Felicia Filip crede în destin și a explicat de ce: "Medicul pediatru care a asistat la naștere i-a spus mamei: 'Dar nu vreți să mi-l dați mie?'. Nu am fost dată" / EXCLUSIV

Cuprins

1 Felicia Filip crede în destin
2 Ce povestește Felicia Filip despre părinții ei
3 Soțul Feliciei Filip: „Ea este starul din lumina rampei, iubită, aplaudată, adorată de public”

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!

Credeți în destin? Povesteați că, la naștere, mama ar fi putut să renunțe la dvs., dar în final nu a făcut-o după ce un medic i-a spus că vă înfiază el.

Felicia Filip: Toate întâmplările pe care eu le-am parcurs îmi întăresc ideea că trebuie să cred în destin. Eu cred în destin și, văzând și cunoscând viețile altor persoane, îmi dau seama că destinul e scris în frunte și, chiar dacă acceptăm sau nu, noi mergem pe drumul destinului, nu îl creăm noi. El este înfăptuit de cineva creator, iar noi pășim pe el cu toată încrederea. Ca dovadă, cei cărora li se întâmplă lucruri rele e clar că pășesc alături de destin.

Vezi galeria foto

Câți frați sunteți? V-a murit o surioară…

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce spune CTP despre rezultatul alegerilor pentru Primăria Capitalei: "Drulă a reușit să mă dezguste mai mult decât Anca Alexandrescu. Înfrântul detașat este votul, democrația chiar"

Trebuie să spun că tatăl meu a fost contabil și noi ne-am născut la diferență de 13 luni.

Citește și: Felicia Filip și Cristian Mihăilescu, despre întâlnirea memorabilă cu regretata Montserrat Caballe: „Era prima soprană a lumii la ora aceea. Mi-a făcut un compliment imens și a fost impresionată când i-am spus…” Ce au vorbit despre Freddy Mercury / EXCLUSIV

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Victor Ponta, analiză la cald a alegerilor pentru Primăria Capitalei: "Ciucu știe meseria de Primar. USR s-a făcut iar de râs". Ce spune despre eșecul lui Daniel Băluță

Citește și: Cum și-a descoperit Felicia Filip pasiunea pentru muzică: „De aici a și venit apropierea și apoi consacrarea. La 7 ani studiam, deja, vioara, iar între timp mi s-a arătat posibilitatea de a…”. Ce spune soțul sopranei, Cristian Mihăilescu, despre dragostea lui pentru operă / EXCLUSIV

Citește și: Ion Iliescu i-ar fi lăsat averea unui fost ofițer SPP, care a rămas alături de el și după pensionare. Răzvan a fost zilnic la spital, are grijă de Nina Iliescu și s-a ocupat de funeralii

Citește și: Irina Columbeanu, apariție controversată în haină de blană, în mijlocul verii: „De ce e așa frig în Cluj?”. Fanii au reacționat imediat

Felicia Filip crede în destin

Cristian Mihăilescu: A contabilizat…

Felicia Filip: Primul născut a fost fratele meu. După 13 luni a venit sora mea de fapt, gemenele. S-a întâmplat acel eveniment neplăcut. Mama s-a internat cu ambele, deși una era sănătoasă, dar le alăpta pe amândouă, iar când s-a întors, a venit cu cea care s-a însănătoșit. Având un singur băiat și gemenele, fiind însărcinată, putea să renunțe la a patra sarcină. Acum, pierzând un copil, am rămas în viață și destinul a fost acesta. De aici, prima întâlnire cu cititorul în palmă, cu medicul pediatru care a asistat la naștere și a zis că voi fi un copil cu un destin frumos, iar apoi i-a spus mamei: „Dar nu vreți să mi-l dați mie?. Nu am fost dată, și uite așa am fost o echipă noi trei, frații. Tot timpul am mers împreună. Am făcut școala generală I-VIII, după care am mers la Pitești împreună și apoi la București. Ne-am ajutat, ne-am sprijinit, am comentat, fie că era ceva pozitiv sau ceva cu care nu eram de acord. Dar am fost și suntem împreună. În momentul acesta, și eu, și Cristian ne bucurăm de prezența nepoților, care la rândul lor au copii. Așa că suntem bogați și din acest punct de vedere.

Cristian Mihăilescu: A mai fost un mare avantaj la noi. Faptul că ne-am înțeles foarte, foarte bine cu familia celuilalt. Mama și tatăl meu au adorat-o pe Felicia, pur și simplu. La un moment dat, eram gelos. Mama o alinta și îi spunea „Păpușica. Și dacă aveam o părere diferită, mama asculta și spunea: „Are dreptate «Păpușica». Felicia avea întotdeauna dreptate. „Da, mamă, ea sigur are dreptate întotdeauna. Iar tatăl meu, care și-a dorit o fată, pentru că și eu am avut o soră care s-a pierdut înainte de nașterea mea și care semăna cu tata, și-a găsit fetița în Felicia. Chiar și atunci când a plecat din lumea aceasta, el a ales să plece numai în prezența Feliciei. Eu eram plecat în străinătate și el a dispărut cu Felicia alături.

Și, apropo de ghicitul în palmă, se pare că ceva e în familia noastră cu ghicitul în palmă. Felicia, cu pălmișoara ei, căreia i s-a prevestit destinul de bebeluș, destin care s-a confirmat, iar eu, când
mi-am cunoscut viitoarea soacră – am fost la o petrecere la sora Feliciei – ca să o cuceresc, citisem eu câte ceva, i-am ghicit în palmă.

Ce povestește Felicia Filip despre părinții ei

Felicia Filip: Iar eu stăteam și vedeam scena respectivă cu mama, care era o persoană responsabilă, bărbătoasă, muncitoare; toate muncile și responsabilitățile erau ale ei. Tata era un om romantic și un artist. Știind cum e, mă gândeam cum a intrat în joaca lui Cristian, el ghicindu-i în palmă, ceea ce nu o vedeai făcând.

Cristian Mihăilescu: Așa mi-am cunoscut soacra, ghicindu-i în palmă. A fost o relație minunată. Și cu tatăl ei, un om fermecător. Făceam plimbări cu el și îmi făcea niște destăinuiri pe care nu le spusese nici copiilor lui. Eu știu lucruri pe care le știu numai eu. La Poiana Brașov ne plimbam amândoi. Când ajungea la noi la București, de la Slatina, primul lucru mergea la bibliotecă, își alegea niște cărți și, cât stătea acolo, era
cu lecturile. Cred că e o binefacere să te înțelegi bine cu familia celuilalt. Eu nu am frați și nepoți și, practic, fratele și sora ei sunt și fratele și sora mea. Și nepoții la fel. Nepoți avem și din partea noastră, tot atât de drăguți, dar conexiunea aceasta e pe atâtea planuri afectiv, profesional, familial, suntem bine.

Soțul Feliciei Filip: „Ea este starul din lumina rampei, iubită, aplaudată, adorată de public”

Ea este starul din lumina rampei, iubită, aplaudată, adorată de public și eu sunt regizorul din penumbra sălii, care urmărește, și pe urmă ne ducem acasă și discutăm uneori ore în șir. Mă uit la ce a făcut. Când merg în străinătate unde ea are un spectacol, de obicei ajung măcar la ultimele repetiții și îi spun: „Felicia, ce ai făcut? Ești mai bine, mai strălucitoare!. Iar ea e la fel când eu regizez și vine la repetiții, îmi atrage
atenția. Un regizor trebuie să fie atent la foarte multe lucruri. E vorba despre jocul artiștilor, despre lumini, decoruri, amplasamente în scenă, și atunci se poate, la un moment dat, să îți scape ceva.

Ea doar sugerează. Niciodată nu îmi spune că nu e bine: „Uite, aici așa ai gândit tu sau…. Aceasta ar fi, pe scurt, istoria relației dintre noi. Și în viața socială avem multe lucruri care ne apropie. Lucrurile pe care le vedem diferit le discutăm. În toți acești ani nu ne-am certat niciodată. Am avut discuții contradictorii sau nici măcar… Ci susținându-și fiecare punctul de vedere. Da, putem să le spunem și contradictorii,
dar niciodată sub formă acută. Singurul moment dramatic este atunci când vrea să mănânce și iarna, și vara înghețată în fiecare zi, lucru care mă face pe mine să mă topesc de frică pentru vocea ei. Mănâncă și în februarie, și în iulie, iar eu mă topesc, nu mă opun mai niciodată cu succes. Îmi recunosc înfrângerea.

Felicia Filip: Soarta ne și ajută. Spre exemplu, eu sunt cetățean de onoare al orașului natal, Slatina. Cetățean de onoare al Piteștiului, unde mi-am făcut liceul și unde am avut o activitate și o conexiune frumoasă cu acest oraș. Cristian, la rândul lui, este cetățean de onoare la Brașov și la Tg. Mureș, iar
recent am fost anunțați că pe data de 27 iulie vom fi declarați cetățeni de onoare ai orașului Zărnești. Și de aceea spuneam că și soarta ne ajută. Nu suntem, într-un fel, dezechilibrați, nu primim daruri decât împreună.