Legende: Excentricul Domn Depardieu

Publicat pe

Gérard Depardieu a jucat în peste 160 de filme, dar a ratat un Oscar din cauza unui presupus viol, e legat de România prin filmul „Condamnat la viaţă' şi prietenia cu regizorul Bogdan Dreyer, îi plac vinul bun şi mâncarea gustoasă şi a devenit de curând cetăţean rus.

 

 

O viaţă de delincvent

Gérard Depardieu a fost al şaselea co­pil al unei familii extrem de sărace din Châteauroux, localitate aflată la peste 200 de km de Paris. Tatăl său a fost un alcoolic analfabet, iar mama nu i-a as­cuns faptul că, în timp ce era însărci-nată cu el, s-a gândit să-şi provoace un avort folosind o andrea.

Cu un background atât de ostil, nu-i de mirare că Gégé, aşa cum îl numesc francezii, a avut o copilărie atipică. La 12 ani a fugit de acasă, s-a mutat cu două prostituate, Michelle şi Irène, şi a fost implicat în diverse infracţiuni, mo­tiv pentru care a fost închis o scurtă pe­rioadă. Abia la 16 ani a ajuns la Paris, s-a prezentat la audiţii la Théatre Nationale Populaire şi, după un timp, s-a dovedit că tânărul rebel era de fapt un copil talentat extrem de norocos de a-şi fi găsit singur drumul în viaţă.

Primul lui film important a fost „Les valseuses (1974), de Bertrand Blier, regizor care declara la un moment dat pentru The Guardian că „acum 20 de ani, Gérard era foarte periculos. Trebuia ca nopţile să ne ţinem după el prin baruri să nu se ia la bătaie cu cine­va. Obişnuia să meargă intenţionat în cele mai scandaloase locuri şi căutaî  pericolul.

În plus, a scăpat cu viaţă din peste 17 accidente de motocicletă şi o coliziune pe un aeroport din Ma­drid dintre avionul mic în care se afla şi un Boeing 727. E limpede, aşadar, că domnul Depardieu este un om al ex­tremelor. Şi la propriu, şi la figurat. Şi un om cu o viaţă de roman de capă şi spadă, cu întâmplări pe muchie de cu-ţit, acte de curaj (uneori gratuite) şi răsturnări de situaţie demne de un sce­nariu de Oscar.

 

Femeile din viaţa lui

„Până acum, am avut partenere minu­nate, de care m-am despărţit ulterior – dar în condiţii bune. Am rămas prie­teni. Divorţurile au fost mereu costisitoare, dar până la urmă e vorba doar despre bani. Nu-i mare lucru. Am avut şi copii cu aceste femei minunate, pe care încă le plac. Cred că putem învăţa totul de la femei. Eu unul am avut de învăţat îndeosebi de la cele cu care am avut şi relaţii amoroase. Dar am învăţat şi de la femei scriitoare, de la Virgi­nia Wolf sau Anaïs Nin, pe care le pre­fer în locul lui Hemingway, să zicem, declara actorul la un moment dat.

Fără să fi fost considerat vreodată un bărbat atrăgător, Gérard Depardieu a avut relaţii cu femei frumoase, nu foarte celebre, dar care l-au iubit cu adevărat. În ceea ce-l priveşte, actorul preciza într-un interviu pentru publicaţia The Independent că el crede în iubire, dar nu în iubirea pentru toată viaţa.

Cea mai lungă relaţie a fost cu Elisa­beth Guignot, alături de care a jucat în „Jean de Florette'. Au fost căsătoriţi 25 de ani şi au avut doi copii, Guillaume (care a decedat în 2008) şi Julie, amândoi actori. După divorţul din 1996, Gérard a avut o relaţie cu modelul Karine Sylla, care i-a dăruit cel de-al treilea copil, o fetiţă numită Ro­xanne (după personajul feminin din „Cyrano de Bergerac'). Au urmat apoi actriţele Carole Bouquet (cu care a vrut să se căsătorească, dar s-au despărţit după 8 ani), actriţa Hélène Bizot (mama celui de-al doilea fiu al său, Jean) şi
scri­itoarea Clémentine Igou.

 

Tatăl Gérard Depardieu

Cu fiul său, Guillaume, actorul a avut aproape acelaşi tip de relaţie care l-a legat şi pe el de tatăl lui. Aproape ine­xistentă. Ocupat mereu cu filmările şi setea de celebritate, Depardieu rata adesea momentele împreună cu fami­lia şi nu se poate mândri că şi-a cunos­cut foarte bine fiul. De altfel, în cartea-confesiune lansată în 2004, Guillaume îşi acuza tatăl că l-a neglijat din dorinţa de a câştiga bani şi glorie.

Guillaume a avut şi el o tinereţe rebelă: la 16 ani a fost prins furând un telefon mobil, a condus băut de multe ori şi a făcut tranzacţii cu heroină, motiv pen­tru care a fost închis 3 luni (dintr-o pe­deapsă de 1 an). Cel mai mult a avut de suferit în urma unui accident de moto­cicletă, a trebuit să treacă prin 17 ope­raţii reparatoare, dar s-a ales şi cu o bacterie din cauza căreia medicii au fost nevoiţi să-i amputeze un picior.

În procesul pentru trafic de heroină, avocatul său a dat vina pe absenţa tatălui în educaţia lui Guillaume. De­pardieu recunoaşte că, avându-l ca model pe propriul său tată, i-a fost greu să fie el însuşi un părinte model. Dar ajungând şi el actor, Guillaume a reali­zat că cinematografia este „ca o depen­denţă. După primul film în care am ju­cat, am înţeles de ce tatăl meu n-a fost lângă mine, şi de ce a trebuit să cresc singur.' În 2008, abia terminase filmările la „Copilăria lui Icar' în România, când s-a îmbolnăvit de pneu­monie şi a murit în scurt timp într-un spital din Paris la doar 37 de ani.

 

Premiile şi Oscarul ratat

Un calcul aproximativ arată că Gérard Depardieu a făcut cam 4 filme şi jumătate pe an timp de 4 decenii. A obţinut premiul César pentru Cel mai bun actor („Le dernier métro' – 1980 şi „Cyrano de Bergerac' – 1990), un Glob de Aur pentru „Green Card' (1990), dar şi o nominalizare la Oscar pentru „Cyrano de Bergerac'. Deşi era favorit la categoria Cel mai bun actor în rol principal, Depardieu a ratat ma­rele premiu dintr-o întâmplare extrem de bizară. Chiar înaintea decernării Oscarurilor în 1991, revista americană Time a publicat un articol în care fuse­seră inserate nişte declaraţii ale actoru­lui traduse greşit. Cu 13 ani înainte, el a spus că fusese martorul unui viol, iar Time ar fi sugerat că el „participase' la acest act. Efectul imediat a fost că fran­cezul nu a mai primit Oscarul, iar de atunci este extrem de atent la traduce­rea declaraţiilor sale.

 

Legende: Excentricul Domn DepardieuLegende: Excentricul Domn Depardieu

 

De CLAUDIA COJOCEA

Foto HEPTA, NORTHFOTO, PR 

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter