Iulia Vântur, amintiri tulburătoare despre cele mai grele momente trăite în India: "Am simțit cum e să ți se rupă sufletul de dor. Și-mi doream mai mult ca oricând îmbrățișarea mamei" / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI

VEZI ȘI ACEST VIDEO VIVA!:

Cuprins

1 Iulia Vântur, amintiri tulburătoare despre cele mai grele momente trăite în India
2 „Sunt copilăroasă cu ai mei, mai ales când sunt în brațele mamei”

Cariera ta în India a explodat, dar am curiozitatea dacă mai ai trac în fața publicului indian. Te simți vreodată ca „fata cea nouă de la școală' care trebuie să demonstreze de două ori mai mult pentru că vine din altă cultură?

Ai dreptate, așa am simțit multă vreme, că trebuie să demonstrez de două ori. Am muncit mult pentru asta, am și plâns de neputință, neștiind că-i prea devreme, că totul se construiește cu răbdare și consistență. M-am și îndoit de mine, de drumul ales, însă de fiecare dată apărea un proiect care-mi demonstra că acesta este locul meu. Până când am înțeles că persoana căreia voiam să-i demonstrez sunt eu! Eu trebuia să fiu mulțumită de mine, mândră de mine. Eu trebuia să știu că pot. După ani de provocări, am aflat, m-am convins că pot orice-mi pun în minte și în suflet. Sunt genul de om care pune 100% în ce crede și iubește. Și știu că manifestarea mea are putere mare, mi s-a dovedit de multe ori!

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa în care locuiește Loredana. E situată în nordul Capitalei, are o curte spectaculoasă, împrejmuită cu brazi înalți și interioare de lux

Vezi galeria foto

Iulia Vântur, amintiri tulburătoare despre cele mai grele momente trăite în India

Ai învățat să cânți în hindi, o limbă cu o topică și o rezonanță total diferită. A fost vreo piesă care te-a făcut să plângi de neputință până când ai reușit să îi stăpânești pronunția perfectă?

Da, la început. Multe dintre piesele indiene sunt în tonalitate înaltă. Mi-au trebuit multe piese cântate pentru a-mi accepta vocea în acea tonalitate, care nu-mi suna deloc firesc, a mine, la început. Și da, am avut piese care m-au făcut să plâng de neputință, pentru că nu-mi ieșea perfect pronunția. Unele cuvinte păreau imposibile. Urechea muzicală ajută până la un punct. Sunt diferențe insesizabile, dar care fac diferența între un nativ și un vorbitor de hindi. Mi-am luat un moment cu mine, am respirat adânc și am reușit. Cel mai frumos compliment pentru mine era ohh, am crezut că piesa e cântată de o indiancă'. Acum mă bucur când o piesă cântată de mine aduce emoție publicului, dincolo de cuvinte, de limbă. Încă primesc multe telefoane de la prieteni și cunoscuți indieni care-mi spun că fredonează toată ziua Colinde Corinde', deși nu înțeleg versurile.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa Gabrielei Firea și a lui Florentin Pandele. Una dintre camere are pereții tapetați cu icoane de sus până jos

Vorbind despre momentele grele, care a fost cea mai „neagră' zi a ta în India și cum ai depășit momentul? Ce te face întotdeauna să mergi mai departe?

Cea mai neagră perioadă a fost în timpul lockdown-ului, în pandemie, m-a consumat emoțional teribil. Pentru foarte multă vreme nu am putut să vin în țară, să-mi văd părinții și oamenii dragi din România. Am simțit cum e să ți se rupă sufletul de dor. Majoritatea oamenilor treceau prin multe provocări, apropiați pe care i-am pierdut, din cauza virusului. Și-mi doream mai mult ca oricând îmbrățișarea mamei, însă nu puteam să-i văd pe ai mei decât pe video-call.

Citește și: Cum își menține Iulia Vântur silueta de când s-a mutat în India: „Câteodată sar prânzul și mănânc doar seara… moderat'. De ce îi e cel mai dor când e departe de țară / EXCLUSIV

De atunci, mi-am promis că voi face în așa fel încât să petrec mai mult timp cu părinții mei. Acum ne vedem mai des decât ne vedeam când stăteam în București. De fiecare dată când vin în Europa sau aproape de Europa, ori vin acasă, ori îi chem pe părinți să vină cu mine. Mă bucur că trăim multe din momentele importante împreună. Când mi-a fost greu, m-a ajutat gândul că nimic nu durează o veșnicie, nici răul, nici binele.

„Sunt copilăroasă cu ai mei, mai ales când sunt în brațele mamei”

Părinții tăi te privesc de la distanță cum cucerești lumea, dar cum arată apelurile video cu ei atunci când nu ești „Iulia vedeta', ci doar fata lor care poate are o zi proastă?

Sunt copilăroasă cu ai mei, mai ales când sunt în brațele mamei. Îi place să mă dădăcească, să mă alinte, doar sunt singurul lor copil. zâmbește) În fața părinților mai ascund zilele proaste, pentru că nu-mi doresc să-i îngrijorez inutil. Eu știu că mă descurc în orice situație. Când ești departe și nu ai cum să faci nimic, să ajuți, te stresezi parcă și mai mult, așa că nu vreau să îi pun pe ai mei într-o astfel de situație. Mă consult cu ei în anumite privințe, știu că sunt acolo pentru mine oricând, în orice situație. E important.

Cum s-a transformat relația cu părinții tăi de când ai plecat? Când le simți lipsa cel mai pregnant și care sunt sfaturile primite de la ei după care te-ai ghidat întotdeauna?

Am devenit mai apropiați de când am plecat. Ne vedem mai des de când am plecat. Comunicăm mai mult de când am plecat și am devenit parcă mai conștienți unul de valoarea celorlalți, indiferent de granite și kilometri. Chiar dacă inițial nu au fost încântați de alegerea mea, au învățat să aibă încredere în mine, în orice situație. Când am plecat, tata mi-a spus cu grijă, nu cu neîncredere: De ce să fii nimeni într-o altă țară când aici ești regină'? Acum este mândru să mă vadă cântând la Vatican, pe Wembley, în Londra, pe mari scene ale lumii, pe aceeași scenă cu idolii mei sau cu artiști pe care și ei îi admiră.

Acum prețuim mai mult timpul petrecut împreună, acum creăm amintiri, atunci eram cumva pierduți într-o rutină. Acum simt și mai mult puterea și valoarea iubirii părintești, a locului în care m-am născut. Mă încarc, e ca un boost de energie fiecare întâlnire, fiecare vizită acasă, în România. Le simt lipsa mereu, dar, în același timp, îi am cu mine mereu, oriunde aș fi. Sfatul lor îl am mereu în urechi: Oriunde mergi, să nu-ți uiți cei 7 ani de acasă'.

Că tot am vorbit despre părinți, ce ai luat de la mama și ce ai luat de la tata ca trăsături de caracter – cine e responsabil pentru încăpățânarea ta și cine pentru diplomație? Cu cine seamănă Iulia Vântur mai mult?

Am luat tot ce am putut, și calități, și defecte, de la amândoi. Cred că și defectele ne ajută, în anumite aspecte. Diplomația cred că încă o învăț de la mama. Reziliența, de la tata. Determinarea și puterea de la tata, blândețea și compasiunea de la mama. Încăpățânarea, de la amândoi. (râde)

Cel mai nou VIDEO