Adina Alberts - secretele unui chirurg estetician

Publicat pe

După vreo 300 de examene și nopți nedormite, Adina Alberts a ajuns un medic estetician foarte cunoscut, la care apelează numeroase vedete. Chirurgul ne-a mărturisit că „folosește cu la fel de multă îndemânare bisturiul și în relația de cuplu cu soțul ei, omul de afaceri Viorel Cataramă. Și la propriu și la figurat.

Practici de mulți ani meseria de chi­rurg plastician și ai propria clinică. Câte examene ai dat până să ajungi în acest punct?

Peste 300, cred. Nu le-am numărat exact, dar am făcut acum o estimare rapidă… dacă tot am primit întrebarea aceasta. La 40 de ani am dat ultimul examen, cel de doctorat. Și tot atunci am decis să renunț la o carieră universitară. Până atunci, adică până în 2009, am fost asistent uni­versitar la Universitatea de Medicină „Carol Davila din București. Această decizie a coincis cu aceea de mă desprin­de total de sistemul medical de stat și de a practica această meserie doar în privat.

Dacă tot suntem la cifre, pe o scară de la 1 la 10, cât de stresant este să fii chirurg plastician?

Mereu am comparat această mese­rie cu sportul extrem, cu cursele de For­mula 1, cu escaladarea Everestului. Și nu exagerez deloc. Este foarte stresantă meseria de chirurg, oricare ar fi partea corpului pe care o operezi (oase, ochi, organe interne etc.). Și este cu atât mai stresant când ai de-a face cu pacienți care de fapt nu sunt bolnavi, când „tra­tezi doar zone foarte vizibile, când așteptările pacienților sunt exagerate, când practici această meserie „în văzul tuturor, și aici mă refer la presă.

Te-ai căsătorit și ai făcut copil după 40 de ani. Ce te-a convins să lași un pic deoparte cariera pentru a înte­meia o familie cu Viorel Cataramă?

Dacă m-ai fi întrebat, în urmă cu 25 de ani, cum îmi văd eu viitorul, ți-aș fi răs­puns că mă văd medic de policlinică, cu câteva ore de cabinet pe zi, cu familie și doi copii. Azi, am clinica mea, familia mea, fetița mea, pe care o divinizez, și mă simt împlinită. În meseria asta, ori faci copii în timpul facultății, ori după 40 de ani. În perioada de formare a unui me­dic este foarte greu să „te rupi 3 ani ca să faci un copil. În chirurgie, perioada de formare presupune sute de ore în sala de operație, uneori ore în șir în picioare, foarte multe nopți nedormite… Ce să-i faci, așa se învață. Dacă în alte specialități medicale, cum ar fi dermatologia sau medicina internă, poți să studiezi din cărți, în chirurgie efortul de învățare pre­supune adesea epuizare fizică. Privitor la familie, după cum am spus mai sus, în­totdeauna mi-am dorit copii. Pe soțul meu l-am cunoscut când aveam 41 de ani. Iar după trei ani ne-am căsătorit. Nu aș fi făcut niciodată un copil în afara unei căsnicii. Copiii trebuie să crească într-un mediu adecvat, în sânul unei familii, cu mama și tata alături. Nu eu am inventat regulile astea, așa este societatea clădită și trebuie să ne conformăm pentru binele tuturor, mai ales al copiilor.

Chirurgii nu prea stau pe acasă. Tu cât timp reușești să petreci zilnic cu fetița și soțul tău?

În mediul în care eu lucrez, am redus pe cât posibil stresul. Asta și datorită faptului că îmi gestionez propriul timp așa cum cred eu că este mai bine. Nu am șefi. Am timp suficient și pentru ieșiri sociale și am timp și pentru copilul meu. Există și mul­te zile când o iau pe cea mică la clinică. Are acolo toate condițiile să petreacă o zi întreagă cu mine. Briana are acum 2 ani. Aș fi putut deja să o duc la grădiniță, dar am amânat acest aspect pentru moment.

Pe viva.ro am analizat împreună operațiile estetice ale vedetelor. E timpul să luăm doctorul la între­bări. Tu ce intervenții ți-ai făcut?

Mi-am făcut câteva proceduri injectabi­le cu rol de menținere și prospețime. Consider că orice femeie trebuie să se îngrijească în acest mod. Așa cum te duci la coafor la fiecare 2-3 luni sau la cosmetică lunar, așa trebuie să vizitezi și medicul estetician, la 6-8 luni. În jurul vârstei de 40 de ani, este momentul să începi aceste vizite. Eu le ofer paciente­lor mele tinerețe și prospețime, nu buze desfigurate sau sâni de 2 kg!

Ești medic și în familie, folosești bisturiul și în relația de cuplu? Cu alte cuvinte, ți-ai operat și soțul?

Da. Și la propriu, și la figurat.

Dar tu ai făcut vreodată o schimbare de ordin fizic la sugestia soțului tău?

Soțul meu nu este genul care să facă asemenea sugestii.

Cum gestionezi situațiile în care un pacient este nemulțumit?

Cu calm. Știu că nu poți să multumești pe toată lumea. Și cu mare onestitate. Pen­tru că, dacă nemulțumirea acestuia este întemeiată, eu sunt prima care mă ofer să încerc să fac mai bine. M-a călăuzit întot­deauna un concept: să faci în așa fel încât, dacă ceva nu iese bine, să poți repara ul­terior. Adică să fiu precaută și să nu „tai prea mult. Este foarte greu să mai repari ceva dacă nu mai există țesut rezidual în zona aceea. Organismul se vindecă după niște legi pe care noi nu le stăpânim în totalitate. Faci o rinoplastie care îți iese perfect, dar vezi că, la 6 luni, nasul este strâmb sau neuniform. Sau faci o operație la sâni absolut corectă și pacienta nu res­pectă indicațiile postoperatorii. Pacientul nu se va blama pe el pentru aceste nereușite, ci pe tine, ca medic.

Există vreun tip de operație pe care refuzi să o faci?

Da. Nu fac mărirea fesieră cu implan­turi siliconice, pentru că nu sunt de acord cu această intervenție. Nu fac nici chirurgia genitală masculină, pentru că nu am suficientă experiență. Există și pacienți pe care îi refuz, deși operația cerută o practic în mod obișnuit. Moti­vele sunt diverse: fie decelez diverse tul­burări psihologice, fie ceea ce mi se cere este în dezacord cu normalitatea, fie nu există încrederea că indicațiile mele postoperatorii vor fi respectate.

Deci dacă nu ai refuza atâția clienți care vin și cer operații, veniturile tale s-ar dubla probabil. E ceva pe lumea asta ce-ți dorești, dar nu poți avea din motive de buget?

Sunt un om echilibrat. Nu îmi doresc nici luna de pe cer și nici Boeing personal. Am tot ce îmi doresc.

Sunt chirurgii, în virtutea unei me­serii care cere atâta luciditate, mai cumpătați cu shoppingul? Sau poa­te fi mai rău?

Banii pe care îi câștig sunt munciți din greu. Iar cumpătarea este o trăsătură de caracter. Consider că fiecare trebuie să cheltuie atât cât își permite. Nici mai mult, dar nici mai puțin, pentru că viața este scurtă și trebuie să ne bucurăm de roadele muncii noastre.

OANA POPOIAG

Foto: ALEX ROȘIEANU

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter