Oana Roman – Pictorial de familie în casa decorată feng shui

Oana Roman și Marius Elisei ne-au primit, pentru prima dată, în casa lor cu aer provensal. Principiile Feng Shui stau la baza amenajării interioare, așa că nu putem decât să sperăm că acestea vor aduce armonie și în relația lor de cuplu, pe care presa tabloidă a pus-o sub semnul întrebării în ultima perioadă.

 

Marius ne-a întâmpinat într-o ținută lejeră de casă, împreună cu Isabela, îmbrăcată într-o rochiță cu Elsa (mă­micile știu de ce), Ani, bona filipineză care o crește pe Isa de când avea un an, și bulldogul francez Bubble, de de­parte cel mai încântat membru al fa­miliei să vadă atâția oameni la el în casă. Oana a venit și ea după jumătate de oră gata aranjată, lăsându-ne răgaz suficient să alegem cadrele pentru shooting, să analizăm fotografiile de familie de pe pereți și tablourile sem­nate de Costin Craioveanu. La finalul shooting-ului, am rămas să stăm de vorbă, la o farfurie de musaca de la mama soacră, cu Marius făcându-și de lucru prin bucătărie cât să asculte conversația noastră și să surâdă la în­trebările legate de el.

 

De cât timp locuiți aici?

Eu stau aici dinainte să îl cunosc pe Marius. De patru ani sunt cu el, dar stau aici de vreo șase-șapte ani. Înain­te stăteam într-o vilă în Pipera și într-o iarnă, când au venit niște zăpezi mari, m-am trezit că nu mai pot să ies din casă. Nu aveam pe nimeni să mă aju­te, așa că am hotărât să mă mut în oraș. A fost o căutare lungă, pe vre­mea aia aveam doi câini, așa că trebu­ia să găsesc o locuință cu terasă. M-am îndrăgostit pe loc de acest apartament. Vara ieși pe terasă, ai grădină, spațiu verde. Apoi l-am cunoscut pe Marius, ne-am mutat împreună, a venit și Isa­bela, iar camera de oaspeți a devenit camera ei. La sfârșitul anului trecut, am făcut o renovare completă a apar­tamentului, la care m-a ajutat Cristina Groza, singurul maestru Feng Shui în care am încredere. I-am spus că vreau o casă care să semene cu sudul Franței, regiune de care eu sunt îndrăgostită pentru că mi se pare cea mai frumoasă zonă din Europa: ai și priveliști superbe, și gastronomie de cea mai bună calitate, și artă. E un loc care le reunește pe toate.

 

Înțeleg că amenajarea casei res­pectă principiile Feng Shui?

Da. Cristina mi-a zis că holul trebuie obligatoriu să fie cu verde, pentru că are nevoie de un element al naturii pregnant, așa că am vopsit pereții în verde crud, de culoarea bambusului și am pus o comodă pe care am restau­rat-o. Dormitorul Isabelei e roz, al nostru e mov-lavandă, în sufragerie am lăsat alb cu câteva accente de cu­loare, date de peretele cu licheni – e foarte important să ai lucruri vii în casă. Am orientat mobila în funcție de ce mi-a zis ea. Singurul lucru pe care n-am putut să îl facem cum a vrut ea a fost în dormitor, unde ar fi trebuit să punem patul cu capătul spre geam, numai că nu e loc suficient.

 

„A fost o ieșire a lui Marius, într-un MOMENT de nervi. GREȘEALA a fost că a scris pe Facebook și de acolo s-a dezlănțuit JIHADUL. Dar chiar n-a fost un moment de cumpănă atunci. Au fost ALTELE, dar ăsta chiar n-a fost.“

 

Tocmai în dormitor, unde trebuie să funcționeze lucrurile cel mai bine…

Da. Ei bine, prosperitatea vine din partea cealaltă a casei, numai că la noi în dormitor nu a fost posibil să aran­jăm astfel.

 

Și ai simțit vreo diferență după amenajare?

La început nu prea a fost ok, în sensul că nu ne-a mers nouă așa cum ne-am fi așteptat. Cristina ne-a explicat că energiile acestea se armonizează în timp. Încet-încet, lucrurile s-au aran­jat și eu mă simt bine în casă, mă simt relaxată, simt că e așa cum trebuie.

 

Cine gătește la voi în casă?

Gătește Marius. Bine, ce vezi aici e fă­cut de soacră-mea, care ni le aduce cu sufertașul. 80% gătește mama lui Ma­rius, apoi gătește Marius și mai gătește și Ani, care ne face mâncare asiatică. Eu nu gătesc pentru că nu știu. Nu știu și nici nu-mi place. Prefer să spăl, să calc, să dau cu mopul, să fac ordine. Sunt două lucruri care nu îmi plac: să spăl vasele și să gătesc. Bucătăria este pentru mine locul în care îmi beau ca­feaua și mănânc, atât.

 

Apropo de tema de amenajare a casei, ziceai la un moment dat că vreți să vă mutați în sudul Franței. Mai aveți asta în plan?

Da, într-adevăr am prietene foarte bune acolo și aș face o carieră mult mai bună acolo, în PR și comunicare, dar mi-e încă greu să mă desprind. Sunt mama, tata, sora mea aici, prietenii, casa, rădăcinile. Dar mă gândesc serios să găsesc o variantă prin care să lucrez sezonier în Franța șase luni, pentru că acolo sezonul e de la începutul lui mai și până la sfârșitul lui septembrie.

 

Toată lumea crede că tu și Marius locuiți separat, că v-ați despărțit…

Nu. A fost o ieșire a lui Marius, într-un moment de nervi. Greșeala a fost că a scris pe Facebook și de acolo s-a dezlănțuit Jihadul. Dar chiar n-a fost un moment de cumpănă atunci. Au fost altele, dar ăsta chiar n-a fost.

 

Și când aveți momente de cumpă­nă, cum le rezolvați?

Comunicând, vorbind, explicând, în­cercând să rezolvăm împreună. Dar am muncit trei ani să ajungem aici. La început ne era foarte greu pentru că nu exista comunicarea asta între noi. Marius e un tip introvertit și el ține în el foarte mult. A durat ceva până l-am făcut să vorbească. Dar acum e foarte bine că ne-am învățat așa: comuni­căm, punem pe tapet problemele.

 

De la ce vă certați cel mai des?

Tâmpenii. Că el s-a culcat mai târziu și eu mai devreme… oricum, nu lu­cruri fundamentale…

 

Care ar fi lucrurile fundamentale?

Ar putea fi o nepotrivire fundamenta­lă, care aparent există: suntem gene-rații diferite, venim din medii diferite și cu toate astea avem multe lucruri în comun. Ne-am găsit lucruri în comun care ne leagă foarte tare, independent de Isabela.

 

„La noi lucrurile s-au destabilizat nu prin venirea COPILULUI, ci prin PROBLEMELE de sănătate pe care le-am avut, pentru că am trecut prin niște complicații foarte mari și am stat vreo TREI luni prin SPITALE după ce s-a născut Isabela. Pentru el a fost în­grozitor de greu. Trebuia să se împartă între STATUL cu mine la SPITAL și statul cu un nou-născut acasă.“

 

Venirea unui copil într-un cuplu poate destabiliza lucrurile. La voi cum a fost?

La noi lucrurile s-au destabilizat nu prin venirea copilului, ci prin proble­mele de sănătate pe care le-am avut, pentru că am trecut prin niște complicații foarte mari și am stat vreo trei luni prin spitale după ce s-a născut Isabela. Pentru el a fost îngrozitor de greu. Trebuia să se împartă între sta­tul cu mine la spital și statul cu un nou-născut acasă. Am avut ghinion de o cezariană făcută prost, în urma căre­ia au apărut niște complicații pe care doctorul nu le-a tratat la timp. Dar am avut și noroc de un alt doctor care mi-a salvat viața. Eram în pragul sep­ticemiei practic, la un pas de moarte. A fost îngrozitor de greu: să fii la un pas de moarte, având un copil mic acasă e îngrozitor! Primele trei luni nici n-am putut să stau lângă ea. Isa­bela știe că n-am voie să o iau în brațe și, de fiecare dată când o mai ridic, îmi spune: „mami, nu te doare burtica?” E conștientă de lucrul ăsta. Trebuie să trăiesc cu asta, dar important e că tră­iesc. Am rămas cu sechele pe care tre­buie să le repar. Am o cicatrice îngro­zitoare pe abdomen. Tot peretele abdominal e foarte slăbit și a trebuit să îmi pună o plasă care să îl înlocuiască. Nu am voie să fac sport, să fac mișcări bruște, orice tentativă de abdomene îmi provoacă dureri imense, trebuie să am grijă și cum mă dau jos din pat. Sunt niște urmări pe care le voi avea toată viața, dar măcar partea estetică pot să o rezolv printr-o operație prin care să acopăr cicatricea asta și să eli­min șorțul care mi-a rămas, ca să arăt și eu uman. În fine, important e că sunt ok.

 

Ce faceți când sunteți doar voi doi?

Nu avem foarte multe momente pen­tru noi doi singuri, pentru că avem un copil mic. Dar încercăm să ne facem timp și pentru noi. Mergem la film mult, la restaurant, la prieteni. Nu ieșim în club deloc. Eu m-am lăsat de sportul ăsta de ceva ani.

 

Și lui Marius îi convine situația?

Nu știu cât îi convine! Eu i-am spus că n-am nici o problemă dacă vrea să se ducă cu prietenii lui. Eu am stat 23 de ani numai în club, am muncit mulți ani în club, am făcut PR pentru clu­buri, am organizat spectacole în clu­buri. Până acum vreo patru-cinci ani numai la club am stat. Am încheiat subiectul ăsta. Dar și el se duce foarte rar. Mai degrabă se vede cu prietenii lui, cu care a copilărit, dar nu se duc în club neapărat. În rest, mai prindem câte un weekend în care plecăm doar noi doi undeva. Cel mai des mergem la magazinul pe care îl avem la Pitești, în hotelul pe care îl deține cea mai bună prietenă a mea, nașa Isabelei. Când mergem cu treabă la magazin, rămânem două-trei zile și la hotel, și acolo ne răsfățăm, luăm micul dejun în cameră, mergem la spa.

 

Am văzut niște poze pe Facebook cu reînnoirea jurămintelor…

N-a fost reînnoirea jurămintelor. De ziua lui Marius am făcut o slujbă de mulțumire. E o slujbă pe care lumea o face la 10 ani, 15 ani de la căsătorie, dar preotul ne-a explicat că putem face asta în fiecare an.

 

Sunteți religioși?

Eu cred cu putere în Dumnezeu și cred că numai el m-a salvat prin câte am trecut în viața asta, și cu Revoluția, și cu demonstrațiile de după ´89 și cu probleme de sănătate și întâlnirea cu Marius care a fost providențială. Mie în viață lucrurile nu mi s-au întâmplat când am vrut eu să mi se întâmple, ci când a vrut Dumnezeu. De fiecare dată când am fost în pragul unei cum­pene îngrozitor de mari a fost o mână care m-a tras în sus în momentul în care ajunsesem să cred că n-o să mai reușesc să ies de acolo. Mie asta îmi arată că rugăciunile mele au efect. Eu nu mă duc la Biserică în fiecare săptă­mână, dar vorbesc cu Dumnezeu în fiecare zi.

 

Ai spus că întâlnirea cu Marius a fost providențială. De ce crezi asta?

Pentru că a avut loc într-un moment în care eu nu mă așteptam. Aveam 37 de ani, mă gândeam că am trăit o viață frumoasă, am avut parte de povești de iubire frumoase, dar n-a fost să fie să mă mărit, să fac un copil. Cine s-ar fi gândit că o vizită a mea la un avocat pentru a face o hârtie se va termina așa?! El era asistent, lucra la cabinetul lui Cătălin Dancu. Lumea iar a bătut câmpii pe tema asta, cum că eu am mințit și am zis că el era avo­cat. Nu, era asistent, se ocupa de par­tea administrativă a cabinetului. M-am dus la Cătălin să îmi fac o hâr­tie, iar Marius m-a primit, m-a ajutat să scriu hârtia, să o trimit pe e-mail. Asta a fost tot. Mi-a plăcut așa, cum­va, când l-am văzut, dar mi-a ieșit din minte. Peste vreo trei luni, mi-a scris un mesaj pe Facebook. Dacă ai vedea câte mesaje am! Pe pagina oficială pri­mesc sute de mesaje pe zi. Care era șansa să citesc tocmai mesajul lui?!

 

Și ce îți scria?

Era un mesaj foarte interesant: scria „Bună seara!“ (râde) Pe moment, nici n-am văzut cine îmi scrie. Abia când am citit pe profilul lui unde lucrează, mi-am dat seama cine e. I-am răspuns și de aici a pornit o discuție care s-a soldat cu o întâlnire, care s-a soldat cu o căsătorie, un copil. Total întâmplă­tor, total neașteptat. Și copilul a venit tot ca o surpriză extraordinară.

 

ALINA BĂISAN Foto ANDREEA GOIA

 

Stilist: OLIVIA STOICA

Coafură și machiaj: ROBERT SÎRGHIE (Sungate Solarium Studio)

Vestimentație Oana: Depot 96, Stefanel

Accesorii Oana: Pandora, garderoba personală

Vestimentație Marius: Viggo (viggo-tailoring.com)

Vestimentație Isabela: garderoba personală