Emily Burghelea recunoaște că la al treilea copil nu mai e la fel de stresată: "Voiam să fiu mama perfectă. Am înțeles că maternitatea nu înseamnă control, ci prezență". Cât de mult o ajută soțul ei / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI

Vezi și acest video VIVA!:

Cuprins

1 Emily Burghelea recunoaște că la al treilea copil nu mai e la fel de stresată
2 „Nu este ușor să fii doi oameni împărțiți în trei direcții”

După venirea pe lume a celui de-al treilea copil, Emily Burghelea se bucură de experiența completă a maternității: de la momentele de joacă cu micuții până la responsabilitățile zilnice care o fac să vadă viața altfel. Cu un băiețel și două fetițe, familia ei este o combinație de energie, afecțiune și momente care cer răbdare și atenție. Chiar dacă provocările sunt numeroase, Emily vorbește cu sinceritate despre felul în care maternitatea i-a schimbat perspectiva și despre cum a învățat să gestioneze emoțiile celor mici, dar și propriile temeri.

Vezi galeria foto

Emily Burghelea recunoaște că la al treilea copil nu mai e la fel de stresată

Am o curiozitate… Cât de relaxată ești acum, la al treilea copil, față de momentul în care ai avut-o pe Amedea? Bănuiesc că te speria orice scâncet, orice grimasă a bebelușului… Acum ce te mai neliniștește?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul de 350.000 de euro al lui Cătălin Botezatu din Dubai: "Este la etajul 54, are priveliștea către Ocean!"

Da, pot spune cu toată sinceritatea că, la al treilea copil, nivelul meu de relaxare este… RELAX LEVEL 9900+ față de perioada în care am avut-o pe Amedea. La primul copil, totul era necunoscut: fiecare scâncet îmi accelera pulsul, fiecare grimasă părea un semnal de alarmă, citeam tot, întrebam tot, mă temeam să nu fac ceva greșit. Era foarte multa responsabilitate emoțională, foarte multa presiune interioară, voiam să fiu mama „perfectă'. Acum, lucrurile sunt diferite. Nu pentru că grijile au dispărut, ci pentru că am câștigat încredere, experiență și răbdare cu mine însămi.

Citește și: Emily Burghelea, internată de soțul ei timp de o lună, într-un centru special din Asia, pentru a-și trata depresia postnatală: „Nu putea să-mi dea Dumnezeu un soț mai potrivit”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini din penthouse-ul de lux în care Culiță Sterp și Daniela Iliescu s-au mutat de curând. Locuința care se învârte după soare are dressing spațios și mobilier modern

Știu că bebelușii au ritmul lor, că plânsul nu înseamnă mereu pericol, că fiecare etapă vine și apoi trece. Am învățat să respir, să observ, să simt lucrurile mai profund, nu doar să reacționez la ele. Totuși… nu înseamnă că nu mai există neliniști. Ca mamă, cred că cel mai mult mă preocupă nu sănătatea fizică, ci echilibrul emoțional al copiilor mei. Mă gândesc la cum crește fiecare dintre ei, la cum se simt valorizați, înțeleși, protejați. Mă preocupă armonia dintre frați, legătura lor, felul în care se formează ca oameni.

La Elisabeta sunt mai liniștită ca mamă de bebeluș, dar mai conștientă ca mamă de trei. Nu mă mai sperie orice scâncet, dar mă atinge profund orice emoție mare a lor. Relaxarea mea vine din maturitatea pe care am dobândit-o, din faptul că am înțeles că maternitatea nu înseamnă control, ci prezență, iubire și încredere în legătura dintre mine și copiii mei. Și, chiar dacă acum sunt mult mai calmă, rămân la fel de implicată, la fel de conectată, doar că într-o variantă mai blândă, mai așezată și mai ancorată în iubire.

„Nu este ușor să fii doi oameni împărțiți în trei direcții”

Pe lângă provocările zilnice, Emily vorbește și despre rolul soțului ei în această etapă a vieții. Andrei este partenerul de încredere care o susține atât emoțional, cât și practic, iar împreună au construit o echipă în care fiecare are rolul său. Această susținere reciprocă îi permite să se bucure de fiecare etapă a dezvoltării copiilor, fără presiunea constantă a grijilor și fricilor din primele zile ale maternității.

La al treilea copil, cum simți că s-a schimbat dinamica dintre tine și soțul tău? Cum vă susțineți reciproc tu și Andrei în rolurile de părinți?

La al treilea copil simțim, mai mult ca oricând, că dinamica dintre mine și Andrei s-a transformat într-un parteneriat real, asumat, construit pe încredere și pe echilibru. Uneori glumim spunând că încercăm să împărțim două persoane în trei părți – fiecare copil are nevoie de noi în felul lui – dar, în felul acesta, învățam să funcționăm ca o echipă. Nu ne iese mereu perfect, dar ne susținem reciproc. Sunt momente în care unul dintre noi preia mai mult – fie rolul emoțional, fie pe cel logistic – iar celălalt respiră și apoi întoarcem rolurile. Ne completăm, ne ridicam unul pe altul, mai ales în zilele în care oboseala apasă sau lucrurile devin prea intense. Am învățat să comunicăm mai mult, să fim mai atenți la nevoile celuilalt și să ne oferim spațiu atunci când simțim că este prea mult.

Uneori nu ne dăm seama pe loc de schimbări, doar trăim în ritmul lor, dar când privim din exterior ne dăm seama că am crescut împreună, ca oameni și ca părinți. Nu este ușor să fii doi oameni împărțiți în trei direcții, dar suntem bine. Suntem uniti, implicați și, chiar dacă uneori mergem pe pilot automat, iubirea dintre noi rămâne ancora principală. Pentru că, dincolo de rolurile de mamă și tată, rămânem parteneri de viață și asta ne tine puternici ca familie.

Cel mai nou VIDEO