Lia Bugnar, după ce Radu Nica a fost înlocuit cu George Ivașcu la conducerea Teatrului Metropolis: "Finalul torționariatului pe care el îl practica față de Mariana Dănescu"

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!

Cuprins

1 Lia Bugnar, după ce Radu Nica, managerul interimar al Teatrului Metropolis, a fost înlocuit
2 Radu Nica, înlocuit cu George Ivașcu la conducerea Teatrului Metropolis
3 „Acest scandal a fost unul fals, nu întâmplător”
4 Radu Nica, despre acuzațiile de abuz și hărțuire ale Marianei Dănescu
5 Acuzațiile făcute de Mariana Dănescu la adresa lui Radu Nica
6 „Un actor care nu joacă e un om nefericit”
7 „A găsit soluția să-i dea actriței ceva de făcut pentru leafa pe care o primește lunar”
8 „Nu exista ceva mai trist pentru un actor decât să nu-i permiți să-și facă meseria”
9 „Își calca zilnic sufletul în picioare și merge într-o încăpere goala din preajma unei scene la care nu are acces”

Actrița Mariana Dănescu a declarat în repetate rânduri că e hărțuită și abuzată la locul de muncă de conducerea Teatrului Metropolis, acolo unde este angajată de 30 de ani. Între timp, a câștigat deja două procese cu Teatrul Metropolis, iar zilele acestea cel acuzat de hărțuire a fost îndepărtat de la conducere.

Vezi galeria foto

Lia Bugnar, după ce Radu Nica, managerul interimar al Teatrului Metropolis, a fost înlocuit

În urmă cu câteva zile, regizoarea Lia Bugnar a scris pe Facebook că actrița Mariana Dănescu, angajată a Teatrului Metropolis, ar fi fost umilită și terorizată de managerul Radu Nica, fiind exclusă din proiectele teatrului și izolată într-o cameră, obligată să vină zilnic la teatru sau „ca umilința să fie dusă până la capăt, pusă să învețe niște poezii de la dubioase în sus și trimisă prin școli, să le spună copiilor poezii„.

Între timp, Radu Nica a fost înlocuit cu George Ivașcu, fost manager general al Teatrului Metropolis, iar Lia Bugnar a revenit cu un punct de vedere.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce relație are Cabral cu fiica lui cea mare și cu ce se ocupă Inoke, în Olanda: „Mi-ar plăcea să fie mai aproape de mine. Lucrează la un brand foarte tare”. Cum se înțelege cu frații ei din România / EXCLUSIV

„Lui Radu Nica i-a expirat interimatul de acum aproape doi ani. Nu e nimic ilegal în ce s-a întâmplat. Că aceasta neprelungire a ilegalității înseamnă și finalul torționariatului pe care el îl practica față de Mariana Dănescu, e doar dovada faptului că Dumnezeu mai aruncă uneori o privire spre oameni și îi mai pune pe unii la locul lor.

Și nu, eu nu o să montez spectacole la Metropolis, nu mă interesează să fac asta. Am scris postarea despre situația Marianei Danescu doar pentru că se știa de câinoșenia tratamentului pe care i-l aplica fostul director și nimeni nu spunea nimic. Aceastei actrițe i s-a luat dreptul de a-și face meseria și, timp de un an și jumătate a venit zi de zi la teatru de la 9 la 17 și a stat într-o încăpere din podul teatrului.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă Luana Mitran, prima soție a lui Cabral, la 59 de ani. Activează în industria beauty: „Sunt o femeie care arată bine pentru vârsta ei!”

Chiar și în afara stagiunii. Pe 23 decembrie era singură în teatru și cânta colinde în camera aia, ca să nu plângă. În tot teatrul erau doar ea și portarul care dormea pe scaunul lui de la intrare, așteptând să noteze când iese „inculpata” din teatru. Mi-aș fi dorit mult ca motivul pentru care un director de teatru a zburat din scaun să fi fost acela că a tratat inuman un actor sau o actriță.

Ar fi fost un mesaj foarte bun. Dar nu. E doar o îndreptare a unei ilegalități. Cei care strigați că s-a încălcat ilegalitatea, obișnuiți-vă, se pare că în tara asta nu se încalcă numai legea ci, în cazuri rare, ce-i drept, și fărădelegea.

Postarea mea despre Mariana nu e motivul pentru care Radu Nică nu continuă să ocupe în mod ilegal un post. Dar, dacă va fi să se duca vestea că postările mele pot zbura directori de teatre din scaunele lor, ce să fac?, o s-o duc și pe-asta. Nici nu sună rău, chiar îmi place. Daca știam, scriam mai demult”, a scris Lia Bugnar pe Facebook.

Citeste si: Mariana Dănescu, alias Lili Jurcă din serialul „La Bloc', susține că e hărţuită şi abuzată la locul de muncă: „Nu mai sunt lăsată să urc pe scenă. Sunt trimisă să joc pe stradă'

Citește și: Teatrul Metropolis, reacție după ce Mariana Dănescu, alias Lili Jurcă din serialul La bloc, a acuzat instituția de hărțuire și abuz: „Sunt menite să ne denigreze'

Radu Nica, înlocuit cu George Ivașcu la conducerea Teatrului Metropolis

Radu Nica, managerul interimar al Teatrului Metropolis, a fost înlocuit zilele acestea cu George Ivașcu, fost manager general al Teatrului Metropolis, care a demisionat în 2022 în urma unui scandal public.

Atunci, primăria a susținut că Teatrul Metropolis a raportat aproape 60.000 de spectatori, dar a vândut doar 2000 de bilete, în timp ce George Ivașcu a reproșat primăriei diminuarea drastică a bugetului și imposibilitatea de a continua proiectele teatrului, potrivit culturaladuba.ro.

„În data de 15 septembrie mi-a expirat mandatul de manager interimar, am anunțat primăria în toate felurile că Teatrul Metropolis, o instituție din subordinea primăriei, nu mai are conducere și am fost întâmpinați cu ignoranță. Timp de o săptămână nu am putut face operații bancare, instituția a intrat în pauză.

Am aflat întâmplător de cineva din primărie că va veni din nou domnul Ivașcu. N-a existat niciun fel de discuție prealabilă, n-a existat nici o notificare oficială. Întâmplător, cunoșteam pe cineva la primărie care a avut bunul simț să mă anunțe. Așa s-au petrecut lucrurile„, a declarat Radu Nica pentru culturaladuba.ro.

„Acest scandal a fost unul fals, nu întâmplător”

Vorbind despre scandalul de notorietate cu actrița Mariana Dănescu, Radu Nica a punctat:

„Acest scandal a fost unul fals, nu întâmplător, după discuția pe care am avut-o eu cu domnul primar. Fix după aceea a apărut această poveste care este de la un cap la altul o minciună sfruntată.

Există, într-adevăr, niște probleme între conducerea teatrului și această angajată. În momentul când am venit la teatru, am constatat că foarte mulți angajați, doamna Dănescu era doar una dintre foarte mulți angajați care nu veneau cu lunile sau chiar cu anii la teatru și își încasau salariile. Lucru care mie mi s-a părut o anomalie și de aici au început problemele.

Eu pe doamna Dănescu am distribuit-o în două spectacole, în cei doi ani de mandat. A se nota faptul că între 2007 și 2023, când am venit eu, doamna Dănescu a interpretat doar patru roluri, iar cealaltă colegă a sa niciun rol.

După care, unul dintre spectacole, „Conu Leonida față cu progresiunea”, nu a mers, a ieșit din repertoriu destul de repede, pentru că publicul nu a fost interesat. După care cele două au jucat într-un spectacol lectură gândit să fie outdoor și a participat de mai multe ori la zilele Bucureștiului. Este o dramatizare după „Apolodor” de Gellu Naum. Și acest spectacol a fost de mai multe ori prezentat în cadrul evenimentului Străzi deschise.

Nu văd de ce noi, artiștii, nu am ieși pe stradă să jucăm spectacole. Nu este absolut nimic ilegal și toate teatrele fac acest lucru. În esență, orice ordin de serviciu, orice dispoziție de a lucra, practic, nu a fost primită cu receptivitate de doamna Dănescu și a ales să ne dea în judecată pentru abuz.

S-a afirmat în spațiu public că aceste procese au fost câștigate. Ele, într-adevăr, unele dintre ele au fost câștigate în prima instanță, dar fără excepție pe niște vicii de procedură, nu pe fond. Deocamdată, ele sunt încă active și nu ne putem formula o părere de partea cui este sau nu dreptatea„, a declarat Radu Nica.

Radu Nica, despre acuzațiile de abuz și hărțuire ale Marianei Dănescu

Întrebat dacă a trimis-o pe Mariana Dănescu „să stea zilnic într-o cameră din podul teatrului, singură, chiar și în zilele în care nu era nimeni la teatru”, așa cum a scris Lia Bugnar, Radu Nica a negat.

„După ce colega noastră a refuzat să lucreze în spectacole sau în activitățile adiacente, care sunt aceste recitaluri de poezie contemporană în licee, argumentând că nu vrea să facă asta, că nu e ok să prezinte poezie contemporană, că nu e etic în fața elevilor să le vorbești despre moarte, despre cancer, în fine, poezie contemporană.

În opinia mea era un demers potrivit, produs de Teatrul Tineretului, noi trebuie să lucrăm cu tineri și pentru tineri. Deoarece s-a refuzat cu consecvență îndeplinirea acestor activități de natură artistică, am luat o decizie internă ca aceste doamne să vină zilnic la program. Și nu sunt închise în podul teatrului, nu sunt în podul teatrului, în podul teatrului sunt celelalte birouri.

Dumneaei stă singură în birou, cu calculator, cu căldură, cu aer condiționat; nu este închisă pentru că poate ieși oricând de acolo. Deci, nimeni nu o ține cu forța, este opțiunea dumneaei când vine, când iese. Punct. Deci, faptul că cineva vine la serviciu și stă într-un birou mare, de altfel, vă invit la teatru să vedeți biroul, nu consider căs unt condiții inumane de muncă.

Mie mi s-a părut imoral ca, mai ales în această perioadă, în care finanțarea pe cultură este mizerabilă, ca cineva să își ia un salariu fără nici măcar să nu vină la muncă. Până la venirea mea în 2023, aceste doamne, când nu aveau niciun fel de prestație artistică la teatru, și au fost ani de genul acesta, își justificau salariul doar printr-o declarație pe propria răspundere că fac anumite exerciții. Exerciții pe care, în momentul când am dorit să le văd, n-au vrut să le arate„, a mai declarat Radu Nica pentru culturaladuba.ro.

Acuzațiile făcute de Mariana Dănescu la adresa lui Radu Nica

În primăvara acestui an, Mariana Dănescu a susținut, în cadrul unei conferințe, că e hărțuită și abuzată la locul de muncă de conducerea Teatrului Metropolis, acolo unde este angajată. Actrița spune că nu i se mai permite să-și exercite meseria pe care o practică de mai bine de 30 de ani, de când a absolvit Academia de Teatru și Film București, că e trimisă să joace pe stradă și să participe la alte proiecte care nu au nicio legătură cu meseria ei.

„Nu mai sunt lăsată să urc pe scenă. Sunt trimisă să joc pe stradă. Și să particip la alte proiecte care nu au nicio legătură cu meseria mea’, spunea actrița pentru cancan.ro.

Dat fiind faptul că părțile nu au putut ajunge la o înțelegere amiabilă, actrița în vârstă de 57 de ani, care a obținut postul prin concurs, în urmă cu 30 de ani, s-a adresat instanței. Apărată de cunoscutul avocat Adrian Cuculis, aceasta a contestat mai multe decizii, cum ar fi o notă obținută la o evaluare făcută de actuala conducere, de 2,55 (!), precum și anularea sporului de doctorat.

„Un actor care nu joacă e un om nefericit”

Într-o postare făcută pe 18 septembrie, Lia Bugnar vorbea despre situația de la Teatrul Metropolis și Mariana Dănescu. Regizoarea expunea, pe larg, abuzurile la care ar fi fost supusă actrița de către fostul manager, Radu Nica, fără a folosi, însă, nume.

„O poveste de seara. Un teatru de stat din București. O actriță angajata prin concurs pe perioada nedeterminata, deja de circa 30 de ani, deci nu la prima tinerețe. Talentata. Muncitoare. Haruita chiar. Un nou director la teatru, mă rog, deja sunt doi ani jumătate de când e director, deci nu mai e așa de nou. Director ajuns acolo nu printr-un concurs (cum prevede legea), ci numit interimar. Interimatul, pentru cine nu știe, prin lege trebuie să dureze maximum 120 de zile, cu o eventuala prelungire de încă 120.

Omul e deja interimar de doi ani jumătate. Dar nu ne mai poticnim în asta, legea e ceva elastic în tara noastră, lucru știut. Problema e că acest director a decis din primul moment că nu-i place de fatza acestei actrițe și că o vrea plecata de acolo. Lucru deloc ușor, dat fiind că ea era acolo angajata printr-un concurs luat legal prin 1995, deci nu putea fi concediata, decât daca făcea nefăcutul, adică să nu vina la spectacole sau să refuze să muncească.

Un director de teatru are obligația de a asigura posibilitatea actorilor teatrului de a-și face profesia. Adică, bun, nu-ți place de un actor, nu-i dai șansă unor castinguri pentru roluri principale, da’ un rol mic din când în când poți să-l lași să facă. O tava poți să-l pui să duca. Acest director a decis că nu. Actriță asta nu poate fi pusa în niciun fel de rol, oricât de mic, oricât de neînsemnat. Pentru că se știe, profesia noastră e una dintre putinele în care nu vrei să iei leafa degeaba, chiar vrei să fii pe scena, pentru că zicala „te chinuie talentul” nu-i doar o vorba în vânt.

Un actor care nu joaca e un om nefericit. Deci actriță în cauza n-a fost chemata la niciun casting, sau, că umilință să fie dusa până la capăt, pusa să învețe niste poezii de la dubioase în sus și trimisa prin scoli, să le spună copiilor poezii. Fară că teatrul să aibă un aranjament cu scoală respectiva. Să meargă acolo că o nebuna, să deșchidă ușa la clasa și să spună că are și ea de zis niste poezii copiilor. Nu vă-nchipuiti că Eminescu. Nu. Niste dubiosenii cu mame care mor de cancer, chelesc și fac tratamente cu citostatice. Scene umilitoare în care domnul director, împreună cu contabila și jurista teatrului și cu încă niste doamne de pe la birouri o ascultau pe actriță noastră la poezii și-i făceau observații artistice.

„A găsit soluția să-i dea actriței ceva de făcut pentru leafa pe care o primește lunar”

În cele din urma, domnul director, a găsit soluția să-i dea actriței ceva de făcut pentru leafa pe care o primește lunar. Nu, nu vă gândiți că vreo figurație în vreunul dintre spectacolele teatrului. Nu. Nu vă gândiți că vreun rol, fie el și de o replica. Nu. Pentru că, în viziunea lui, nu e demna să urce pe scena. Nu. Practic, i-a cerut că zilnic, de un an și jumătate încoace, să vina la teatru la ora 9 dimineața și să stea până la ora 17 într-o încăpere, lângă cabinele actorilor.

Zilnic. Și vara, când teatrul nu are stagiune. Când teatrul e pustiu. Sperând omul, bineînțeles, că nu exista pe lume nimeni atâta de nebun să vina și să stea zilnic într-o camera de la ora 8,30 (ea se duce mai devreme de frica să nu întârzie, pentru că portarul teatrului are obligația să noteze când intra și iese ea din teatru), până la ora 17. De luni până vineri, tot anul, zilnic.

De un an jumătate. Iar, uneori, sâmbăta și duminica, după cele cinci zile deja „prestate”, are obligația de a merge pe strada să joace în cadrul proiectului „Străzi deschise”, ea și încă o colega la fel de simpatizata de domnul director, o „piesa” de o jumătate de ora, fară costume, fară nimic. După care încă o data, să se facă de o ora. Oamenii de pe strada se opresc și privesc, unii vor să facă poze cu ea, pentru că o stiu de prin seriale. „Unde vă mai putem vedea?” întreabă cate cineva. Actriță noastră, cu umor, raspunde „Pe strada. Daca suntem cuminți, ne lasă și în teatru.”

„Nu exista ceva mai trist pentru un actor decât să nu-i permiți să-și facă meseria”

Nu exista ceva mai trist pentru un actor decât să nu-i permiți să-și facă meseria. Nu exista ceva mai trist decât să-l chemi zilnic la teatru, să vadă forfota altor actori care repeta în teatru, în timp ce el trebuie să stea într-o încăpere degeaba, „la program”.

În momentul în care tu, că director, nu ești capabil să asiguri minime oportunități pentru angajatul teatrului pe care îl conduci, ești un eșec în acea funcție. Iar în momentul în care-ți mai și bati joc de el chemandu-l zilnic la teatru intre patru pereți chiar și atunci când nu e stagiune, ești un om cu probleme mari și cu evidente aptitudini de torționar. Acuma, pariul lui a fost că niciun actor nu are cum să îndure așa ceva și că actriță vă claca și vă lipsi, macar câteodată.

Și-atunci el i-ar fi dat sancțiune, ar fi băgat-o în comisia de disciplina și, cum zice regulamentul, la trei sancțiuni și-ar fi văzut visul cu ochii, ar fi zburat-o de-acolo. Doar că. Iubirea de teatru ia multe forme, uneori chiar și pe aceea în care stai intre patru pereți prin care auzi cum alti actori fac teatru. Altfel, l-a dat în judecata pentru hartuire, discriminare și multe altele.

„Își calca zilnic sufletul în picioare și merge într-o încăpere goala din preajma unei scene la care nu are acces”

A castigat în prima instanță. Cel mai probabil vă căștiga și apelul. Dar, până atunci, își calca zilnic sufletul în picioare și merge într-o încăpere goala din preajma unei scene la care nu are acces. Nu dau nume. Doar povestesc. O să dau numele atunci când îl veți vedea pe un afiș de la Green Hours, o scena care iubește actorii și pe care actorii o iubesc. Altfel, cum zice o vorba din bătrâni, interimarii trec, actorii rămân.

PRECIZARE MATINALA: Nu dau nume nu pentru că mi-e frica, după cum poate știți, poate nu, nu lucrez la niciun teatru de stat, deci boii de la bicicleta mea sunt în siguranță. Nu dau nume pentru că sunt procese în derulare în legătură cu situația asta. Ce am vrut cu aceasta postare a fost să atrag atenția că, în ciuda lașității breslei noastre, aceasta femeie nu e singura, unii dintre noi suntem solidari cu ea în mizeria prin care trece. Și pentru că real mi-e teama pentru sănătatea ei mintala și fizica.„, scria Lia Bugnar pe contul său de Facebook.

Cel mai nou VIDEO