Mădălina Ghenea – “Oriunde m-ar duce viaţa, sper să iubesc şi să fiu iubită”

Publicat pe

La 26 de ani, Mădălina Ghenea îşi reconsideră ordinea priorităţilor în viaţă. Actriţa deopotrivă vânată, alintată şi comentată de presa românească şi internaţională renunţa la apariţiile strălucitoare de pe covorul roşu şi e gata să dea orice pentru o viaţa liniştită, în care iubirea şi familia să ocupe primul loc. Urmează un interviu emoţionant.

 

 

Curiozitatea cu care presa i-a ur-mărit fiecare pas a luat-o prin surprindere. Foamea de senzaţional a tabloidelor a descumpănit-o şi a făcut-o să se gândească de două ori dacă visul ei din copilărie, acela de a deveni celebră, este într-adevăr ceea ce îşi doreşte. De la Milano, Mădălina Ghenea vor-beşte deschis despre ceea ce rămâne când luminile reflectoarelor se sting.

 

 

De la lansarea „Dom Hemingway, nu ai mai apărut la nici un eveni­ment. Există o strategie de imagine în spatele acestei pauze? 

Nu, nici o strategie… Am anunţat în ul­timele mele interviuri că voi sta depar­te de evenimente. Din păcate, nu este o pauză planificată şi nici o strategie. În luna septembrie 2013, m-a luat viaţa prin surprindere cu nişte probleme de sănătate şi a trebuit să iau această pauză forţat. Sigur că îmi voi onora contractele semnate deja. Apariţia mea la festivalul de la Toronto şi la premie­ra „Dom Hemingway în  New York şi în România ţin de obligaţiile mele faţă de acest film. La fel a trebuit să termin şi filmările la serialul „Borgia. Mi-am dus şi îmi voi duce toate contractele la capăt, dar din septembrie până de curând am refuzat absolut orice altă ofertă de lucru. Cu toate astea însă, în ultima lună am confirmat deja două filme pentru anul în curs.

 

 

Cine te sfătuieşte la capitolul imagine?

Am o armată de oameni… Dar în ulti­mele 6 luni am decis cu sufletul. Sunt lucruri mult mai importante în viaţă decât imaginea şi chiar cariera. Cineva acolo sus m-a făcut să înţeleg asta în-tr-un moment de plin avânt al carierei mele, când agenţii, birourile de presă, managerii, presa, fanii sau tu, jurnalis­tul Luana Dăneţ, nu înţelegeţi cum de am dispărut chiar acum când toată lu­mea se aştepta să ofer mult mai mult. Nu vreau să mă mai feresc, vreau să mă eliberez de această povară. Mi-a fost teamă să mă deschid publicului, dar am obosit să pozez într-un tanc şi am realizat că nu rezolv nimic dacă tac, ca măcar să înveţe alţii câte ceva din experienţa mea. Am trecut aproa­pe prin toate dramele posibile în ulti­ma perioadă şi am ajuns chiar să cred că viaţa mea nu mai are sens, m-am închis în mine şi am refuzat familie şi prieteni şi iubit şi tot, până m-am refu­giat într-o mănăstire din România unde mi-am găsit liniştea, răspuns la toate întrebările şi am regăsit un sens. Am ieşit mai puternică. Ştiu câţi oameni se luptă cu aceste probleme şi vreau să le spun să nu îşi piardă niciodată speran-ţa şi încrederea în Dumnezeu.

 

 

Totuşi, trebuie să spun că nu mă aşteptam să nu te vedem la Oscaruri…

Am avut posibilitatea să merg la multe evenimente în ultima perioadă, dar sincer, pentru mine toate aceste para­de nu mai au sens. Nu îmi doresc să fiu acolo şi vă spun din suflet că nu mi-au adus absolut nimic din niciun punct de vedere… Este o simplă prezenţă la nişte petreceri, care e drept că m-au fascinat iniţial, dar odată gustate şi-au pierdut din farmec. E adevărat că acolo poţi întâlni oameni importanţi, dar nimeni nu te va lua într-un film doar pentru că defilezi într-o rochie frumoasă pe un covor roşu. Dacă am un contract de imagine de onorat sau dacă o să am vreodată, dacă dă Dumnezeu, un film în competiţie, o să merg cu drag. Altfel nu văd de ce aş merge.

 

 

Aşadar, regreţi expunerea de care ai avut parte…

Sincer, am regretat că am participat în trecut la astfel de evenimente. Din păcate, învăţ toate secretele din lumea cinematografiei sub lupa atentă a pre­sei. Nu am crezut că viaţa mea perso­nală ar putea fi atât de interesantă pen­tru presă, că îmi va fi analizat fiecare pas. Eu m-am expus mediatic şi mi-am făcut un foarte mare rău. Acum ştiu că iubirea a doi oameni în esenţa ei ultimă este taina lor şi numai a lor. Împărtăşirea ei altora poate fi fatală la 26 de ani, când vrei să fii recunoscută ca actriţă, dar ai o relaţie cu o persoană mult mai puternică mediatic decât tine. Acum ştiu şi o să încerc cât pot să îmi ţin viaţa personală departe de covorul roşu.

 

 

Din exterior, celebritatea pare pole­ită cu aur, iar oamenii nu cred că ve­detele ar putea avea vreodată proble­me… Ce relaţie ai tu cu celebritatea?

Celebritatea e un mod de viaţă. Are mari avantaje şi foarte mari dezavanta­je şi, cel mai important, are un mare grad de ireversibilitate, cel puţin pe ter­men scurt. Pare poleită cu aur pentru că oamenii îi observă din exterior nu­mai partea frumoasă, strălucitoare. Din păcate, nu e chiar aşa. Ea există real doar poate pentru câteva ore lunar. La un moment dat, se poate cuantifica material. Există şi avantaje legate de propriul ego numai pe o perioadă foar­te scurtă. Pentru că restul e plată. Plăteşti prin sacrificarea intimităţii şi uneori a vieţii personale, printr-o formă de îngrădire a libertăţii, dar şi prin con­sum interior cauzat de curiozitatea, co­mentariile sau criticile oamenilor.

 

 

În presa internaţională, numele tău apare mereu însoţit de cuvintele „Romanian beauty. Eşti conştientă de frumuseţea ta?

E un apelativ cu care am fost alintată de presă, deşi am spus de multe ori că nu mă consider atât de frumoasă din punct de vedere fizic. Sunt multe lucruri care pot contribui la frumuseţea unei femei. Pe lângă calităţile genetice cred că e esenţială atitudinea, încrederea în sine, stilul adoptat, dar şi energia şi căldura interioară. În plus, dacă o femeie e feri­cită, va fi sigur mult mai frumoasă.

 

 

Presa tabloidă a scris că trăieşti într-un lux aproape indecent. De unde au apărut aceste informaţii?

Nu sunt informaţii, sunt presupuneri, o imagine distorsionată pe care o are publicul despre intimitatea persoane­lor cunoscute. Am trăit luxul indecent pentru câteva clipe datorită meseriei, am filmat sau am făcut shooting-uri în locaţii incredibile, nu aş vrea să fiu ipo­crită să spun că nu aş vrea să locuiesc în astfel de spaţii, dar oricât s-ar specu­la pe această temă, realitatea este mult diferită de cum pare. Aşa cum părinţii mei locuiesc într-un apartament de bloc din Slatina, la fel şi eu duc o viaţă normală şi simplă. Nu aş putea să trăiesc în lux şi să îmi las rudele să trăiască la un nivel mult sub al meu.

 

 

Relaţiile tale cu presa din România sunt uşor încordate. Care e cel mai mare neadevăr care s-a scris despre tine?

Nu cred că sunt încordate, ci norma­le… Presa trebuie să vândă. Chiar dacă înţeleg asta, neadevăruri s-au scris des­tule. Care este cel mai mare? Cred că toate neadevărurile sunt la fel de mari.

 

 

Cât de importante sunt cercurile pe care o actriţă le frecventează pentru a avea o cât mai mare deschidere pentru proiecte noi şi roluri noi?

Cum nu e suficient să ai în cercul de prieteni medici pentru a putea fi me­dic, ci ai nevoie de studii, talent şi ex­perienţă pentru a profesa, cred că se poate face o paralelă şi cu lumea filmu­lui. Fie că discuţi de producţii comerci­ale sau artistice, regizorul nu va alege niciodată pe criterii subiective legate de prietenie, chiar dacă din exterior ar putea să pară aşa.

 

 

În meseria ta, poţi să îţi faci planuri pe termen lung?

Meseria de actor sau de model nu inclu­de rutina unei meserii normale, poate nu ai weekend-uri libere sau concediu, dar la un moment dat îţi poţi permite luxul de a-ţi lua o pauză pe termen ne­definit fără să îţi pierzi locul de muncă.

 

 

Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce ai schimba?

Îmi plac întrebările tale!  Denotă pro­fesionalism si profunzime.

 

 

Mulţumesc!

Cred că e superfluu să explic de ce greşelile ne formează. Cu toţii facem greşeli. Din fericire nu am făcut greşeli capitale. Chiar dacă toate au contribu­it la formarea şi definirea mea ca per­ soană şi personalitate, probabil că astăzi aş fi evitat o atât de mare expu­nere mediatică, aş fi acordat o mai mare atenţie anumitor proiecte la care am renunţat uşor şi aş fi analizat mult mai atent unii oameni pe care i-am lăsat să facă parte din viaţa mea.

 

 

Dintre regizorii români, cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi?

E un vis să fac parte dintr-un proiect românesc! Şi nu spun asta numai din patriotism, dar şi pentru că regizorii şi actorii români au ajuns la un nivel de calitate şi profesionalism confirmate din plin pe plan internaţional. Dacă dă Dumnezeu, în septembrie o să mi se îndeplinească acest vis şi o să mă vedeţi în cinematografele din România cu un proiect sută la sută românesc, probabil la începutul anului viitor.

 

 

Te consideri în primul rând model sau în primul rând actriţă?

Nu m-am considerat niciodată model. Am cochetat, m-am jucat, dar n-am luat moda niciodată în serios, nu am făcut proiecte importante, a fost şi este un mod de a-mi câştiga existenţa şi un mod de a accesa meseria pe care o iu­besc cu adevărat: actoria… În actorie am iubit fiecare proiect pe care l-am făcut, fiecare personaj: Irina din „I so­liti idioti (primul meu rol într-un film care a avut încasări record în primul weekend în Italia, 2 zile în care m-au cunoscut peste 8 milioane de italieni); Dorina din „Razza bastarda (proiect care mi-a adus un premiu la Festivalul de film de la Roma); Dorotea din „Bor­gia (serial ce va putea fi urmărit din luna aprilie şi care a presupus 6 luni pe platourile de filmare alături de oameni minunaţi de care m-am îndrăgostit). Sunt mândră de fiecare rol, dar cred că cel mai important proiect din scurta mea carieră de până acum rămâne „Dom Hemingway, primul meu pro­iect în engleză alături de mari nume internaţinale ca Jude Law, Demian Bichir sau Richard E. Grant.

 

 

Cum depăşeşti frustrarea când mergi la un casting şi nu iei rolul?

De fiecare dată când m-am îndrăgostit cu adevărat de un proiect, am pus suflet, muncă şi rugăciune şi Dumnezeu m-a ajutat să iau proiectul dorit. Când nu s-a întâmplat aşa,  am descoperit că în final a fost mai bine. Consider că niciodată nu pierdem în viaţă. Experienţele noas­tre nu ne vor duce pe un loc întâi… Nu există competiţie, învăţăm din greşeli şi, dacă pierdem ceva, cred că mai toţi ajungem la clasicul „tot răul spre bine.

 

 

Ai plecat din Slatina când erai un co­pil. Ai ajuns unde ţi-ai propus?

Da şi nu. Da – pentru că mi-am înde­plinit visurile pe care le vedeam impo­sibile şi le consideram importante… Nu – pentru că am descoperit că, de fapt, acele visuri nu sunt atât de impor­tante. Experienţa şi viaţa m-au învăţat să îmi redefinesc valorile şi să realizez cu adevărat importanţa lucrurilor simple şi nu atât de strălucitoare.

 

Cum îţi explici dorinţa ta iniţială de a atinge celebritatea?

Mi-am dorit foarte mult să o duc pe mama la cinema în România şi afară, să mă vadă pe marele ecran. Mi-am dorit asta de când mă ştiu, de când eram copil… Atunci nu înţelegeam că asta înseamnă celebritate. Nu mi-am dorit-o, s-a întâmplat.

 

 

Ai 26 de ani, eşti frumoasă, celebră şi ai cucerit multe inimi. Cui aparţine inima ta?

Am trăit… în relaţiile mele nu ştiu dacă am cucerit inimi, dar am câştigat prie­teni. Sunt oameni pe care mă pot baza şi îi iubesc şi îi respect până la sfârşitul vieţii… Cred că am lăsat câte o părticică din inima mea fiecăruia.

 

 

Cum te vezi la 30 de ani?

Cred că acum 6 luni ştiam ce vreau şi eram sigură de tot şi de toate. Tot expe­rienţa mi-a arătat că totul în viaţă e re­lativ. Eram un copil şi am devenit în-r-o clipă femeie. Oriunde m-ar duce viaţa, sper să am sănătate şi să iubesc şi să fiu iubită. Restul e cancan. (râde)

 

 

LUANA DĂNEŢ, FOTO EDWARD ANINARU

 

Machiaj şi coafură: ANASTASIA SOARE

(Salonul Anastasia Beverly Hills)

Vestimentaţie: Missoni, Blumarine

Accesorii: Albino

 

Mădălina Ghenea – Oriunde m-ar duce viaţa, sper să iubesc şi să fiu iubită'Mădălina Ghenea – Oriunde m-ar duce viaţa, sper să iubesc şi să fiu iubită'

 

dinpopor.ro
Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter