Ioana Izabela Odor, supranumită „femeia în rochie albastră” datorită unei fotografii care o surprindea în timp ce era luată pe sus de mineri, a transmis un mesaj după înmormântarea lui Ion Iliescu. În opinia acesteia, onorurile militare nu era necesare pentru un om care, în viziunea ei, „a făcut mult rău țării”.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Militar Ghencea III. Înhumarea a avut caracter privat, astfel că s-a desfășurat doar în prezența familiei și a prietenilor apropiați, într-o atmosferă solemnă. Locul de veci va fi supravegheat de militari, în regim permanent, conform protocolului aplicat.
Ioana Izabela Odor, „femeia în rochie albastră' de la mineriadă, declarații după înmormântarea lui Ion Iliescu
Ioana Izabela Odor a rămas în memoria colectivă drept „femeia în rochie albastră', după ce o fotografie dramatică în care era ridicată pe sus de mineri a făcut înconjurul lumii. Imaginea, surprinsă de fotograful Andrei Iliescu în timpul mineriadei din iunie 1990, a devenit simbolul unei Românii tulburate.
„Un om care a făcut mult rău țării. E adevărat că sub el s-a întors roata, în sensul că de la comunismul ăla tâmpit am trecut la democrație. Dar a luat și multe măsuri care nu erau de democratice', a spus Ioana Izabela Odor, pentru Hotnews.
De ce crede că onorurile militare nu erau justificate la înmormântare
Ioana Izabela Odor a declarat că nu l-a apreciat niciodată pe Ion Iliescu, considerându-l doar un activist de partid, încă din primele zile de după Revoluție. Deși personal crede că nu merita onoruri militare, recunoaște că, din perspectiva protocolului de stat, acestea pot fi justificate.
„De-a lungul celor 30 și ceva de ani eu n-am putut să-l sufăr niciodată pe Iliescu. Am văzut în el doar un activist de partid, chiar înainte de a mânca bătaie de la mineri. Chiar din prima zi când a apărut. Dar, mă rog, acesta a fost președintele, poporul l-a ales.
Mie nu mi se pare că merită. Pe de altă parte, mai ascult și eu la televizor oameni intelectuali care spun că, totuși, a fost șeful statului nostru și trebuie să i se dea anumite onoruri ca șef de stat. Nu că a fost el un om extraordinar, ci că noi, ca stat, trebuie să ne respectăm șefii', a mai spus Ioana Izabela Odor.
Amintiri din timpul mineriadei
Ioana Izabela Odor, devenită simbol al mineriadei din 1990, a povestit că, în drum spre muncă, a intervenit să ajute un bărbat rănit în Piața Universității, fără să se gândească la consecințe.
„Nu mă gândeam că o să mănânc o așa bătaie, o făceam pe revoluționara. Au apărut apoi niște flăcăi în salopete negre, mie nu mi s-au părut că erau murdare, ci chiar curate. M-au înconjurat, unul mi-a tras cu bâta de cauciuc pe spinare, eu i-am tras o palmă și tot nu mă gândeam că o să mă bată.
Dar ei au început să mă bată: eu strigam „lăsați-mă în pace', Erau acolo niște femei care erau împotriva Pieței Universității, care umblau pe acolo în general cu sacoșe în mână. Două dintre ele mă văzuseră cu o seară înainte când am demonstrat și au început să strige: „Așa, bateți-o, că a strigat Jos Iliescu!', a povestit.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/08/001-cover-113.jpg)
Citește și: A murit Lucia Efrim, fostă jurnalistă, la 57 de ani: „Inima ei mare și generoasă a încetat să bată”
Ce s-a întâmplat cu dosarul pe care l-a deschis
După ce minerii au oprit-o, au dus-o la Hotelul Intercontinental, unde i-au verificat actele și au aflat că locuia aproape. Un bărbat a condus-o apoi până la Casa Armatei, spunându-i să meargă acasă.
„Mi-a zis că văzuse unde locuiesc, eu locuiam foarte aproape, la Sala Palatului. „Acum vă duceți acasă, doamnă?' m-a întrebat. Eu nu simțeam nicio lovitură, dar mă bătuseră, mă albăstriseră. M-au lovit în primul rând în cap. Eram plină de cucuie, din fericire nu mi-au spart capul. Am luat-o pe Calea Victoriei, nu mi-am dat seama, dar eram ciufulită rău. Și m-am întâlnit tot cu niște femei cu sacoșe: „Ce e cu tine?'. „Păi m-au bătut minerii', am zis. „Bine ți-au făcut', au spus ele.
Am ajuns acasă, aveam niște vecini foarte cumsecade. Au venit două-trei vecine, m-au ajutat să mă dezbrac și m-au băgat sub duș. Când a început să curgă apa călduță pe mine, a început să mă doară tot spatele și mâinile, picioarele, până la genunchi. Vecinii mei m-au dus la medicina legală, unde era o doctoriță care mi-a spus că trebuie să fac plângere', a mai povestit Ioana Izabela Odor.
Ioana Izabela Odor a formulat o plângere, așa cum a sfătuit-o doctorița, însă nici până astăzi nu și-a găsit dreptatea.
„Am făcut plângere, dar s-a tot tergiversat dosarul. Se schimba regimul, mă căutau, mă întrebau una alta, apoi nimic. Senzația mea a fost că atâta timp cât Iliescu trăiește nu se va judeca nimic. Acum poate se schimbă ceva, când nu mai e Iliescu', a mai spus „femeia în rochie albastră'.
Sursa foto: Andrei Iliescu & Hepta