Octavian Cotescu a fost unul dintre cei mai mari actori români ai generației de aur. A cucerit publicul prin inteligență, umor și profunzime, dar și printr-o viață personală discretă, marcată de iubire, devotament și o moarte prematură, la 54 de ani. A fost actor, profesor, rector, soț și tată, iar amprenta sa artistică rămâne vie în memoria teatrului românesc.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Octavian Cotescu a fost un artist care nu și-a permis luxul de a se opri, nici măcar atunci când sănătatea începea să-i pună limite. Avea un devotament rar față de scenă și o dragoste profundă pentru meseria lui. Chiar și când era grav bolnav, Cotescu a continuat să urce pe scenă, să joace cu aceeași intensitate, fără să își plângă suferința. Pentru el, teatrul nu era doar o profesie, ci o formă de viață, una care merita trăită până în ultima clipă.
Destinul tulburător al lui Octavian Cotescu – un început modest
Născut pe 14 februarie 1931, la Dorohoi, Octavian Cotescu a venit pe lume într-o familie simplă: tatăl era maistru ceferist, iar mama telegrafistă. A copilărit între Iași, Botoșani și Timișoara, iar după divorțul părinților, a fost crescut de mama sa. A urmat Liceul Național din Iași, apoi Conservatorul de Artă Dramatică, unde a fost remarcat pentru talentul său precoce. La absolvire, în 1950, a fost repartizat la Teatrul Municipal din București, devenit ulterior Teatrul Bulandra.
Numele său real era Octavian Coteț, dar regizorul Moni Ghelerter i-a sugerat să-l schimbe în Cotescu, considerând că „sună mai bine pentru scenă'. A fost primit cu brațele deschise de Lucia Sturdza Bulandra, care i-a oferit primul rol important în piesa „Pădurea'. De aici a început o carieră strălucitoare, cu zeci de roluri memorabile în teatru, film, televiziune și radio.
Roluri care au făcut istorie
Cotescu a jucat în peste 50 de filme, dar a strălucit mai ales pe scenă. A fost Cațavencu în „O scrisoare pierdută', Nae Girimea în „D-ale carnavalului', Gogu în „Proștii sub clar de lună' și Minetti în piesa omonimă de Thomas Bernhard. În film, a fost memorabil în „Operațiunea Monstrul', alături de Toma Caragiu și Marin Moraru, dar și în „Secretul lui Bachus', „Păcală' sau „Buletin de București'.
Din 1960, Cotescu a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), unde a devenit rector în 1981. A format actori precum Horațiu Mălăele, Dan Condurache, Maria Ploae și Stelian Nistor. Era cunoscut pentru exigența sa, dar și pentru generozitatea cu care își împărtășea cunoștințele.
Iubirea discretă cu Valeria Seciu
A fost căsătorit cu actrița Valeria Seciu, pe care a cunoscut-o când aceasta îi era studentă. Au așteptat până la absolvirea ei pentru a începe o relație, iar în 1966 s-au căsătorit. Din iubirea lor s-a născut Alexandru. Valeria nu s-a mai recăsătorit niciodată după moartea lui Cotescu.
Într-un interviu mai vechi, Valeriu Seciu spunea că a descoperit teatrul prin intermediul lui Octavian Cotescu, care îi era și profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Cei doi s-au întâlnit pe scena teatrului Bulandra și s-au căsătorit în 1966, la doi ani după ce regretata actriță a absolvit facultatea.
În 1985, Octavian Cotescu s-a stins din viață, la vârsta de 54 de ani. La acea vreme, Valeria Seciu avea 46 de ani și s-a dedicat întru totul teatrului. Din vara anului 2014, aceasta s-a retras de pe scena actoricească, iar în 2022 a încetat din viață.
„Obişnuiam să merg foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am văzut prima oara pe Octav, în , cu Lucia Sturdza Bulandra, Fory Etterle, Jules Cazaban. Aşa m-am apropiat de teatru, auzindu-l, văzându-l pe Octavian Cotescu. Era o certitudine pentru mine ca voi deveni actriţă. Am dat de foarte multe ori ocol Institutului, fără să bat la uşă. Întâi am dat examen la Istorie. Chiar de două ori. Pe urmă m-a pregătit Liliana Tomescu. A fost o mare îndrăzneală. I-am dat pur şi simplu un telefon. Şi a fost de o mare generozitate. Ea mi-a dat din fiinţa ei‘, a relatat actriţa într-un interviu.
Fiul lui Octavian Cotescu și al Valeriei Seciu s-a călugărit
În urmă cu mai bine de două decenii, fiul Valeriei Seciu și al lui Octavian Cotescu s-a călugărit, sub numele Daniil, și s-a retras pe Muntele Athos.
„Mama a fost împăcată când am plecat. A fost bucuroasă că eu sunt fericit şi îmi găsesc calea. Asta trebuie să facă un părinte până la urmă. Să se jertfească, să jertfească liniştea lăuntrică pentru ca fiul sau fiica sau copilul să îşi găsească drumul în viaţă. Şi ea a ştiut să facă lucrul acesta.
Sunt oameni care caută foarte mult, oameni care caută puţin, oameni pe care îi aduce Dumnezeu, oameni pe care îi aduce Maica Domnului fără tulburări, fără îndoieli. Şi eu cam aşa am păţit. Pe mine m-a adus fără să caut prea mult, a spus Părintele Daniil, potrivit newsweek.ro.
:quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/07/001-cover-321-scaled-45.webp)
Sfârșitul unui destin artistic impresionant
Octavian Cotescu a murit pe 22 august 1985, la doar 54 de ani, în urma unui atac de cord. Deși bolnav, a continuat să joace până în ultimele zile, refuzând să anuleze spectacolele. Scriitorul Ion Băieșu a rememorat seara în care a intrat în Teatrul Bulandra, în culisele sălii de la Grădina Icoanei, pentru a bea o cafea cu Octavian Cotescu. Actorul a refuzat să bea cafea, menționând că nu se simte prea bine.
Atunci când Băieșu i-a sugerat să amâne spectacolul, acesta a răspuns:
„Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?
„Dar orice om se poate simţi rău!, i-a replicat Băieșu.
„Orice om, în afară de actor! Ăsta e un lucru esenţial, la care trebuie să te gândeşti când îţi alegi o asemenea meserie. Pentru că tu ţi-o alegi, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă ştii că ai rău de înălţime. Nu te faci actor dacă eşti vulnerabil fiziceşte, a mai spus Cotescu.
A dus spectacolul până la capăt, dar câteva zile mai târziu a ajuns la spital, unde s-a și stins, în pofida eforturilor medicilor.
„Transpira enorm, se congestionase, vocea i se alterase, avea gesturi nesigure, s-a împiedicat de câteva ori, la un moment dat a făcut o pauză lungă între replici, privind spre culise, povestea Ion Băieşu în ziarul „Informaţia Bucureştiului, în urmă cu patru decenii.
Octavian Cotescu s-a stins din viață pe 22 august 1985, la doar 54 de ani. A plecat discret, așa cum a trăit – fără să renunțe la scenă, fără să-și trădeze meseria. Rămâne în memoria teatrului românesc ca un om care și-a dus talentul până la capăt, cu demnitate și pasiune.