Daniela Silivaș, mare campioană a gimnasticii, are dintotdeauna frică de sărituri. Amintiri din timpul comunismului: „Avem securiștii lângă noi, la fiecare competiție”

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Daniela Silivaș, mare campioană a gimnasticii, are dintotdeauna frică de sărituri
2 Amintiri din timpul regimului comunist

Cu un palmares impresionant, Daniela Silivaș rămâne una dintre cele mai titrate gimnaste din istoria României. Performanța ei la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 este una greu de egalat: șapte note de 10 și șase medalii câștigate în tot atâtea probe. După trei medalii de aur, două de argint și una de bronz, cariera Danielei Silivaș s-a încheiat la doar 18 ani, marea gimnastă alegând să se retragă în plină glorie.

499776905_18504270925022041_1655083965695996637_n

Vezi galeria foto

Citește și: De ce s-a retras Daniela Silivaș din sport la doar 18 ani, după succesul istoric de la Seul: „Mi-au spus că trebuie să mă opresc”. A fost singura gimnastă din România medaliată la toate probele la o ediție a Jocurilor Olimpice

Daniela Silivaș, mare campioană a gimnasticii, are dintotdeauna frică de sărituri

Deși a cucerit lumea gimnasticii, Daniela Silivaș a avut mereu o relație complicată cu săriturile. Spune cu umor că, dacă ar fi fost după ea, ar fi renunțat din start la această probă. Dar, cu ambiție și ajutorul antrenorilor, a transformat frica în performanță.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini rare cu Ștefan Bănică și Alexandru, fiul lui. Cum i-a surprins Lavinia Pîrva pe pârtie: „Tati, hai că poți”

„Cred că fiecare gimnastă are un aparat cu care nu prea se înțelege, de mica am avut o frică de sărituri foarte puternică, nu eram o gimnastă care să poată să alerge și să sară trambulina aia și să sară peste cal, cred că de mica mi-am băgat în cap că nu sunt bună la sărituri, am o frică de sărituri și uitându-mă în spate chiar vorbeam cu antrenorii și cu colegele că ei m-au ajutat să trec peste asta, pentru că dacă era numai după mine, mă lăsam de sărituri de când eram mica. Și a trebuit să muncesc dublu la sărituri, ca să ajung acolo unde am ajuns și să am toate aparatele și să pot să câștig. (…)

Nu știu dacă aveam frică de eșec, cred că eram prea mica ca să înțeleg, mi-a plăcut gimnasica, voiam să câștig, dar nu aveam frica aia că dacă nu câștig mi se întâmplă ceva, cred că am fost o gimnastă curajoasă, dar tot ce-mi aduc aminte este frica de sărituri, a rămas cu mine, nici acum nu îmi place să antrenez sărituri', a recunoscut Daniela Silivaș în podcastul lui Adrian Artene.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Anamaria Prodan, adevărul despre operațiile estetice: "Am 53 de ani și mă simt ca la 30. Nu-s tăiată pe la față!"

Citește și: Daniela Silivaș împlinește 52 de ani. Ce regrete are marea gimnastă care a luat 7 note de 10 la Jocurile Olimpice: „Am pierdut timp. Prețul succesului este intotdeauna mare, nu numai în sport”

Citește și: Femeie de 28 ani, omorâtă de fostul iubit. A fost găsită moartă pe un câmp din Arad după ce a fost răpită și târâtă cu maşina. Aveau două fetițe împreună

Amintiri din timpul regimului comunist

Daniela Silivaș și-a amintit și cum arăta viața gimnastelor în timpul regimului comunist. Întotdeauna erau supravegheate de securiști, iar la competițiile internaționale nu puteau discuta liber cu cei din afară.

„Bineînțeles că erau mai stricte (n.red. regulile) cred că pentru noi, pentru că eram copii, întotdeauna la concurcursuri aveam securiști lângă noi, întotdeauna erau doi-trei erau la fiecare competiție, nu pot să zic că ne urmăreau, dar întotdeauna erau cu noi, unde mergeam noi erau și ei', a povestit marea gimnastă.

„Cu toate știam și era puțin mai greu, pentru că nu știam engleză, să vorbim cu lumea de afară, și știam că probabil nu aveam voie să vorbim cu multă lume, stăteam cu echipa și antrenorii', a răspuns aceasta, întrebată dacă aveau parte de instructaj de acasă.

În schimb, Daniela Silivaș recunoaște că li se permitea să aducă cadouri din străinătate. Nostalgică, și-a amintit ce bucurie a trăit fratele ei când a venit acasă cu un casetofon, o raritate la vremea respectivă.

„Oh, da, asta era mare lucru în anii 80, 84, 85, când am venit cu casetofonul acasă, cu videouri, cu de toate în 88, am primit și cred că fratele meu și prietenii au fost mult mai bucuroși pentru cadourile acestea decât mine, pentru că până în 1990 mi-am petrecut copilăria în sala de gimnastică și nu prea am avut timp să mă uit la alte lucruri', a adăugat ea.

Citește și: Detaliul care lipsește de pe crucea lui Ion Iliescu. Are legătură cu un moment important din viața fostului președinte

Daniela Silivaș a povestit și cum o recompensa regimul comunism pentru performanțele deosebite în gimnastică.

„Nu prea am fost (n. red. recompensată), știu că am primit premii pentru olimpiadă, pentru fiecare medalie s-au dat niște bani și un video. Nu prea-mi aduc aminte de alte premii, îmi aduc aminte, când veneam de la Mondiale, la aeroport cu flori, sau când luam trenul de la București la Deva, dar nu cum este acum', a încheiat aceasta.

Sursa foto: Facebook & Hepta

Cel mai nou VIDEO