De ce simțim nevoia să „trosnim” degetele?

Cuprins

1 Ce se întâmplă în articulații atunci când „trosnim' degetele
- 1.1 Ce pocnește de fapt
- 1.2 Cum se produce sunetul
2 De ce simțim nevoia să „trosnim' degetele
- 2.1 Cum acționează creierul
- 2.2 Un experiment medical celebru face lumină
3 Și totuși face rău?
- 3.1 Când să te îngrijorezi
4 Cum poți să te lași, dacă vrei

Gesturile nesemnificative în aparență pot spune cele mai interesante lucruri despre noi. Fie că facem asta din obișnuință, de nervi, de plictiseală, fie pentru că primim recompensa stării de bine de după, trosnitul degetelor face parte din viață. Însă, de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele rămâne o curiozitate. Mai ales că se spune că ar putea face mult rău. Totuși, acest gest banal implică anatomia articulațiilor, mecanisme neurologice subtile și chiar aspecte psihologice.

Ce se întâmplă în articulații atunci când „trosnim' degetele

Ca să putem înțelege de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele de fapt, trebuie să cunoaștem ce se întâmplă în propriul organism atunci când facem acest gest. Starea de bine pe care o oferă este, în primul rând, o experiență psihologică, o mică recompensă pe care creierul i-o dă corpului pentru că a eliberat o tensiune reală. Nu provoacă artrită. Nu îți distruge articulațiile. Nu este un semn de nervozitate patologică. Nevoia de a trosni degetele este rezultatul unei combinații fascinante între procese fizice, neurologice și psihologice. Și reflectă modul în care organismul uman reacționează la tensiune, mișcare și rutină.

Anatomia articulațiilor are rolul principal în poveste. Articulațiile sunt locurile în care două oase se întâlnesc și sunt învelite într-o capsulă plină cu un lichid numit lichid sinovial. Acest lichid are rolul de a lubrifia articulația și de a reduce frecarea dintre oase.

În interiorul lichidului sinovial există gaze precum azot, oxigen și dioxid de carbon. Atunci când întinzi sau forțezi ușor articulația, presiunea din interiorul acesteia scade brusc. Acest lucru determină formarea unor mici bule de gaz, proces numit cavitație. Sunetul pe care îl auzi este dat tocmai de formarea și spargerea acestor bule de gaz.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul de 350.000 de euro al lui Cătălin Botezatu din Dubai: "Este la etajul 54, are priveliștea către Ocean!"

Ce pocnește de fapt

Articulațiile pe care le poți trosni cel mai ușor sunt articulațiile diartrodiale. Ele sunt formate din două oase ale căror suprafețe de cartilaj sunt înconjurate de o capsulă articulară. În interiorul acestei capsule se găsește lichidul sinovial. Când îți flexezi sau tragi degetele într-un anumit fel, spațiile din interiorul capsulei articulare se expandează.

Mișcarea scade presiunea din interior, creând o zonă de presiune joasă. Gazele dizolvate în lichidul sinovial formează bule. Sunetul caracteristic este produs de aceste bule de gaz care se formează sau se sparg în lichidul sinovial atunci când articulațiile sunt separate. Este, în esență, o micro-implozie, la fel ca cea care se porduce atunci când deschizi o sticlă de apă minerală. Doar că se petrece în articulație, la scală infinit mai mică.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată apartamentul în care locuiește Amna. A costat 160.000 de euro și a fost decorat modern: „Micuț, drăguț, că nu îi trebuie nimănui nimic mai mult de atât în viață”

Dacă faci o radiografie a articulației imediat după trosnitură, poți vedea o bulă de gaz în interior. Acest gaz crește volumul articulației cu 15 până la 20%. Articulația nu poate fi trosniță din nou până când gazele nu s-au redizolvat în lichidul sinovial. Bulele de azot din lichidul sinovial au nevoie de aproximativ 20 de minute pentru a se reabsorbi în articulații. De aceea nu poți trosni același deget de două ori la rând.

Cum se produce sunetul

Multă vreme, oamenii de știință au crezut că sunetul rezultă în urma spargerii bulelor de gaz. Dar realitatea s-a dovedit a fi mai complicată și mai interesantă. În 2015, cercetătorii au indicat că bulele rămân în lichid după ce articulația a trosnit, sugerând că sunetul este produs în momentul în care bula se formează, nu când se destramă. În 2018, o echipă din Franța a dezvoltat o simulare matematică. Și a concluzionat că sunetul este cauzat de spargerea bulelor.

Prin urmare, după decenii de dezbateri, știința a ajuns la un consens nuanțat. Sunetul provine probabil dintr-o combinație interesantă. Formarea rapidă a bulei și colapsul ei parțial se petrec aproape simultan. Studiile au arătat că există două vârfuri de sunet în timpul trosnirii unui deget. Dar cauzele acestor vârfuri sunt încă necunoscute. Este reconfortant, cumva, să știi că nici oamenii de știință nu au rezolvat complet misterul pocniturilor relaxante ale articulațiilor tale.

De ce simțim nevoia să „trosnim' degetele

Știm ce se întâmplă în corp, dar tot rămânem curioși cu privire la de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele. De ce ne place atât de mult? De ce ne este aproape imposibil să ne oprim? Răspunsul are legătură cu articulațiile, dar ajunge rapid până la creier. Forța produsă de aceste bule poate activa receptorii senzoriali din articulație, despre care unii experți cred că provoacă satisfacția pe care oamenii o resimt când își trosnesc degetele.

Acești receptori trimit către creier informații despre poziția articulației. Creierul eliberează o mică doză de dopamină, pentru că iubește informația. Or, dopamina este neurotransmițătorul asociat plăcerii, recompensei și motivației. Este aceeași substanță care îți dă starea de bine de după o masă gustoasă, un compliment neașteptat sau un episod reușit al serialului preferat. Acest răspuns neurochmic creează o buclă de recompensă care dă dependență.

Dar există și o componentă pur mecanică a satisfacției. Trosnitul degetelor eliberează câteva kilograme de presiune din articulații. Pe parcursul zilei, pe măsură ce mușchii se contractă, articulațiile ajung să se simtă rigide. Trosnitul degetelor le oferă un fel de întindere care eliberează această acumulare de presiune. Este, practic, același sentiment pe care îl ai atunci când te întinzi după ore întregi petrecute la birou.

Cum acționează creierul

Dacă observi că îți trosnești degetele mai mult în anumite momente, să știi că nu e întâmplător. Înainte de o prezentare, în mijlocul unui conflict, când aștepți un răspuns important, emoțiile și nervozitatea pun stăpânire pe noi. Oamenii folosesc adesea trosnitul degetelor ca mecanism de autoliniștire. Și reușesc, prin acest gest mic, să gestioneze anxietatea. Gestul funcționează ca o supapă de presiune și pentru sistemul nervos. Sunetul caracteristic, senzația fizică și mica doză de dopamină care urmează oferă împreună o scurtă pauză în tensiunea internă.

Obiceiurile urmează o linie stimul-rutină-recompensă. Stimulul, adică senzația că urmează ceva dificil, declanșează rutina, adică obiceiul de a trosni degetele. Și urmează recompensa, acea eliberare dată sunetul satisfăcător. Această recompensă crează dependența. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când trosnim degetele și simțim acea ușurare, creierul consideră că am făcut ceva bun. Și ne îndeamnă să repetăm.

Un experiment medical celebru face lumină

De ce simțim nevoia să „trosnim' degetele l-a preocupat intens și pe doctorul Donald Unger, poate cel mai tenace cercetător din istoria medicinei, și cu siguranță cel mai perseverent. Dr. Unger a raportat că și-a trosnit degetele de la mâna stângă, de cel puțin două ori pe zi, pe parcursul a 50 de ani, în timp ce mâna sa dreaptă a fost lăsată în pace. De ce? Pentru că mama sa, mătușile sale și, ulterior, soacra sa l-au avertizat că obiceiul îi va provoca artrită. A decis să verifice.

Timp de 50 de ani, doctorul și-a trosnit constant degetele de la mâna stângă. Ce să vezi, nu a făcut artrită și nu a apărut nicio diferență vizibilă între cele două mâini ale sale. Dar Dr. Unger a primit Premiul Ig Nobel pentru Medicină, în 2009. Nu este celebrul Nobel pe care îl cunoaștem cu toții, ci acel premi acordat anual pentru cercetări care „mai întâi te fac să râzi, apoi te fac să gândești'. Probabil că nimeni nu merita mai mult această distincție.

Totuși, studiul său a deschis calea pentru cercetări mai riguroase. Un studiu retrospectiv din 2011, care a implicat 215 de persoane cu vârste între 50 și 89 de ani, a concluzionat că nu există nicio corelație semnificativă între trosnitul degetelor și artrită, indiferent de frecvența sau durata obiceiului. Concluzia științei actuale este clară. Vechea credință populară că trosnitul degetelor provoacă reumatism este lipsită de dovezi științifice.

Și totuși face rău?

Am înțeles că e un fenomen normal, eliberator și satisfăcător deopotrivă. Dar de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele ne poate da motive reale de îngrijorare? Ei bine, faptul că trosnitul degetelor nu provoacă artrită nu înseamnă că obiceiul este complet inofensiv. Dacă cineva simte nevoia constantă de a-și trosni articulațiile tot timpul pentru a rezolva rigiditatea cronică, ar trebui să discute cu un medic.

Gestul repetat compulsiv ar putea semnala o tensiune musculară sau o problemă articulară care merită investigată. Și asta pentru că frecvența excesivă ar putea fi simptom al unei afecțiuni mai grave. Mai mult, specialiștii în medicină fizică susțin că, atunci când trosnitul degetelor provoacă durere sau amorțeală semnificativă, sau dacă persoanele din jur își exprimă nemulțumirea, ar trebui să renunți. De asemenea, deși rare, există cazuri în care mișcări forțate sau incorecte la nivelul articulațiilor pot produce leziuni minore la ligamente sau tendoane. Trosnitul degetelor cu blândețe, ca o extensie naturală, este cu totul altceva față de a forța agresiv articulația.

Când să te îngrijorezi

Există ceva profund uman în acest obicei aparent banal. Nu este nici viciu, nici virtute. Este un mecanism de adaptare, o metodă a corpului și a minții de a gestiona tensiunea, rigiditatea și nevoia de control. Faptul că îl facem inconștient, că îl repetăm în situații de stres și că simțim o satisfacție clară după, toate spun ceva despre cum funcționăm. Suntem ființe care caută constant mici momente de eliberare și de echilibru. Iar uneori, acea eliberare vine dintr-o micro-bulă de dioxid de carbon care se sparge în articulația unui deget.

Este important să înțelegem că de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele nu este ceva care are cauze medicale. Mulți oameni dezvoltă acest obicei în timp, încă din copilărie, fără un motiv clar. Poate începe ca un gest ocazional și se transformă într-un reflex automat. Factorii care îl declanșează țin de plictiseală, stres, anxietate sau de nevoia de concentrare. Așa că trosnitul degetelor poate fi comparat cu alte gesturi repetitive, precum rosul unghiilor, bătutul din picior sau mestecatul gumei.

De altfel, nu doar articulațiile degetelor trosnesc. Poți auzi sunete dubioase și de la genunchi, glezne, gât sau umeri. Mecanismul este similar, deși în unele cazuri pot fi implicate și tendoanele sau ligamentele care se deplasează ușor. Important este, însă, să faci diferența între aceste trosnituri normale și cele care ar putea indica o problemă. Poți trage un semnal de alarmă atunci când pocniturile sunt însoțite de durere, inflamație, rigiditate și chiar de blocarea articulației. Dacă apar astfel de simptome, este recomandat să consulți un specialist.

Cum poți să te lași, dacă vrei

Acum știm de ce simțim nevoia să „trosnim' degetele și că nu e nimic periculos în asta. Totuși, dacă îi iriți pe cei din jur cu gestul tău sau îți dorești pur și simplu să renunți la el, o poți face prin câteva metode simple. Înainte de orice, e important să identifici factorul declanșator. Trebuie să descoperi când ești cel mai predispus să faci acest gest, fie că se întâmplă în pauza de la muncă, fie în timp ce te uiți la televizor. Astfel, te poți controla și opri pornirea.

Recomandat ar fi să înlocuiești gestul cu alternative, nu să îl reprimi. Produsele de autoreglare, cum ar fi inelele fidget sau bilele antistres, pot fi benefice. Secretul este să îi oferi creierului o altă cale de a-și satisface o nevoie. Tehnici precum exercițiile de respirație profundă, meditația mindfulness sau relaxarea musculară progresivă calmează energia nervoasă care conduce comportamentele repetitive. Chiar și scurte pauze de respirație de cinci minute în momentele de stres pot reduce tensiunea și diminua nevoia de a trosni degetele compulsiv.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: harvard.edu, se-ortho.com, motionprohealth.ca,

Citește și De ce se face pielea de găină

Cel mai nou VIDEO