Emily Burghelea dezvăluie detaliul care a făcut accidentul din Hong Kong mai traumatizant decât cel din Mauritius, când a fost la un pas de moarte: „Mi s-a strâns stomacul, mi-au înghețat mâinile” / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI

Cuprins

1 Emily Burghelea dezvăluie detaliul care a făcut accidentul din Hong Kong mai traumatizant decât cel din Mauritius
2 „Chiar dacă ziua accidentului ne-a prins pe drum spre Disney, copiii au trăit momentul complet diferit față de noi”

Emily Burghelea trăiește o viață intensă alături de soțul ei și cei trei copii. Împreună, familia călătorește mult, descoperind lumi noi și transformând fiecare experiență într-o lecție de viață. Iată însă că, în timpul șederii în Hong Kong, unde se afla la terapie pentru depresia postnatală, Emily a fost martoră la un accident rutier chiar de ziua ei. Momentul a reactivat amintiri dureroase dintr-un accident similar suferit cu un an înainte în Mauritius. De data aceasta, în mașină cu ea se aflau și cei trei copii, iar responsabilitatea de a îi proteja și de a le oferi siguranță a transformat experiența într-o provocare intensă.

Vezi galeria foto

Emily Burghelea dezvăluie detaliul care a făcut accidentul din Hong Kong mai traumatizant decât cel din Mauritius

În timpul șederii voastre în Hong Kong, ați fost martorii unui accident rutier, chiar de ziua ta. Cum ai trăit acel moment? A reactivat vreun sentiment de teamă sau anxietate după ceea ce ai trăit cu un an înainte, în Mauritius? Cum privești acum acel accident teribil și faptul că ai scăpat ca prin minune?

Accidentul din Hong Kong a fost unul dintre acele momente în care timpul pare că se oprește. Eram toți în mașină, împreună, ca familie copiii, soțul, noi toți, și dintr-odată totul s-a transformat într-o scenă pe care o trăiești cu fiecare fibră a corpului. A fost ziua mea… și cred că Universul mi-a arătat încă o dată cât de fragilă este viața. În secunda impactului, toate emoțiile din accidentul din Mauritius s-au reactivat instantaneu. A fost ca și cum trupul meu și-a amintit tot: teama, șocul, senzația aceea că ești la un pas de margine. Mi s-a strâns stomacul, mi-au înghețat mâinile și, pentru câteva clipe, am rămas blocată între frică și neputință.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul în care s-a mutat Ileana Badiu: "Când pui lucrurile potrivite în locurile potrivite, locuința nu mai e doar un spațiu. Devine acasă"

Citește și: Cătălin Măruță pleacă de la PRO TV după 19 ani. Ultima lui emisiune va fi pe 6 februarie / De ce a început un sezon nou și ce va face de acum înainte

În Mauritius am fost la un pas de a-mi pierde viața, iar acel episod m-a marcat profund. În Hong Kong, în momentul accidentului, am retrăit acea spaimă în formă pură. Doar că, de data aceasta, aveam trei copii lângă mine. Trei suflete mici, care se uitau la mine și așteptau siguranță, nu panică. A trebuit să-mi adun toată forța pe dinăuntru și să fiu calmul lor, chiar dacă pe dinăuntru încă tremuram. Le-am mutat atenția, am transformat momentul într-o situație „sub control', am încercat să nu le transmit frica mea, ci sentimentul că sunt în siguranță, că suntem împreună, că totul vă fi bine. A fost una dintre cele mai grele lupte interioare să gestionez trauma și, în același timp, să protejez inocența lor.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul lui Radu Bucălae și al soției lui, Alexandra. Baia și bucătăria au mobilă colorată, făcută pe comandă, iar elementele de decor sunt în nuanțe pastelate: „Un vis împlinit!”

După accident, am rămas multă vreme în tăcere. Am simțit recunoștință, dar și o conștientizare profundă: viața nu ne aparține pe deplin, iar fiecare zi alături de familie este un dar, nu o garanție. Astăzi privesc acele momente cu multă smerenie. Nu ca pe o tragedie, ci ca pe un mare semn de trezire, o confirmare că drumul nostru aici continuă, că mai avem misiune, mai avem iubire de oferit, mai avem povești de trăit. Da, am scăpat ca prin minune. Și cred că tocmai astfel de momente te învață să trăiești mai conștient, mai prezent, mai ancorat în ceea ce contează cu adevărat: familia, viața, iubirea.

„Chiar dacă ziua accidentului ne-a prins pe drum spre Disney, copiii au trăit momentul complet diferit față de noi”

Pentru Amedea și Damian cum a fost excursia la Hong Kong? Îmi imaginez că ei au fost încântați de această aventură. Cum v-ați petrecut timpul când ați fost împreună cu toții?

Pentru Amedea și Damian, excursia la Hong Kong a fost o adevărată aventură a copilăriei, una dintre acele experiențe care se transformă în amintiri pentru o viață întreagă. Ei au venit special pentru ziua mea, împreună cu Andrei, și au stat o săptămână, timp în care ne-am bucurat din plin să fim toți împreună, în formula noastră mare. Pentru ei, Hong Kong a fost un univers nou, plin de culoare, lumină și explorare. Au descoperit locuri de joacă incredibile, parcuri pline de copii, zone unde alergau, râdeau și își făceau prieteni imediat chiar dacă nu vorbeau aceeași limbă, se înțelegeau prin joacă, prin gesturi, prin bucurie. Iar pentru noi, ca părinți, a fost emoționant să îi vedem atât de liberi, curioși și încrezători.

Ziua pe care o așteptau cel mai mult a fost cea în care mergeam cu toții la Disneyland, destinația lor preferată și motivul entuziasmului din fiecare dimineață din acea săptămână. Pentru ei era ca și cum intrau într-o lume de poveste, în care totul este posibil, iar noi eram acolo lângă ei, martori la magia copilăriei lor.

Chiar dacă ziua accidentului ne-a prins pe drum spre Disney, copiii au trăit momentul complet diferit față de noi. Ei erau plini de entuziasm, de emoție, iar rolul nostru a fost să le păstram bucuria intactă, să le oferim siguranță și continuitate, fară să le transferăm frica sau tensiunea prin care treceam noi. În restul zilelor petrecute împreună, am ales să fim prezenți pentru ei: plimbări lungi, cine în familie, povești seara, conversații pline de curiozitate, iar faptul că și-au făcut prieteni noi acolo i-a făcut să se simtă încrezători și mândri de ei. Pentru Amedea și Damian, Hong Kong nu a fost doar o călătorie, ci o experiență de creștere. Pentru noi, a fost bucuria de a-i vedea trăind lumea cu ochi curioși, curajoși și fericiți. Iar cel mai frumos lucru a fost că, indiferent prin ce am trecut noi pe interior, ei au trăit călătoria așa cum trebuia să fie trăită de copii: cu lumină, joc și mirare.

Cel mai nou VIDEO