Eli Lăslean este unul dintre cei mai cunoscuți creatori de modă de la noi din țară, cu o carieră în domeniu de peste 30 de ani. Creațiile acesteia au fost purtate de multe vedete de la noi din țară, între care Anca Țurcașiu, Angela Similea, Monica Davidescu, Nadia Comăneci, Simona Halep sau Andreea Esca. Din anul 2015, colaborează cu Carmen Iohannis, ținutele purtate de Prima Doamnă fiind, deopotrivă, criticate și apreciate de publicul larg. Dincolo de cariera de succes, Eli Lăslean ascunde o poveste de viață impresionantă. În urmă cu 25 de ani, și-a pierdut soțul într-un accident rutier, așa că a rămas în postura de mamă singură și s-a ocupat de afacerea familiei.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Eli Lăslean, designerul preferat al Primei Doamne, are o carieră în modă de peste 30 de ani. În interviurile mai vechi, creatoarea de modă a susținut că a fost pasionată de acest domeniu dintotdeauna și a muncit din greu pentru ca visul ei să devină realitate. La 65 de ani, a câștigat primul milion de euro, începându-și afacerea cu 300 de dolari împrumutați. În urmă cu 25 de ani, Eli Lăslean și-a pierdut soțul într-un cumplit accident rutier, pe vremea când fiul lor, Marius, avea doar 15 ani.
Eli Lăslean și-a pierdut soțul într-un accident rutier
În urmă cu 25 de ani, Eli Lăslean și-a pierdut soțul într-un accident rutier. Creatoarea de modă a rememorat tragica zi, accidentul petrecându-se pe Valea Oltului.
„A fost propunerea lui Adi, soțul meu, care era cel mai devotat partener pe care mi l-am putut imagina, cel mai inteligent, dar și cel mare admirator al meu. Era tare mândru de ceea ce reușisem să facem împreună.
În acea zi, după masă, am pornit spre București, mergeam ținându-ne de mâna în mașina condusă de el, făceam planuri, ca de obicei, când plecam la drum pentru aprovizionare… și el îmi spunea: „Acesta e ultimul nostru drum spre București, o să stăm mai mult pe acasă, să fim împreună cu fiul nostru, care avea 15 ani și pe care l-am lăsat mai mult în grijă bunicilor, rămânem la dimensiunea acesta a firmei ca să avem timp și pt noi, să putem să ne relaxăm, să plecăm în vacanțe…”. Iar eu, care eram foarte obosită, avusesem o zi plină, îl întreb: „Ok, dar cât mai durează până ajungem în București? Pentru că sunt tare obosită.” El îmi răspunde: „Mai avem o ora până la Vâlcea, încă o ora până la Pitești și la ora 10 suntem în București, dacă nu se întâmplă ceva …”.
A urmat un moment de liniște, noi eram într-o depășire, pe Valea Oltului, și eu văd în fața mea cum apare coamă unui tir de după o curbă și care vine spre noi. Eram parcă într-un film… întorc capul spre dreapta, să văd dacă depășim mașină pe care o aveam lateral și în momentul acela, un zgomot cumplit, o bubuitură se aude, întorc capul spre soțul meu și îl văd cu capul căzut și un fir de sânge curgându-i din gură… ca în filmele de groază… parbrizul mașinii fusese făcut zob, iar eu m-am ridicat și scoțând capul prin parbrizul spart, am strigat cât am putut de tare: AJUTOOOR!!! Se opriseră toate mașinile și, cu greu, l-au scos pe soțul meu din mașină. Cineva s-a oferit să ne transporte la Spitalul din Vâlcea, îi sunt recunoscătoare acelui domn. A urmat transportul cu o Ambulanță la Spitalul Bagdazar din București, iar a două zi dimineață a fost operația prin care soțului meu i s-a extirpat o bucată din creier. (…) A urmat o comă în care eu așteptam în fiecare clipă să se trezească. Doctorii îmi spuneau „sufletul lui este între cer și pământ, rugați-va!”… și m-am rugat… dar distrugerea era prea gravă și niciun semn de revenire.
A fost cumplit, o durere care nu se poate exprima. Avea 43 de ani și ne iubeam ca-n prima zi. Cred că l-am pierdut în ziua în care îl iubeam cel mai mult”, a mărturisit Eli Lăslean.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2023/06/coperta-viva-441-scaled.jpg)
„Mi-amintesc cât de mândru era de mine'
După ce și-a pierdut soțul, Eli Lăslean a rămas în postura de mamă singură și a fost nevoită să se ocupe de afacerea familiei.
„Încă din momentul în care el a căzut, a intrat în comă în urmă loviturii cumplite, m-am simțit responsabilă de tot ceea ce aveam- familie, firmă, colaboratori. Cred că am trecut pe pilot automat și dintr-o dată am devenit și mama și tată, am încercat să-l salvez și să duc visul nostru mai departe. Fetele mel, cele 25 de angajate, se uitau la mine, cu îngrijorea în priviri și mă întrebau: „Noi acum ce facem? Mai rămânem sau plecăm în altă parte, dacă nu mai e Dl Adi?”
A fost un moment în care am simțit că totul se putea prăbuși definitiv și visul nostru frumos să rămână doar în mintea mea. Am bătut cu pumnul în masă și am spus: „Nu pleacă nimeni'.
Era atât de frumos visul pe care l-am construit alături de omul meu drag, alături de EL, Adrian Lăslean, încât mi s-ar fi părut nedrept ca, odată cu dispariția lui, să pierd și visul!
Mi-amintesc cât de mândru era de mine, cât de încântat era de frumusețile care se nășteau din mâinile mele, de colectivul pe care îl aveam, de poziția pe care ne-am cucerit-o în societate. Eram o familie de succes în Arad, dar când am ajuns în București, cu el rănit, pe patul de spital, am înțeles ce înseamnă să fii „no name'. În București nu ne cunoștea aproape nimeni iar asta am simțit-o și în spital și mi s-a părut nedrept.
Aveam conștientizarea propriei valori, iar toți anii care au urmat am dorit să demonstrez asta- valoarea pe care o aveam! Și am reușit, sunt tare mulțumită de asta', a încheiat aceasta.
Sursa foto: Facebook