Cât de periculos este să consumi sâmburi de caise

Cuprins

1 De ce se mănâncă sâmburi de caise
- 1.1 La ce se folosesc sâmburii de caise
- 1.2 Sunt unii sâmburi mai buni ca alții?
2 Cât de periculos este să consumi sâmburi de caise
- 2.1 Ce spun studiile științifice și reglementările internaționale
3 Cum acționează amigdalina
4 Cum îți dai seama dacă te-ai intoxicat
5 Curiozități despre sâmburii de caise

Au fost vremuri în care nu era copil ori adult, mai ales la țară, care să nu spargă sâmburii caiselor și să nu-i mănânce cu poftă. Aroma asemănătoare cu cea a migdalelor îi făcea să fie o adevărată delicatesă. Ba mai mult, oamenii îi considerau a fi „de leac'. Chiar și în zilele noastre, se recomandă în medicina tradițională a mai multor culturi. Și se găsesc în comerț, cu precădere în mediul online.

Numai că, din nefericire, studiile științifice au demonstrat nu numai că aceștia nu au acele proprietăți terapeutice impresionante despre care s-a tot spus. Dimpotrivă, ar putea chiar amenința viața. Pe cine să credem? Putem să ne facem o părere în cele ce urmează despre cât de periculos este să consumi sâmburi de caise.

De ce se mănâncă sâmburi de caise

De-a lungul timpului, omul a încercat toate roadele pământului pentru a se hrăni. La fel ca alunele, sâmburii de caise au devenit o „plăcere vinovată'. Miezul sâmburelui, asemănător migdalei, are un gust dulce-amărui. Acesta este dat de substanța conținută, numită științific amigdalină. Chiar dacă este vorba despre un compus natural, acesta poate fi toxic pentru organism. Așa că nu tot ce vine din natură este și sănătos.

De ce unii oameni cred în beneficiile sâmburilor de caise? Percepția că sâmburii de caise ar vindeca cancerul a fost popularizată în anii 50 de către un biochimist american pe nume Ernst T. Krebs Jr.. El a susținut că amigdalina (pe care a numit-o vitamina B17) poate distruge celulele canceroase. Deși ideea a fost atractivă, testele clinice ulterioare nu au confirmat aceste presupuse beneficii.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa în care locuiește Loredana. E situată în nordul Capitalei, are o curte spectaculoasă, împrejmuită cu brazi înalți și interioare de lux

În fața unei boli grave precum cancerul, mulți pacienți apelează la tratamente alternative, uneori în detrimentul tratamentelor medicale testate. Așa se explică persistența credinței în eficiența sâmburilor de caise, în ciuda dovezilor științifice contrare.

La ce se folosesc sâmburii de caise

Uleiul extras din sâmburi este folosit în cosmetică. Se obține prin presare la rece. Și este bogat în acizi grași și vitamine precum E și A. Este utilizat frecvent în loțiuni, creme, uleiuri de masaj și produse anti-îmbătrânire, fără a prezenta riscurile miezului consumat oral. Uneori, sâmburii de caise sunt utilizați și în industria alimentară, însă sub un control strict. În anumite rețete tradiționale, cum ar fi biscuiții amaretti din Italia, sâmburii de caise amari pot fi incluși. Însă doar în cantități foarte mici și strict procesate pentru a fi siguri de consum.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată vila de lux a Oanei Zăvoranu. Vedeta are casa plină de oglinzi, vasul de la toaletă cu luminițe colorate și televizor în baie

În medicina tradițională chineză, sâmburii de caisă (xing ren) sunt folosiți cu precauție pentru a trata tusea sau probleme respiratorii. Doza este atent calculată pentru a evita toxicitatea. Și în trecut s-au folosit ca „remedii secrete' împotriva bolilor. În secolul al XX-lea, sâmburii de caise erau promovați de unii ca „remediu natural' secret. O parte din popularitate se datorează unor conspirații privind „industria farmaceutică' care ar ascunde tratamentele naturiste.

Sunt unii sâmburi mai buni ca alții?

Există două tipuri principale de sâmburi de caise. Sâmburii dulci conțin mult mai puțină amigdalină. Și sunt considerați mai siguri pentru consum. Totuși, și aceștia pot prezenta riscuri dacă se consumă în cantități mari. Pe de altă parte, sâmburii amari conțin cantități mari de amigdalină, așa că se recomandă evitarea lor. O doză sigură nu este clar stabilită pentru toți indivizii, iar sensibilitatea la cianură variază.

Unii producători susțin că sâmburii de caise pot fi procesați (prin coacere, fierbere sau fermentare). Și astfel s-ar reduce conținutul de amigdalină. Totuși, eficiența acestor metode este limitată și nu garantează siguranța totală. Dacă insiști să consumi sâmburi de caise, nu depăși 1-2 sâmburi pe zi. Și asigură-te că provin dintr-o sursă controlată, care specifică conținutul redus de amigdalină. Gândește-te că, până și în cantități mici, poți risca să te intoxici.

Cât de periculos este să consumi sâmburi de caise

În special în medicina alternativă, sâmburii de caise au fost promovați ca un tratament natural împotriva cancerului. Acest lucru se datorează prezenței amigdalinei, cunoscută și sub numele de „vitamina B17'. Dar asta în ciuda faptului că aceasta nu este recunoscută oficial drept vitamină.

Teoria este că această substanță ar distruge celulele canceroase fără a afecta celulele sănătoase. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi științifice care să susțină aceste afirmații. Dimpotrivă, unele studii contrazic categoric această idee. Și asta pentru că, în contact cu enzimele digestive, poate elibera cianură, o altă substanță extrem de toxică. De altfel, este o otravă periculoasă.

Ce spun studiile științifice și reglementările internaționale

Numeroase studii au investigat efectele amigdalinei și ale sâmburilor de caise. Studiul publicat în The New England Journal of Medicine a demonstrat că amigdalina nu are efecte semnificative în tratamentul cancerului și că poate duce la intoxicații cu cianură, punând în pericol viața pacientului.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu recunoaște amigdalina sau sâmburii de caise ca tratamente legitime împotriva cancerului și avertizează asupra toxicității lor. Într-un raport din 2016, EFSA (European Food Safety Authority) a concluzionat că până și o cantitate mică de sâmburi de caise poate duce la expunere acută la cianură, iar consumul lor trebuie evitat.

Cât despre reglementările internaționale, mai multe autorități de sănătate publică au reglementat sau interzis consumul și comercializarea sâmburilor de caise amare. FDA din Statele Unite ale Americii interzice vânzarea amigdalinei ca tratament pentru cancer și au emis avertismente privind toxicitatea sâmburilor. Uniunea Europeană impune limite stricte privind conținutul de cianură din produsele alimentare. Australia și Canada au emis alerte de sănătate și au limitat vânzarea produselor pe bază de sâmburi de caise.

Cum acționează amigdalina

Amigdalina este un compus cianogenic găsit în mod natural în sâmburii unor fructe. Printre acestea se numără caisele, piersicile, merele, prunele și cireșele. Această substanță, atunci când este ingerată, este transformată în cianură de hidrogen în organism. Cum funcționează acest proces? Când consumi sâmburi de caise, enzimele din stomac și intestine (precum beta-glucozidaza) acționează asupra amigdalinei. Și eliberează cianură. Este vorba despre o toxină puternică ce poate bloca respirația celulară. Și provoacă hipoxie la nivel celular. Cu alte cuvinte, celulele nu mai primesc oxigen.

Conform Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), doza letală de cianură pentru om este de aproximativ 0,5 – 3,5 mg pe kilogram corp. În medie, un sâmbure de caisă amară poate conține între 0,5 și 1 mg de cianură. Spre exemplu, un adult de 70 kg ar putea începe să prezinte simptome severe după consumul a doar 10-12 sâmburi de caise amare. Iar pentru un copil, chiar și 3-4 sâmburi pot fi extrem de periculoși sau chiar letali.

Cum îți dai seama dacă te-ai intoxicat

Consumul excesiv de sâmburi de caise poate duce la o intoxicație severă cu cianură. Simptomele pot apărea în decurs de câteva minute până la câteva ore. Greața și vărsăturile sunt printre principalele semne. Mai pot apărea dureri abdominale, amețeală, confuzie, dificultăți de respirație. Unele persoane simt slăbiciune musculară, își pot pierde conștiența, pot suferi convulsii. În cazurile foarte grave se ajunge la deces.

Curiozități despre sâmburii de caise

Dat fiind că miezul sâmburilor seamănă și la gust și la aspect cu migdalele, există persoane care îi folosesc drept înlocuitor pentru migdale în diferite produse de patiserie și cofetărie. Totuși, acest lucru este foarte riscant. Mai ales dacă sâmburele nu a fost procesat corespunzător.

Important de știut este că tratarea termică poate reduce toxicitatea, dar nu o elimină complet. Unii încearcă să reducă toxicitatea sâmburilor de caise prin prăjire, fierbere sau fermentare. Aceste metode pot reduce cantitatea de amigdalină, dar nu garantează eliminarea completă a cianurii.

În ciuda faptului că mulți „terapeuți' i-au promovat ca „vitamina B17', s-a dovedit că această vitamină nu există și nici nu a fost vreodată recunoscută oficial de către comunitățile științifice sau de vreo organizație medicală ori nutrițională. Cianura din sâmburi nu afectează doar „toxinele' din corp, așa cum susțin unele mituri, ci afectează toate celulele, blocând capacitatea lor de a folosi oxigen. Aceasta duce la moarte celulară rapidă și, în cazuri grave, la moartea organismului.

Gustul amar este un semnal de avertizare natural. De când lumea, omul a evitat acest gust, asociindu-l cu potențiala otrăvire. Cum sâmburii amari au un gust neplăcut, corpul percepe instinctiv asta ca pe un avertisment. Este o reacție naturală care te descurajează să-i consumi.

Dacă te ispitesc să-i cumperi de pe net, mai bine renunță. Sunt vânduți online sub etichete confuze. Uneori, sâmburii de caise sunt comercializați online sub denumiri atractive precum sâmburi de caise crude, sâmburi terapeutici sau vitamina B17, fără avertismente clare despre potențiala toxicitate. Deși există suplimente alimentare pe bază de extract de amigdalină, acestea nu sunt aprobate de autoritățile de reglementare în multe țări și nu sunt recomandate de medici.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: armediathek.de, medizin-trasparent.at, webmd.com, efsa.europa.eu,

Citește și Cât de sănătos este să consumi brânză topită

Cel mai nou VIDEO