Familia Ancăi Parghel nu mai e de acord să se facă spectacole în memoria artistei. Ozana Barabancea a iubit-o enorm pe Anca Parghel și ca artist, și ca om. I-a divinizat munca și ar fi vrut să ducă mai departe cele învățate de la ea, însă dezvăluie cu regret că nu se mai pot organiza concerte in memoriam Anca Parghel. Au trecut 15 ani de la moartea artistei, iar familia nu mai dorește astfel de evenimente, iar Ozana Barabancea constată cu regret că încet, încet „i se îngroapă amintirea Ancăi Parghel”.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Familia Ancăi Parghel nu mai e de acord să se facă spectacole în memoria artistei. Anca Parghel s-a stins pe 5 decembrie 2008, la doar 51 de ani, în urma unei maladii cumplite. În luna iunie a aceluiași an, artista a fost internată în spital în urma unor dureri de cap și de stomac, fiind ulterior diagnosticată cu un cancer ovarian. În doar câteva luni, din păcate, Anca Parghel a închis ochii, lăsând în urmă o familie îndurerată, prieteni și fani care o plâng și astăzi.
Familia Ancăi Parghel nu mai e de acord să se facă spectacole în memoria artistei.
Ozana Barabancea a fost o prietenă apropiată a Ancăi Parghel și un discipol care și-a divinizat maestrul. A admirat-o enorm pe artistă și își dorește ca amintirea ei să nu piară niciodată, concertele in memoriam fiind una căile prin care oamenii să-și amintească muzica Ancăi Parghel. Din păcate, copiii artistei nu-și mai doresc astfel de evenimente.
Nu se mai fac concerte în memoriam pentru că este o problema legată de acordul familiei, eu i-aș fi făcut și mâine un spectacol. Din păcate, undeva i se îngroapă amintirea și mă bucur că există jurnaliști care-și dau seama că trebuie comemorată această femeie extraordinară.
Și acum îmi vine să plâng când îmi aduc aminte ziua morții ei. A venit la mine cineva, să-mi ia un interviu, și atunci mi-a spus. Deasupra biroului meu am icoana pe care a avut-o la înmormântare. Anca Parghel nu a fost doar o mare voce, era și o femeie de o sensibilitate fantastică. Era compozitoare, dacă o lăsai 5 ore în studio nu cerea nici măcar un pahar cu apă.
Anca Parghel nu se odihnea niciodată. Interpretarea acestei femei este o piatră de încercare pentru orice vocalist. Anca este emblematică pentru jazz-ul românesc. Era atât de dominatoare încât și eu, ditamai Ozana, aș fi putut să mă pierd dacă nu eram o foarte bună interpretă', mai spune Ozana Barabancea pentru FANATIK.
Ozana Barabancea a iubit-o enorm pe Anca Parghel
Ozana Barabancea își amintește de profesoara ei, Anca Parghel. O persoană fără defecte, așa cum declară celebra cântăreața, o femeie veselă, harnică și deosebit de muncitoare.
Anca era disperată de muzică și mereu era puterea exemplului. De la ea am învățat că studiul muzicii nu are voie să facă pauză, un om care se ocupă de muzică trebuie să studieze în permanență, să nu se oprească. Ea, la studio, nu lua pauză niciodată. Anca era o tipă veselă, foarte harnică și gospodină, era o tipă care îi domină pe cei din casă.
Era o persoană foarte organizată. O femeie foarte ambițioasă, știa exact când e momentul să facă ceva, nu amâna nimic, dacă facea asta înseamna o pierdere de timp. Când eram însărcinată cu Gloria îmi doream să fie frumoasă că mine și deșteaptă ca Anca Parghel.
Eu am vrut neapărat să învăț jazz de la o profesionistă. Anca se ocupă de tine, că profesor. Nu există elev care să nu poate improviza, lângă ea, avea un talent extraordinar al pedagogiei. Eu știam că meseria asta se fură așa că o bombardam cu întrebări pentru că maestrul nu spune, de fiecare dată, toate secretele', a mai spus Ozana Barabancea.
Anca Parghel era foarte invidiată de breaslă pentru talentul său
Până în anul 1989, Anca Parghel a predat canto, pian și improvizație în Belgia, la Hanovra, în Germania și Marea Britanie. Ozana Barabancea își aduce aminte ce îi plăcea să facă la concertele Ancăi Parghel.
Cu Anca am numai amintiri frumoase. Am mers la un concert de-al ei, la Sala Radio, iar eu pur și simplu mă ridicam în picioare și o ovaționam. Eram genul de public pe care orice artist și-l dorește. Era atât de surprinzătoare și completă încât mulți dintre colegii ei o invidiau. Era foarte creativă, un foarte bun acompaniator și asta într-o persoană care nu a terminat pianul ci pedagogia.
Avea o mână mică și și-a adaptat mânuța ei de rândunică să aibă virtuozitate, apasă acorduri răsturnate. Până la ea nu mai auzisem de acordurile suspendate, niciun profesor nu mi-a predat asta. Anca a făcut, însă, cercetare, a citit teorie muzicală, nu doar a cântat. Marele ei of a fost că nu a fost acceptată ca profesor la facultatea din București, se dăduse legea cu doctoratele.
Când a trebuit să plece la Conservatorul Roial din Bruxelles m-a consultat atunci când a luat această decizie. Mă bucur că a făcut-o, eram o fată de 25 de ani pe atunci. I-am spus cu toată dragostea că da, trebuie să plece acolo pentru că are foarte multe de oferit. M-am simțit băgată în seama atunci, iar primele mele interviuri la televiziune au fost alături de Anca Parghel și familia ei', își mai amintește Ozana Barabancea pentru sursa menționată anterior.