Drama neștiută a regretatei Elvira Godeanu. Tatăl a abandonat-o încă din prima zi de viață, iar mama ei a încercat să se sinucidă: "Când mi-am dat seama de felul nemilos în care el s-a purtat, i-am rupt fotografia"

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI

Vezi și acest video VIVA!:

Cuprins

1 Drama neștiută din viața regretatei actrițe Elvira Godeanu
2 O copilărie trăită în așteptarea tatălui
3 O carieră fabuloasă
4 Elvira Godeanu, o frumusețe a vremii sale, între mit, admirație și bârfe periculoase
5 S-a zvonit că s-a iubit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej

Elvira Godeanu rămâne o legendă a teatrului și filmului românesc, cunoscută pentru talentul, eleganța și versatilitatea sa artistică. Născută la începutul secolului XX și ajunsă să cucerească scena, ea a trăit însă o dramă personală profundă încă din copilărie. În spatele aplauzelor și al recunoașterii profesionale se ascunde o poveste de durere și reziliență, în care absența tatălui și stările de disperare ale mamei au modelat sufletul și destinul unei artiste de excepție.

Vezi galeria foto

Drama neștiută din viața regretatei actrițe Elvira Godeanu

Elvira Godeanu s-a născut la 13 mai 1904, la București, într-o perioadă în care normele sociale și așteptările de gen erau puternic marcate de tradiție. Tatăl ei, Constantin Glodeanu, și-a părăsit familia în ziua în care Elvira s-a născut, după ce a aflat că soția i-a dat o fetiță – el își dorise un băiat.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Gabrielei Firea și a lui Florentin Pandele. Una dintre camere are pereții tapetați cu icoane de sus până jos

Abandonul a avut consecințe devastatoare asupra mamei sale, Josefina, care, copleșită de durere, a refuzat inițial să-și alăpteze copilul și a ajuns într-un moment de disperare extremă.

„Disperată, mama a încercat să se spânzure în podul casei, dar bunicul a urmărit-o și a smuls-o în ultima clipă din ștreang. Era un șoc prea puternic pentru ea. Nimic nu o mai atrăgea, se însingurase de lume, avea cumplite crize de melancolie', povestea actrița peste ani.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini din casa cuplului Adela Popescu - Radu Vâlcan. Arată ca-n revistele de design interior

Tatăl a revenit episodic în viața celor două, până când a părăsit-o definitiv pe mama Elvirei. Josefina nu și-a mai refăcut viața după acea tragedie și a trăit restul vieții devotată memoriei soțului plecat. Această traumă a rămas cu Elvira pentru tot restul vieții sale.

„Tot restul vieții a trăit ca o sfântă, nu a mai existat nici un alt bărbat pentru ea. Și acum simt o strângere de inimă, când îmi amintesc cum o găseam cu ochii în lacrimi, lângă fotografia lui tata, care se afla pe masă, în camera noastră', mărturisea actrița într-un interviu.

O copilărie trăită în așteptarea tatălui

Absența tatălui a fost o rană adâncă pentru Elvira și un factor cheie în formarea personalității ei sensibile și pasionate de artă. Actrița și-a petrecut copilăria în Târgu Jiu, iar mai târziu în Caracal, alături de mama sa și de bunici.

Într-un interviu acordat mult mai târziu, când avea deja o carieră împlinită, Elvira povestea cum a trăit această așteptare și dezamăgire:

„Când eram copil, tot timpul sărutam această poză, o mângâiam și îl așteptam. ‘Când vine tata, vreau să-l văd!’. Mi se spuneau tot felul de minciuni: tata o să vie, dar n-a venit. Eu nu l-am văzut pe tata niciodată în carne și oase. Când m-am făcut mare și mi-am dat seama de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia. L-am urât cumplit. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit hăituită de această absență.”

Această durere intensă, transformată în amintiri amare, a influențat profund modul în care Elvira și-a construit relațiile personale și cariera artistică.

O carieră fabuloasă

În ciuda unui început de viață marcat de suferință, Elvira Godeanu s-a afirmat ca una dintre cele mai importante actrițe ale teatrului românesc. După ce s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a studiat cu regretatul Constantin Nottara, ea a debutat la 21 de ani pe scena Companiei Tantzi Cutava-Mișu Fotino.

Citește și: Valentino, condus pe ultimul drum de mii de oameni, la Roma. Anna Wintour, Tom Ford, Donatella Versace și Anne Hathaway, printre vedetele prezente la funeraliile „ultimului împărat al modei”

A fost angajată la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, apoi, din 1929, la Teatrul Național din București, unde a interpretat roluri memorabile din dramaturgia română și universală.
Pe lângă scena teatrală, Elvira Godeanu a jucat și în filme timpurii ale cinematografiei românești, printre care Maiorul Mura (1928) și Ciuleandra (1930), având și interpretarea Zoei Trahanache în ecranizarea din 1953 a comediei O scrisoare pierdută.

Deși viața i-a adus și recunoaștere – inclusiv distincții precum Ordinul Muncii clasa a II-a și Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a pentru merite artistice – drama personală de la începutul vieții a rămas, pentru Elvira, o amintire vie, în care arta a oferit un refugiu și o modalitate de a transforma suferința în expresie creativă.

Elvira Godeanu, o frumusețe a vremii sale, între mit, admirație și bârfe periculoase

Extrem de frumoasă, Elvira Godeanu a fost una dintre femeile care au fascinat profund epoca în care a trăit. Apariția sa scenică, eleganța și rafinamentul au generat nu doar admirație, ci și o avalanșă de zvonuri, pasiuni inventate și povești romantice amplificate de imaginația publicului.

„O astfel de frumusețe a născut, evident, pasiuni tulburătoare, a dat naștere unor celebre povești de dragoste, a indus în mintea multora aventuri cum numai în romanele interbelice puteai găsi, a confecționat scenariile unor amoruri secrete cu parteneri din elita economică sau politică a vremii, scrie scriitorul Ion Cepoi în cartea „Elvira Godeanu, o poveste de pe Jiul de Sus'.

Deși i s-a lipit eticheta de „vampă sută la sută', realitatea era cu totul alta. Dincolo de aura construită de public și de presă, Elvira Godeanu era descrisă de apropiați drept o femeie simplă, caldă și lipsită de orice ostentație.

„Bucureștenii – și publicul românesc în general – îi atribuie unanim Elvirei atributele de ‘vampă sută la sută’. Se verifică și în cazul acestei mari artiste înclinațiunea populară de a-și împodobi idolii cu atribute exorbitante care să desăvârșească pentru masse nevoia lor de mituri aurite. Nimic mai departe de adevăr. Elvira este femeia cea mai simplă, cea mai grațioasă, cea mai cordială de pe lume. I s-au pus și se pun în seamă aventuri senzaționale – ea, care știe tot ce se spune despre persoana ei – râde cu râsul ei fraged, cu o observațiune spirituală, fiindcă posedă un dar al humorului adorabil – atât de firesc și de românesc …', dezvăluia Alexandru Kirițescu, în articolul „Elvira Godeanu – artistă și femeie', apărut în Rampa, în 1946.

S-a zvonit că s-a iubit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej

Printre cele mai persistente și mai nocive zvonuri care au circulat despre Elvira Godeanu s-a numărat presupusa relație cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Bârfele epocii vorbeau despre o pasiune puternică și chiar despre o eventuală cerere în căsătorie. Mult timp, actrița a fost nevoită să trăiască sub povara acestei povești, deși adevărul era cu totul diferit.

„Este o poveste care m-a apăsat multă vreme. Toți cei care îmi erau apropiați, colegi, prieteni care îmi veneau în casă, știau că este o calomnie. O legendă construită cu sânge rece de Ana Pauker, pentru a-l compromite pe rivalul ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ochii tovarășilor de partid și ai lui Stalin. Mulți dintre cei care mă înconjurau – unii mi-au făcut mărturisiri în acest sens – aveau ‘indicații’ să răspândească zvonul că mă vizitează Dej, că îmi trimite bijuterii și lucruri scumpe. Totul mi se trage de la un revelion. Comuniștii organizau astfel de petreceri în care urmăreau să-și facă propagandă printre artiști.

M-am trezit într-o sală unde fuseseră aduse butoaie mari cu vin. Se bea și se mânca și toată lumea era veselă. Eram foarte elegantă, purtam o pălărie cu boruri mari și o blană superbă. Mă însoțea dramaturgul Alexandru Kirițescu, și el foarte elegant îmbrăcat. La un moment dat s-a făcut liniște, apoi o rumoare teribilă: ‘Vine tovarășa Pauker!’. Toți s-au repezit către ea. Eu am stat deoparte. A început să împrăștie strângeri de mână și zâmbete; s-a oprit, m-a privit lung și a cerut să-i fiu prezentată. Parcă o văd, avea o privire de vultur, era tunsă scurt, îmbrăcată modest și sobru, într-o rochie gri închis.

După această întâlnire, zvonurile despre legătura mea cu Dej au început să circule. Lucrurile au devenit curând dramatice. Primeam scrisori de amenințare sau implorare din partea unor oameni greu încercați de soartă, care aveau rude în închisoare, deținuți politici, sau se aflau în nevoi și sperau că pot să-i ajut eu, intervenind pe lângă ‘iubitul’ meu! Ce e absurd în povestea asta e că eu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu l-am văzut niciodată în viața mea în carne și oase, a mai dezvăluit marea actriță.

Elvira Godeanu s-a stins pe 3 septembrie 1991. Astăzi, moștenirea Elvirei Godeanu continuă să inspire generații de spectatori și actori, iar teatrul din Târgu-Jiu îi poartă numele, devenind un loc de referință pentru tinerii artiști care își doresc să pășească pe urmele sale. Această instituție continuă să promoveze excelența scenică și să aducă în atenția publicului cele mai valoroase producții de teatru românesc, păstrând vie memoria unei mari doamne a scenei.

Foto: Facebook, captură video TVR

Cel mai nou VIDEO