Sore Mihalache – Fără secrete despre marea dragoste

Ultimul an i-a adus lui Sore (25) multe surprize, dar cea mai neașteptată este povestea de dragoste la care visa de ani buni. O relație discretă între doi oameni cu meserii diferite, despre care artista ce tocmai a jucat în primul ei lungmetraj ne-a povestit deschis.

 

Am trăit să o văd și pe asta: un artist care să ajungă la ședința foto cu o oră înainte de pro­gramul stabilit. Într-o zi de luni. Sore s-a trezit cu noap­tea-n cap, stresată că trebuie să ajungă la bancă, iar apoi la shooting. Am găsit-o în fața oglinzii de make-up, îmbrăca­tă simplu, fără bătaie de cap, într-o pereche de jeanși H&M și un top creație personală. În schimb, pe mâna stângă aglo­merase numeroase brățări, la care aflu că nu renunță nici măcar la duș. Era mult mai blondă decât o văzusem ul­tima dată, la o lansare, când îmi spusese că are de gând să revină la nuanța deschisă, dar poate și ceva mai obosită. De când nu am mai vorbit cu ea, a început să cânte cu band în concerte, a apărut în pri­mul ei lungmetraj și a urmat cursuri de fashion în numele unei pasiuni vechi, concreti­zate în prima ei afacere, Hard Coeur. Mai presus de toate acestea însă, de un an de zile Sore are o relație cât se poate de serioasă cu un tânăr avo­cat, despre care ne-a povestit cât se poate de sincer. Noi am vrut ca în această ședință foto să apară și el, dar „e o per­soană discretă, ne-a explicat Sore.

 

Bine ai revenit în rândul blondelor! Cum de ai lă­sat să treacă atâta timp până să te întorci la look-ul care te-a făcut celebră?

Nu știu exact cum s-a în­tâmplat, mi-am dorit să mă întorc la rădăcini, deoare­ce părul meu natural este șaten. După patru ani de păr scurt și blond aveam nevoie de un respiro. Eram și sunt conștientă de faptul că acest stil mi se potrivește cel mai bine, dar trebuia să schimb ceva, dacă intri în rutină te cam plictisești de orice.

 

Vorbind de schimbări, tocmai ai devenit actriță de lungmetraj, ai fost și la Festivalul de Film de la Berlin. Ai început în forță, pe când Cannes?

(râde) Ca orice tânără spe-ranță în lumea actoriei, îmi doresc și eu să ajung la Fes­tivalul de Film de la Cannes. Deocamdată, prin „De ce eu (n.r. regia Tudor Giur­giu) am ajuns la Festivalul de Film de la Berlin. Doamne, a fost incredibil, o desfășurare impresionantă de forțe, se respectă programul la minut. Au fost patru zile contracro­nometru. Filmul a fost sold-out de fiecare dată, oamenii au fost captivați de subiect.

 

„Mi-aș fi dorit să am parte la 20 de ani de RELAȚIA pe care o am acum. A DURAT cam mult până s-a întåmplat.

Dar cum te-ai simțit într-o astfel de conjunctură tu, care singură spui despre tine că ești timidă?

Mie nu îmi place să mă bag în seamă cu oameni pe care nu îi cunosc doar ca să îmi fac cunoștințe în domeniu. Se poartă în media acest obicei, dar mie nu îmi stă în fire. Însă atunci când merg într-un loc unde știu că am de ce să fiu mândră, lucrurile stau altfel. La Berlin nu aveam niciun motiv să fiu stingheră, eram mândră de motivul pentru care mă aflam acolo. La fel cum și la un concert al meu sunt bucuroasă, e meritul meu că mă aflu acolo. E o diferen-ță, dacă am ceva de comuni­cat nu-s timidă, dar la mon-denități îmi e greu să mă integrez. Îmi place să mă pre­gătesc pentru un eveniment, să îmi caut rochie, însă apoi ajung acolo și îmi dau seama că toată lumea și-a petrecut întreaga zi pentru asta. Pare că trebuie să ne studiem unii pe alții, să comentăm cine are rochia mai frumoasă, să ne în­trebăm cine a machiat-o pe X.

 

Care dintre cele trei ocupații ale tale speri să fie cea mai productivă la anul pe vremea asta? Muzica, filmul sau moda?

Muzica depinde de mine, mă și implic în compoziție cu colegii de la HaHaHa Production. Când vine vorba de film, ține de noroc dacă se gândește cineva la mine și mă cheamă pentru un casting. Brandul Hard Coeur (www.hard-coeur.com) e pur și sim­plu o pasiune, când am mai mult timp liber îl petrec în atelier, care e decorat în stilul shooting-ului vostru, anii 70, e foarte relaxant. Când eram mică, mama mi-a zis „haine­le sunt doar niște cârpe, dar niște cârpe frumoase. Mama e o fashionistă înrăită. (râde) Până la urmă e tare că am ajuns să îmi fac singură haine. Nu mi-am mai cumpărat de­mult o piesă vestimentară, așa că acum mă pot concentra pe sfatul mamei, acela că pantofii și accesoriile sunt cele mai im­portante. Ca să îți răspund la întrebare, peste un an îmi do­resc să fiu mai înfloritoare pe plan muzical, fiindcă este și va rămâne cariera mea. Restul vin să o completeze.

 

Din ce câștigi cel mai bine?

Se știe că în România din film nu se câștigă extraordinar de mult. Se câștigă pe moment, cât să te poți întreține. Cred că toți actorii români care, într-adevăr, joacă în filme, o fac dintr-o mare pasiune. Haine întotdeauna se vor vinde, deci pot spune că asta îmi asigură un venit constant. Dar cel mai bine se câștigă din muzică. Cumva, am avut norocul să îmi aleg cea mai profitabilă meserie. (râde) Dar și cea mai nesigură, no­rocul contează și aici.

 

Ai scris pe blogul tău un text destul de tăios despre bărbați, din care reiese că ești foarte pretențioasă. Cum a reușit iubitul tău să te cucerească?

 

Nu, nu sunt foarte preten-țioasă. Îmi place să spun lucru­rilor pe nume, sunt o persoană directă și mă bucur mult să văd că lumea apreciază ceea ce scriu pe blog. Alegerile pe care le-am făcut în materie de iubiți au fost total neașteptate, dacă mă uit în urmă nu mă regăsesc în totalitate. Toate avem o listă de pretenții, dar nu tot timpul le respectăm. Mircea m-a cucerit fără să-mi dau seama. Asta a fost intere­sant la evoluția relației noastre, faptul că eu nici nu mi-am dat seama când a devenit serioasă. Nu am plecat la drum cu nicio intenție, pur și simplu mi-am petrecut o cină, un mic dejun, un prânz cu cineva de care în­cepea să-mi placă. Până când a început să îmi placă de el așa de mult, că nu am mai avut ce să mai fac. (râde)

 

Dar cum v-ați cunoscut?

Ne-a făcut cunoștință o prie­tenă și am ieșit în oraș, la o cafea, în patru. Atunci am fă­cut schimb de numere de te­lefon. Eu nu am crezut nici­odată în genul acesta de flirt, mi-a fost frică să mă apropii de oameni necunoscuți.

 

„ALEGERILE pe care le-am făcut în materie de IUBIȚI au fost neașteptate. Dacă mă uit în urmă, nu mă REGĂSESC.

 

Dintotdeauna ai avut fri­ca asta sau doar de când ești cunoscută?

De când sunt cunoscută. Fără să vreau, am observat cum mi s-a cernut lista de prieteni, s-a făcut o selecție naturală. De atunci sunt foar­te atentă la oamenii care vor să intre în viața mea. Cei mai bun prieteni ai mei sunt cei din copilărie. În ultimii ani cu greu mi-am făcut alți prieteni.

 

Câtă compatibilitate exis­tă între un avocat și un artist?

Apropo de asta, când eram mai mică tatăl meu îmi zicea că el mă vede cu un doctor. „Ce să vorbesc eu cu un doc­tor?, mă gândeam. Eu cu muzica, el doctor, nu ne-am înțelege. Am crezut asta mult timp, dar Mircea e foarte pa­sionat de artă, de decorațiuni interioare, de arhitectură. Rezonăm, așadar. El mă sfătuiește în cariera mea, în alegerile muzicale, iar eu îl sfătuiesc…

 

Nu-mi spune că în Drept.

(râde) Știi ce se întâmplă? Când îl sun și e în vreo discuție contradictorie cu un client, contribuția mea e să îl calmez. Mie îmi place mese­ria lui, îmi place Dreptul, am văzut multe seriale de gen, chiar am vrut să dau la Drept la un moment dat, doar că nu aș putea face asta zi de zi. Eu am vrut dintotdeauna să practic o meserie veselă.

 

A avut el prejudecăți le­gat de faptul că lucrezi în showbiz, lipsești de aca­să, ai fani?

Singurul lucru pe care a trebuit să i-l explic a fost le­gat de deplasările mele. De exemplu, dacă am un con­cert la Oradea lipsesc trei zile de acasă. Așa că l-am luat cu mine într-o deplasare, ca să înțeleagă despre ce e vorba. Odată ce a înțeles nu a mai avut nicio emoție.

 

Care dintre voi doi are mai puțin timp liber la dispoziție pentru relație?

Norocul a făcut să avem timp liber concomitent. El nu e ge­nul de avocat care să lucreze de la 9 la 5, are propria fir­mă, își face programul cum dorește. În perioada asta și eu sunt destul de liberă. Dar vara, recunosc, eu sunt pleca­tă de acasă mai mult.

 

A avut loc acea discuție despre viitorul relației?

Nu avem neapărat un plan concret. Nu m-a cerut încă în căsătorie, dacă la asta te referi. (râde) Ca idee, căsă­toria nu e o prioritate pentru mine, dar până la 30 de ani cred că aș vrea un copil, mi se pare mai important. Adică dacă ar trebui să aleg, aș pre­fera să nu mă ceară de soție, dar să facem un copil. Cred că am ceasul biologic mai ac­tiv. (râde) Nu mi se pare atât de importantă nunta, e doar petrecerea aceea pentru care te pregătești intens, îți cum­peri rochie etc.

 

Pari pragmatică, s-ar zice că nu ai nimic în comun cu generația Peter Pan, din care, conform vârstei, faci parte.

Ei, nu m-ai văzut acasă, sunt omul extremelor. (râde) În anumite subiecte sunt foarte serioasă, dar acasă mă pros­tesc, nu vrei să auzi ce onoma­topee scot. Sunt ca un copil.

 

S-ar zice că îți merge bine pe toate planurile. Ce dezamăgiri ai avut în ultima vreme?

Hm… mi-aș fi dorit un tur­neu, dar dacă stau să mă gân­desc, nici nu aș fi avut când să îl fac anul trecut. A, bine, uite, mi-aș fi dorit să fi avut parte la 20 de ani de relația pe care o am acum. A du­rat cam mult până când s-a întâmplat. (râde) Cam asta ar fi dezamăgirea. Dar până la urmă e mai frumos că s-a întâmplat acum, pentru că mi-am dorit-o mai mult și o trăiesc mult mai profund.

 

Ți se pare „târziu la cei 25 de ani?

Locuind singură de la 17 ani, practic de atunci aveam im­presia că am 25, stai liniștită. Trebuia să mă ocup singu­ră de casă, a fost nevoie să mă maturizez mai devreme. M-am simțit singură mai mult timp. Veneam acasă și nu era nimeni, doar eu cu mine.

 

Cât de important e pentru tine ca părinții tăi să fie de acord cu relația ta?

Pentru mine nu sunt impor­tante nici părerea, nici acordul nimănui, deoarece tot mama m-a învățat că „tu stai cu omul ăla, tu ai meseria aia, tu porți rochia aia, nu contează păre­rea altora, contează ce vrei tu.

 

Ai fost, totuși, implicată în vreo relație cu care părinții tăi nu erau de acord?

Am avut în facultate un prie­ten de care nu erau ei foarte încântați. Dar mi-au mărtu­risit abia după ce s-a terminat relația. Îți dai seama, dacă am stat singură de la 17 ani, și ei mi-au oferit multă încre­dere. Până la urmă, s-au gân­dit că am suficientă minte să fac alegerile bune. Am mai greșit și eu.

 

OANA POPOIAG Foto ȘTEFAN DANI

 

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Coafură: CRISTINA TROHANI

(Cristina Trohani Hair Studio)

Machiaj: ANDRA MANEA

Vestimentație: Hard Coeur, Diesel, Andra Andreescu, Stephan Pelger, Tommy Hilfiger, Valentina Vidrașcu, Zara, H&M Conscious Exclusive.

Accesorii: Pandora, Gerard Darel, H&M Conscious Exclusive și garderoba personală.

Mobilierul a fost pus la dispoziție de Retros (retros.ro).

Mulțumim pentru sprijin!

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro