Multiplă campioană la gimnastică, Maria Olaru ascunde în spatele zâmbetului o poveste încărcată de greutăți. Tatăl ei s-a sinucis când era foarte mică, iar ea a crescut departe de familie, printre străini. Însă în loc să se plângă, sporitva a ales să fie recunoscătoare pentru tot ce a învățat și pentru forța pe care a descoperit-o în ea.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Cuprins
Maria Olaru este una dintre cele mai strălucite gimnaste ale României, cunoscută pentru performanțele sale remarcabile la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000, unde a cucerit aurul pe echipe și argintul la individual compus. Dincolo de gloria sportivă, viața i-a adus și momente grele: și-a pierdut ambii părinți și s-a confruntat cu provocarea de a crește singură un copil.
Maria Olaru, amintiri dureroase din copilărie
Maria Olaru a mărturisit că a crescut fără tată, care s-a sinucis când ea avea doar trei ani, iar primii ani i-a petrecut la creșă. Mama, copleșită de greutăți, a fost nevoită să lupte singură, iar sprijinul i-a venit mai ales de la surori, care au ajutat-o să treacă peste toate.
„N-a fost o dorință, aveam prea puține cunoștințe despre tot fenomenul gimnastică. Nu prea mă uitam la televizor pentru că nu prea am avut cum. M-am născut la Fălticeni, am crescut la creșă o perioadă. Pentru că tata a murit când aveam trei ani, mama, sărăcuța, a trebuit să se descurce cum a putut. Și, practic, surorile m-au crescut', a povestit sportiva, potrivit gsp.ro.
Maria Olaru: „De mică am fost printre străini'
În lipsa mamei, nevoită să lucreze de dimineața până seara, Maria Olaru a crescut mai mult printre străini.
„Mama plecând foarte dimineață la serviciu, atribuțiile erau împărțite către sora cea mare în mod deosebit. Fiind copil nu putea să-i atribuie anumite responsabilități, zic eu acum, dar am fost dusă la creșă. Cred că a fost o decizie bună. Practic de mică am fost printre străini, dar un copil iubit. Feedback-urile pe care le-am primit mă fac să spun asta. Am fost la Fălticeni și m-am întâlnit cu doamnele de acolo. „Doamne, ce cuminte ai fost!', a adăugat aceasta pentru sursa citată anterior.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/06/001-cover-89.jpg)
Cum a ajuns să facă gimnastică
Maria Olaru a ajuns la gimnastică după ce și-a ascultat curiozitatea. La grădiniță a intrat la selecție, deși era considerată prea înaltă. Poveștile colegei despre Deva i-au aprins imaginația și, cu insistență și puțin noroc, a fost acceptată. Așa a început aventura ei sportivă.
„Eram un copil extrem de căutat, lumea voia să stea în preajma mea. Pe vremea aceea imitam tot felul de personaje. De mică am studiat comportamentul oamenilor, este o calitate, nu îmi propun. Și-acum văd, observ, discern, critic în sinea mea. Este o deprindere cu care m-am născut, dar care m-a ajutat foarte mult.
Nu aveam idoli, nu aveam cunoștințe în gimnastică. Am început la selecția din grădiniță. Am ajuns la Casa Pionierului și acolo m-am împrietenit cu colegele mele, care au plecat cu un an înaintea mea la Deva. Când au venit în vacanță mi-au povestit cât e de minunat, de grozav, cât de mulți copii sunt. Și-atunci singurătatea mea de acasă. (…)
A fost declicul cel mai important din viața mea. Am insistat să merg să văd cum stă treaba. Am ajuns la selecție, dar n-am intrat din prima zi, doar a doua zi. Baza de selecție era imensă! Atunci puteai să refuzi copii, acum lucrurile s-au schimbat. Și-am mai dat de un hop, că eram mult prea înaltă pentru acest sport. Am fost cam amărâtă, dar cineva a îngăduit, „fetița asta e îndemânatică, e aprigă și iute, merită s-o încercăm”. Așa am fost acceptată și-așa a început minunata și anevoioasa mea carieră în acest sport', a încheiat aceasta.
Sursa foto: Facebook