De ce s-a mutat Kristina Cepraga în Italia, când avea o carieră în plină ascensiune în țară: "Am plecat să văd dacă pot să fac această meserie fără greutatea unui nume". De ce a revenit în România / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 De ce s-a mutat Kristina Cepraga în Italia, când avea o carieră în plină ascensiune
2 Cum a reușit Kristina Cepraga să-și facă un nume în Italia
3 De ce a revenit Kristina Cepraga în România

Bună, Kristina! Mă bucur mult că avem ocazia să vorbim. Viața ta este o poveste fascinantă și te urmăresc cu drag încă de la debutul tău pe micile ecrane. Ce faci? Cum a fost anul acesta pentru tine? Au apărut multe schimbări în viața ta?

Bună și mulțumesc pentru interviu! A fost un an complicat și plin de decizii destul de grele… Niciodată nu știi pe deplin dacă ai făcut alegerile potrivite, mai ales eu, ca nomad și liber profesionistă.

Vezi galeria foto

De ce s-a mutat Kristina Cepraga în Italia, când avea o carieră în plină ascensiune

Mulți au fost surprinși când ai ales să te muți în Italia pentru că aveai o carieră în plină ascensiune în țară. Ce te-a determinat să faci pasul acesta și de ce ai ales patria lui Alighieri?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Emeric Ienei, o familie superbă! Două soții, doi copii și o nepoată frumoasă și talentată! Alisa a participat la Românii au Talent și la X Factor

Cumva, din copilărie am cochetat cu acest vis enorm care mi se părea imposibil de realizat, era ceva ce îmi hrănea visurile și chiar am găsit un interviu cu mine puștoaică în care, fiind întrebată care e visul meu, am răspuns, cu inocența și candoarea vârstei: „Să ajung în Italia să joc, să fiu actriță, și asta înainte să dau la Teatru. Și, cumva, cred, am pus o sămânță în Univers. Totuși, ce m-a făcut concret să plec în Italia, într-un moment de mare notorietate și cu o carieră în ascensiune în televiziune, în ciuda vârstei fragede, a fost o întâlnire cu un regizor care nu știe ce impact a avut în viața mea, dar, cumva, ce am „primit din partea aceea la un casting m-a făcut să realizez că nu se pot face în paralel cele două cariere – cea din TV și cea pentru care studiam la facultate, și anume actoria…

Am plecat în Italia să mă lămuresc dacă sunt în stare să învăț o limbă și să pot să fac această meserie fără greutatea unui nume, ci pur și simplu eu singură, de la zero. Tot acest lucru a început cu înscrierea la școala de actorie de la Cinecitta, după ce am terminat facultatea în țară, și cu aruncatul în vâltoarea vieții de una singură, la 22–23 de ani. Iar ca să definesc din punctul de vedere dantesc, am vrut să ies din „paradis ca să mă lămuresc cum e să treci prin infern și purgatoriu ca să îți câștigi și apreciezi locul în „paradis.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Povestea de dragoste dintre Emeric Ienei și Vasilica Tastaman. A fost prima sa soție și marea lui iubire

Citește și: Kitty Cepraga, decorată de președintele Italiei, Sergio Mattarella. De ce primește titlul de Cavaler al Ordinului Stelei Italiei: 'Voi susține și un speech pentru promovarea cultural artistică a acestei țări minunate'/ EXCLUSIV

Citește și: Ce relație are Kitty Cepraga cu fiica ei, în vârstă de 9 ani: „Îmi umple fiecare celulă de fericire acest copil minunat'. Cele două locuiesc în România, dar și în Italia / EXCLUSIV

Citește și: De ce i-a cerut Cătălin Cazacu inelul de logodnă Ramonei Olaru după despărțire: 'Nu are ce să caute la tine. Îmi asum ceea ce spun'

Citește și: Alina, sora cea mare a Monicăi și a Ramonei Gabor, prezență rară în spațiul public. Cum a fost surprinsă într-un local exclusivist: „Sora noastră mai înțeleaptă”

Cum a reușit Kristina Cepraga să-și facă un nume în Italia

Acum ai o carieră de succes și în Italia, dar probabil că la început ți-a fost greu într-o țară străină. Care au fost primii tăi pași acolo? Ce joburi ai avut și cum ai reușit să-ți faci un nume în showbizul lor? Care sunt cele mai importante proiecte pe care le-ai avut acolo?

Pentru a avea o carieră de succes, ar trebui să faci minimum un film pe an și măcar un spectacol în turneu… Eu nu sunt în această situație și sunt mereu în căutare de emoție și stabilitate profesională… Deși e un paradox, stabilitatea omoară creativitatea. Există un echilibru extrem de fragil – un fir subțire – între a cădea și a te ridica, în funcție de proiectele pe care ești binecuvântat să le ai… Este o luptă continuă și nu de puține ori mă întreb dacă am ales bine și dacă merită acest sacrificiu – dorința de a continua să fiu un artist liber, care își alege proiectele în funcție de inimă și vibrația lui. Nu recomand nimănui să se înhame la acest „drum decât dacă are ficatul extrem de tare și inima care vibrează doar făcând asta… Trebuie să fii sigur că îți poți asuma orice risc doar ca să faci această meserie. Mulți colegi de-ai mei au renunțat pe drum, din cauza violenței, a instabilității ce se transpune și în plan mintal, fizic și economic.

La început, eu am lucrat pe lângă o directoare americană de casting celebră, la Roma, pentru că știam bine engleza și italiana și ajutam actorii italieni la casting, mai colaboram cu Accademia di Romania pentru proiecte artistice. Ulterior, am avut și două afaceri care până la urmă s-au dus, pentru că nu le puteam face pe toate și, oricum, mereu am vrut să fiu coerentă cu mine, ca om și artist… Evident că cele mai importante proiecte avute în Italia sunt serialele TV, spectacolele și filmele de autor, întâlnirile cu alți artiști ce m-au inspirat și m-au modelat în omul care sunt astăzi. O să citez câteva speciale: „Gianni e le donne, „Lultima foglia, „Nome di donna, „Vita da Carlo, „I delitti del BarLume.

De ce a revenit Kristina Cepraga în România

Ce înseamnă Italia pentru tine și cum este să faci naveta între cele două țări ale tale de suflet? Presupun că foarte obositor la un moment dat… Cum vezi România de astăzi comparativ cu cea din care te-ai mutat în urmă cu 21 de ani?

Este, cum am spus mereu, condiția nomadului care pendulează nu numai între limbi, culturi și țări, dar și între stări, și e destul de complex și costisitor să ai acest stil de viață. Momentan, sunt stabilită în România, dar nu știu când plec și revin, totul depinde de proiecte. Totuși, când ai un copil care merge la școală – și nu face homeschooling – nu poți accepta proiecte prea lungi în afară, așa cum, cu durere în inimă, am renunțat anul acesta la, probabil, cel mai important și challenging proiect din viața mea, colaborarea cu un enorm regizor italian pentru un spectacol de teatru în turneu în Italia, cu premiera la Torino (Teatro Stabile di Torino), Milano (Scala), Napoli și Roma, un spectacol scris de John Fosse (cumva tot ce mă pregătisem în toți acești ani să fac). A fost extrem de dur să fac această alegere, dar mi-am dat seama că pentru fetița mea, la 10 ani, să lipsesc 5 luni ar fi fost delicat.

Acest gen de meserie poate să te surprindă și să te pună în fața unor situații extrem de dure – să pierzi niște trenuri sau să se alinieze planetele și să fii omul potrivit la momentul potrivit… Mă macină mereu întrebarea: „Ce ar fi fost dacă? Iar România de azi față de cea pe care o lăsasem cu peste 20 ani în urmă este ca în „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte a lui Ispirescu, altceva… aproape de nerecunoscut.

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA DE NOIEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!