. Prima producție a companiei este „Marele Gatsby – un spectacol de teatru imersiv, care se joacă în continuare la Palatul Bragadiru și propune spectatorilor o experiență participativă, în care granițele dintre public și actor dispar, iar spectatorii devin parte activă din poveste, într-un decor autentic inspirat de fastul anilor 20, cu muzică live, interacțiune directă și o atmosferă care te face să uiți că ești, de fapt, la teatru.

Încerc să găsesc un echilibru cât mai bun între viața profesională și cea personală. Sunt perioade în care proiectele se suprapun și atunci funcționez pe un ritm mai intens, dar încerc să nu transform asta într-o normalitate. Nu identific cu ușurință compromisuri semnificative pe care să le fi făcut și nici nu aș putea spune că port cu mine regrete. Văd mai degrabă realitățile unui parcurs care nu poate fi perfect echilibrat în fiecare etapă.