Interviu cu Oana Lungu Director Executiv Achiziții Kaufland România și Republica Moldova

Parcursul ei profesional nu a fost unul liniar, ci construit cu perseverență, curaj și alegeri asumate. De la arhitectură la achiziții, de la începuturi modeste la decizii de impact, Oana Lungu este dovada că rigoarea, intuiția și pasiunea pot transforma orice drum într-un succes autentic.

Bună, Oana! Ești Director Executiv Achiziții Kaufland România și Republica Moldova – o funcție importantă, pentru care a trebuit însă să muncești mult, deoarece nu ai cunoscut succesul peste noapte. Pentru început, spune-ne, te rog, cum ți-ai descoperit pasiunea pentru retail.

Aș zice că n-a fost o pasiune descoperită, ci una construită. La momentul respectiv, lucram într-o firmă de construcții. Eram la început de carieră, într-un domeniu în care nu mă regăseam și începusem să simt tot mai puternic nevoia unei schimbări. Un fost coleg mi-a spus că un retailer, care între timp a și ieșit de pe piață, angajează asistent în departamentul de achiziții, pe băuturi, și m-a întrebat dacă sunt interesată. Adevărul e că nu aveam nicio idee ce presupunea acel rol sau industria de retail, în general, dacă mi s-ar potrivi sau o să-mi placă. Dar era o schimbare, așa că am aplicat, am obținut postul, însă nu în departamentul de băuturi, ci în cel pentru alimente de bază.

Acolo, lucrurile au început să capete sens. Am realizat cât de pasionată eram să înțeleg parcursul complet al unui produs – de la materia primă până la raft – și să privesc dincolo de etichetă. Spre exemplu, uleiul de floarea-soarelui, nelipsit în bucătăria românească, trece printr-un proces complex pentru a ajunge, de la cultura de floarea-soarelui, în sticlă și apoi în magazine.

Și poate că n-a fost chiar o întâmplare. Când eram copil, mama uneia dintre cele mai bune prietene era șefă de laborator într-o fabrică de ulei din Bârlad. Petreceam mult timp acolo – fie în laborator, jucându-ne cu eprubete, fie în secția de producție. Și iată, ani mai târziu, am ajuns să lucrez cu un produs care-mi era atât de familiar, încă din copilărie.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine a fost mama Ioanei Popescu. A fost actriță și s-a stins în 2023, după ce a fost diagnosticată cu Alzheimer: "A fost o persoană dură și dificilă

Cred că de aici a pornit totul: de la familiaritate la curiozitate și apoi la pasiune. Am înțeles apoi în profunzime ce înseamnă construcția unui preț, cum funcționează sortimentele, cum se iau deciziile. Iar pasiunea și setea mea de cunoaștere au crescut tot mai mult, cu fiecare zi.

Ai studiat Arhitectura, dar ai activat în domeniu doar pentru o perioadă de câțiva ani. Când ai avut primul contact cu zona de achiziții și cum ți-ai dat seama că acesta este, de fapt, drumul tău? Nu ți-a fost teamă să faci o schimbare atât de mare? Ai avut parte de susținerea familiei?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ion Lorinczi, fostul partener al Ioanei Popescu, susține că nu au fost căsătoriți cu acte, deși ea așa îl prezenta: "Încă nu mi-am revenit. Îmi vine să plâng" / EXCLUSIV

Arhitectura nu a fost o alegere conștientă din pasiune, ci mai degrabă un compromis. Până la 14 ani, am crescut la bunici, la Bârlad, într-un ritm mult mai relaxat și cu destul de multă autonomie. Când am revenit la București, mama își dorea un traseu „serios pentru mine și avea o listă clară de opțiuni pentru facultate: Politehnică, Medicină sau ASE. Arhitectura era în afara listei ei, deci părea o formă de libertate, dar totodată sigură pentru viitor.

Am terminat facultatea, dar îmi era tot mai clar că nu era un domeniu care să mă atragă cu adevărat. Am început să lucrez în construcții, într-un ritm foarte intens. Eram mereu pe șantier, adesea chiar în pantofi cu toc, mereu pe fugă, cu termene, stres și oboseală. A fost o perioadă solicitantă, dar care m-a format, pentru că am învățat multe într-un timp scurt. Și tocmai asta m-a făcut să simt că am nevoie de o schimbare. O schimbare care să-mi aducă provocări noi și satisfacții. Așa am ajuns în achiziții.

Mama m-a susținut mereu, chiar dacă nu mi-a înțeles de la început pe deplin alegerile. Sunt o persoană independentă și critică, iar fiecare schimbare majoră din viața mea a fost cântărită atent, deși din exterior poate că a părut impulsivă. Am fost dintotdeauna așa, iar mama a prins încredere în mine. Acum, cu familie și un copil, deciziile sunt și mai calculate, pentru că impactul nu mai este resimțit doar de mine, ci de noi toți.

Ce sfaturi ai pentru cei ce vor să se reorienteze profesional, dar nu au încă același curaj ca al tău? Cum și-ar putea învinge frica?

Cred că frica e firească. E un semnal pe care ți-l dau creierul și organismul că urmează o schimbare, încearcă să te ferească de necunoscut. Important e să nu lași teama să devină o piedică în parcursul tău, pentru că nu o să dispară, ci să acționezi în ciuda ei.

Sfatul meu? Să nu aștepți „momentul potrivit, pentru că s-ar putea să nu vină niciodată. Mai bine încerci, experimentezi, înveți din mers. Câteodată, un pas lateral deschide drumul către o direcție care te definește mai bine. Nu trebuie să ai totul clar de la început. Pasiunile se descoperă și se nasc pe parcurs, de cele mai multe ori, cum a fost și în cazul meu.

Deși, în aparență, arhitectura și retailul sunt două domenii complet diferite, tu ai reușit cumva să le întrepătrunzi. Explică-ne cum le-ai făcut să funcționeze împreună! Ce au în comun?

Arhitectura m-a învățat să gândesc structurat, să planific în pași clari și să păstrez mereu imaginea de ansamblu. În același timp, mi-a dezvoltat o atenție mare la detalii – iar în retail, detaliile fac adesea diferența. Un detaliu la nivel de sortiment, de preț sau de poziționare poate influența performanța întregului proiect sau contextul comercial.

La final, nu sunt domenii chiar atât de diferite. În ambele construiești, doar că, în loc de clădiri, în retail ai de construit proiecte, strategii, relații de
business și echipe. Trebuie să anticipezi, să gestionezi optim resursele, să iei decizii rapide, dar bine fundamentate. Iar acea gândire „tehnică și riguroasă, pe care mi-am format-o în anii de arhitectură, m-a ajutat să structurez clar lucrurile, inclusiv în cele mai agitate perioade.

Cum ai ajuns să faci parte din echipa Kaufland, în urmă cu mai bine de 21 de ani? Îți amintești cum a început parcursul tău profesional aici? Aveai emoții?

Îmi amintesc perfect. Era începutul anului 2004 și aflasem că o nouă companie germană urma să intre pe piața din România – Kaufland. Încă nu deschiseseră niciun magazin, dar își formau echipa. Mi s-a părut interesant și am aplicat pentru un rol de achizitor. La acel moment, eram încă la început de drum, dar aveam deja o minimă experiență în retail și o curiozitate uriașă să învăț.

Am trimis CV-ul miercuri dimineață, iar a doua zi am fost deja chemată la interviu. Și țin minte și acum că mi s-a părut totul foarte organizat, foarte „nemțesc, cum ne așteptam cu toții. În aceeași zi, după-amiaza, am primit confirmarea și am stabilit data de la care urma să încep. Pe atunci, piața românească de retail era încă în fază incipientă, dar venind cu istoricul și expertiza din afară, știam că la Kaufland voi avea parte de resursele și oportunitățile ideale pentru a crește. Sigur că aveam emoții, era o companie complet nouă în România și totul trebuia construit de la zero. Dar cred că asta m-a și atras foarte tare, ideea de a contribui chiar din etapa de pionierat.

Am început într-o echipă restrânsă, iar biroul îl aveam la parterul unei clădiri din Colentina, care, un an mai târziu, urma să devină primul magazin Kaufland din România. Dar energia era incredibilă – eram tineri, entuziaști, trăgeam toți în aceeași direcție. Am învățat multe lucruri din mers, am experimentat, nu prea exista „așa se face. A fost o școală extraordinară, iar pentru mine, începutul unei cariere care avea să mă definească și să-mi ofere împlinirea pe care o căutam.

Mă bucur să spun că, de 21 de ani, încă învăț zi de zi și cresc alături de aceeași companie. Astăzi, avem peste 190 de magazine în 100 de orașe, iar echipa numără aproximativ 18.000 de colegi.

Ce te-a motivat să rămâi și să te dezvolți în această companie? Bănuiesc că, de-a lungul timpului, ai primit și alte oferte… Ai fost vreodată indecisă dacă să stai aici sau să accepți altă propunere?

La Kaufland, am simțit mereu că am libertatea să propun, să construiesc, să greșesc și să o iau de la capăt. Pentru mine, acest sentiment de încredere a contat enorm. Nu am simțit niciodată că fac parte dintr-o structură rigidă, ci dintr-o echipă în care îți sunt ascultate ideile și inițiativa este încurajată.

Am găsit aici un mediu dinamic, în care fiecare zi aduce noi provocări, care ne testează creativitatea și agilitatea. În plus, apar întotdeauna oportunități de a contribui la proiecte majore, cum ar fi extinderea pe piața din Republica Moldova sau magazinul 1500 din rețeaua internațională, pe care l-am deschis în București. În prezent, avem în derulare campania aniversară de 20 de ani și ne pregătim de campania de Crăciun.

Sigur că au existat și alte oferte de-a lungul anilor, unele chiar tentante. Însă toate aceste avantaje și satisfacții de care am parte la Kaufland cântăresc întotdeauna mai greu. Cred că loialitatea vine firesc atunci când simți că munca ta are sens, că ești apreciat și încurajat să te dezvolți, nu doar profesional, ci și personal. Pentru mine, Kaufland a fost și este în continuare locul în care pot să țintesc întotdeauna mai sus, cu obiective tot mai ambițioase, și știu că le putem atinge.

„Când Kaufland a deschis primul său magazin în România, în 2005, am început nu doar o afacere, ci un maraton. La linia de start, se pregăteau pentru cursă producători locali, actuali și viitori angajați, clienți, ONG-uri, oameni din comunități mari și mici. Dar maratonul acesta era diferit. Nu concuram unul împotriva celuilalt, ci împreună, ca o echipă, spuneai tu. Cât de importantă e echipa? Cum menții o relație sănătoasă cu restul colegilor tăi?

Echipa e totul. În retail, nu există reușite individuale. Totul se bazează pe colaborare, sincronizare, asumare. De-a lungul anilor, am învățat că, oricât de bună ar fi o strategie sau un plan, fără o echipă implicată și coerentă, rămân doar idei pe hârtie.

Lucrez cu oameni extraordinari, de la care învăț în fiecare zi. Mulți dintre colegii mei și-au început cariera în poziții entry-level în companie, iar acum coordonează proiecte complexe sau departamente-cheie, cu rezultate excelente. Cred că un lider bun este cel care vede potențialul și creează un mediu în care oamenii devin cea mai bună versiune a lor.

Cred foarte mult în comunicare deschisă, în autenticitate și empatie. Relațiile sănătoase se construiesc pe încredere și respect reciproc. Îmi place să fiu prezentă, să fiu parte din proces, nu doar să deleg. Când suntem la birou, avem ședințe-fulger din care se nasc planuri clare de acțiune. Când lucrăm remote, ne ținem de ritmul de lucru stabilit și un dialog transparent. Într-o echipă, contează să știi că ești ascultat și apreciat, că ești susținut și provocat, în același timp.

Ce stil de management crezi că te caracterizează? Cum ți-ai descrie stilul de leadership și în ce mod consideri că acesta contribuie la crearea unei strategii orientate spre eficiență, inovație și parteneriate sustenabile?

Cred că leadershipul se construiește pe ascultare activă. Pare simplu, dar e o abilitate care se exersează în timp. Cu cât asculți mai bine, cu atât poți înțelege mai clar ce e nevoie, unde trebuie să intervii, cum poți susține cu adevărat o echipă.

Lucrez cu oameni foarte diferiți, fiecare achizitor are stilul propriu de a livra rezultate. Niciunul nu seamănă cu celălalt. Și atunci, rolul meu nu este să uniformizez, ci să mă adaptez, să creez spațiu pentru ca fiecare să performeze în felul său. Să dezvolt relații profesionale individuale, să le ofer sprijin, mai ales în perioada de învățare din primii ani.

Pun accent pe comunicare, decizii luate împreună, feedback reciproc și idei împărtășite. Cred că asta e, până la urmă, baza unei echipe solide.

Cât este de importantă relația cu un furnizor? Aveți parteneri cu care lucrați de 20 de ani? Cât de greu este să le câștigați încrederea și să mențineți o colaborare de lungă durată?

Relația cu furnizorii este prioritară în activitatea Kaufland și un „must have pentru orice retailer care își dorește să performeze pe termen lung. Încă de la intrarea pe piață, ne-am orientat către parteneriate durabile, indiferent că vorbim de furnizori de produse sau de servicii. Această abordare ne-a ajutat să menținem constant standardul ridicat de calitate pe care îl oferim clienților în magazinele noastre.

Avem parteneri alături de care am pornit la drum în 2005 și care se regăsesc și astăzi în portofoliul nostru, pe toate categoriile mari de produse. Cred că acest lucru spune multe despre modul în care construim relațiile la Kaufland: pe termen lung, cu respect și încredere reciproce. Am crescut împreună, am învățat unii de la ceilalți și am dus la bun sfârșit proiecte care au deschis drumuri noi în retailul românesc, ajutându-ne să fim tot mai relevanți pentru clienți.

Încrederea nu se câștigă peste noapte. Se construiește în timp, cu pași mici și constanți – prin dialog deschis, transparență și sprijin reciproc. În ultimele două decenii, am depășit împreună tot felul de provocări – de la instabilitate economică, probleme logistice, modificări legislative și schimbări profunde în comportamentul de consum. Am mers mai departe, pentru că am avut o bază solidă și am construit pe ea.

Ne dorim ca fiecare furnizor care intră în portofoliul nostru să simtă că are un partener real. Le oferim stabilitate, acces la o piață extinsă și, tot mai mult, sprijin și consultanță, inclusiv pe zona de sustenabilitate. Pentru că, la finalul zilei, clientul simte pe raft calitatea acestor relații de business.

Având deja o experiență atât de vastă, sunt curioasă ce înseamnă pentru tine domeniul achizițiilor și cum vezi evoluția sa în următorii ani. Ce schimbări ar mai trebui făcute?

Achizițiile sunt, prin definiție, un domeniu în continuă schimbare. Totul evoluează – de la comportamentele de consum, până la așteptările clienților și dinamica pieței. Ce funcționa ieri poate deveni irelevant mâine. Iar rolul nostru e să fim mereu cu un pas înainte.

Un sortiment nu e niciodată static. E ca un organism viu, care se adaptează în funcție de nevoile clienților și de context. De aceea, citim mult, participăm la târguri, la conferințe, suntem conectați la ce se întâmplă în retail, în FMCG, în societate. E esențial să știm nu doar ce se cere acum, ci și ce urmează. Ce valuri vin din afară, ce previziuni există pe plan economic. Iar uneori decidem să fim noi cei care generează trendurile, nu doar să le urmărim.

Un exemplu concret? Pandemia. A fost un moment în care comportamentul de consum s-a schimbat aproape peste noapte. Interesul pentru produse sănătoase, bio, funcționale – totul s-a accelerat. Pe lângă promoții și raport calitate-preț avantajos, clienții au devenit tot mai preocupați de alimentația sănătoasă, siguranță, trasabilitate, calitate. Iar noi, în achiziții, a trebuit să răspundem rapid și eficient, gestionând în paralel și sincopele de pe lanțul de aprovizionare, cauzate de închiderea granițelor.

Ce rămâne important, indiferent de context, e capacitatea de a decide informat. Să ai datele, să înțelegi trendurile, dar să știi și când să spui „nu unui val de moment, care se va stinge la fel de rapid cum a apărut. E un echilibru fin între intuiție, curaj și prudență.

Ce face Kaufland, concret, pentru susținerea furnizorilor români? Cum a promovat compania în cei 20 de ani parteneriatele locale?

Încă din prima zi, obiectivul nostru a fost să avem pe rafturi produse românești de calitate și să construim parteneriate solide cu furnizorii locali, pe toate categoriile unde există capacitate internă de producție. Astăzi, după 20 de ani, ne mândrim cu o rețea extinsă de peste 2.500 de parteneri români. În 2024, am achiziționat de la partenerii locali bunuri și servicii în valoare de aproape 3 miliarde de euro. Concret, din fiecare leu cheltuit la Kaufland, 65 de bani se întorc în economia locală.

Mai mult, 85% dintre produsele alimentare din magazinele noastre sunt românești – adică peste 19.500 de articole. La legume și fructe, în plin sezon, ponderea ajunge să depășească 90%. În portofoliul marcă proprie, avem gama dedicată „Vreau din România, care include peste 270 de produse dezvoltate alături de producători locali, după rețete tradiționale. De asemenea, ne implicăm și în inițiative care susțin dezvoltarea agriculturii românești și producătorii locali de carne. Un exemplu este programul „Porc născut și crescut în România, parte din conceptul Raftul Românesc, prin care aducem la vitrina asistată din magazine carne de porc de la ferme românești. În prezent, comercializăm săptămânal carnea de la aproximativ 600 de porci.

Dezvoltăm și proiecte inovatoare alături de parteneri, cum este „Sol și Suflet, prima fermă de agricultură regenerativă din România. Și, fiind parte dintr-o rețea internațională, promovăm produsele românești și peste granițe, sprijinind listarea lor pe alte piețe.

Cum poate un producător local să colaboreze cu unul dintre cei mai mari retaileri din România? Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze? Ce așteptări aveți de la el?

Pentru că ne dorim să creștem numărul parteneriatelor cu producătorii din România, am implementat un proces cât mai simplu și transparent pentru listarea produselor în magazine. Pentru a ajunge pe rafturile Kaufland, producătorul trebuie să îndeplinească câteva condiții de bază: coduri EAN, ambalare adecvată și livrare în baxuri sau navete conforme cu standardele de expunere la raft.

Etapele procesului de listare sunt următoarele:

l Producătorii trimit oferta completă la [email protected], alături de mostrele de produs către sediul central Kaufland România

l Echipa noastră de achiziții analizează oferta și revine cu feedback

l Ulterior, sunt verificate documentele și certificările necesare, în funcție de specificul fiecăruia

l După finalizarea procedurilor administrative, produsele sunt listate în sistem și sunt planificate livrările – fie la unul dintre centrele noastre logistice din Turda și Ploiești, fie direct la depozitul magazinului.

Suntem flexibili și deschiși să colaborăm inclusiv cu producători mai mici, care pot livra doar local sau regional, în funcție de capacitatea de producție și de specificul sortimentului.

De multe ori, e greu să împaci pe toată lumea, indiferent de situație. Voi, ca și companie, cum reușiți să împăcați nevoile clienților cu propunerile de listare ale partenerilor?

Totul pornește de la o comunicare deschisă și transparentă, pentru că retailerul este liantul dintre producător și client. La început de an, transmitem către furnizori planurile noastre, astfel încât să-și poată planifica la rândul lor resursele, producția, marketingul etc. Aceștia știu deja că deciziile noastre au întotdeauna în focus clientul, cum evoluează așteptările sale și comportamentul de consum, pe care le monitorizăm permanent.

Astfel, lucrăm îndeaproape cu partenerii și ajustăm oferta de la raft de câte ori este necesar, pentru a rămâne relevantă pentru client. De aceea, nu brandurile cu cel mai extins sortiment de produse la raft sunt întotdeauna și cele mai eficiente în vânzări. Performanța vine când sortimentul este vizibil și adaptat concret pe profilul și cerințele consumatorului. Iar încrederea se construiește în timp, atât în relația cu partenerii, cât și cu cei peste 500.000 de români care ne trec zilnic pragul.

În cazul în care un parteneriat se încheie la un moment dat, există posibilitatea reluării colaborării în viitor? Dacă da, care sunt condițiile pentru o eventuală reconsolidare a relației?

Da, categoric. Sunt situații în care colaborările se opresc, fie din motive comerciale, fie în lipsa unui acord al părților în momentul respectiv. Dar nu închidem niciodată ușa definitiv. Parteneriatele pot fi reluate oricând, după reevaluarea strategiilor și a nevoilor existente de ambele părți, indiferent cât timp a trecut de la încetarea colaborării. În retail, nimic nu este static, deci și relațiile comerciale se adaptează, se rescriu și se reconstruiesc, în funcție de context.

În ce măsură s-au implicat partenerii voștri în proiectul aniversar, de la planificare până la execuție, și în ce mod s-a reflectat această contribuție în rezultatul final?

Campania aniversară a fost o ocazie extraordinară de a sărbători nu doar 20 de ani de Kaufland România, ci și parteneriatele începute în 2025. Mulți dintre furnizori s-au implicat activ – au venit cu idei, au fost prezenți cu activări de brand la petrecerea aniversară de la Romexpo și BavarienFest, au venit către client cu promoții și oferte pentru sute de produse săptămânal în perioada 13 august-31 octombrie, au extins comunicarea din magazine și pe canalele online.

Cred că această energie s-a văzut în tot ce am realizat. Și partenerii, și clienții au simțit că nu e doar o aniversare de brand, ci o poveste colectivă scrisă în acești 20 de ani, ca parte din familie.

Oana, știm că pe lângă retail, tu ai o mare pasiune pentru alergat. În ultimii ani, ai participat la peste 50 de competiții naționale și internaționale. Amintim aici maratoanele din Amsterdam, Berlin, New York și Londra… Cum te-a ajutat sportul în carieră? Crezi că impune o mai mare disciplină?

Sportul m-a învățat echilibrul și disciplina, calități valoroase și pe plan profesional. Alergarea presupune consecvență, planificare și o bună organizare a timpului, iar asta se reflectă direct și în modul în care lucrez cu echipa sau iau decizii.

Pentru mine, alergările lungi sunt și momente de reflecție. Îmi dau timp să gândesc proiecte, să îmi clarific strategii și să mă încarc cu energie. Sportul a devenit cel mai bun antrenament nu doar pentru corp, ci și pentru minte.

Ai reușit să-i „molipsești și pe colegii tăi cu această pasiune, iar împreună ați format una dintre cele mai de succes echipe în cadrul proiectului Autism24H (Autism24H – Alerg Pentru Autism), un ultramaraton pe nisip, cu scop caritabil, susținut de Kaufland. Ce presupune acest proiect, mai exact, și cum descrii această experiență?

E o glumă, care cred că rezumă perfect: „Cum afli că cineva se pregătește pentru un maraton? Nu faci nimic. Îți spune el. Cam așa a fost și în cazul meu. Am vorbit atât de mult despre alergare, despre curse, despre ce înseamnă un maraton, încât am reușit să-i molipsesc treptat și pe colegi.

Unii dintre ei deja alergau, alții s-au apucat convinși de poveștile mele. A ajutat și faptul că am documentat destul de mult pe social media, am tot postat din timpul curselor, de la antrenamente, am împărtășit din emoțiile pe care le aveam înainte și după competiții. Așa s-a creat o comunitate mică, dar foarte implicată. Iar asta a dus la proiecte frumoase, cum e Autism 24H, care e mai mult decât un simplu maraton, pentru că vine la pachet cu o încărcătură emoțională foarte puternică.

Autism 24H are loc pe plajă, timp de 24 de ore, iar noi – echipele participante – alergăm câte 12 ore, pentru a susține cauza copiilor cu autism. E un eveniment caritabil, dar și o lecție despre ce înseamnă rezistența, echipa, motivația și generozitatea. Anul acesta, am reușit să formăm două echipe a câte 12 alergători fiecare. Printre ei, colegi care nu mai alergaseră niciodată, dar care au reușit performanțe incredibile – 42 și chiar 50 de kilometri alergați pe nisip. A fost, pentru mulți, prima lor linie
de start. Și sunt destul de sigură că nu ultima.

Pentru că lumea e curioasă, aș vrea acum să vorbim puțin și despre viața ta personală. Cum ești tu în viața de zi cu zi, atunci când nu ești la birou?

Adevărul e că nu mă comport diferit. Nu am o personalitate pentru la birou și alta pentru acasă. Sunt același om, cu același vibe și aceeași energie mereu. Sunt o persoană deschisă, comunicativă și mai mereu în mișcare. Îmi place să alerg, să gătesc, să citesc, să stau la povești. Prefer să fiu autentică, pentru că nu poți câștiga încrederea oamenilor purtând măști. Plus că ar fi un consum emoțional și de energie, pe care prefer să îl direcționez către lucrurile cu adevărat importante. Uneori, petrecem mai mult timp la birou decât acasă, așa că prefer să fiu eu însămi peste tot.

Observ la tine o mare doză de optimism și energie pozitivă. Cine este „responsabil de fericirea ta?

Aș zice că fericirea mea vine din fiecare alegere sau gest mărunt, pe care le fac zi de zi. Sigur, am alături oameni care mă încarcă emoțional și contează enorm – familia, prietenii, colegii. Dar, dincolo de orice, cred că vine din felul în care privesc viața. Încerc să văd partea plină a paharului, să învăț din eșecuri și să nu iau nimic de-a gata.

Sportul m-a ajutat enorm să-mi mențin starea de bine. În primul rând, ajută secreția de endorfine, dar pentru mine e și terapeutic. E timpul meu cu mine. Și cred că, atunci când reușești să-ți păstrezi claritatea și recunoștința, apare și bucuria. Uneori, în cele mai mici lucruri.

Cum reușești să te împarți între carieră și familie? Ai fost nevoită uneori să neglijezi o parte în favoarea celeilalte?

Adevărul e că nu cred că există echilibrul perfect. E o noțiune vehiculată excesiv, dar în realitate… nu există. Viața vine în valuri, cu priorități care se tot rotesc. Sunt momente când dai mai mult către job, alteori către familie sau către pasiunile și activitățile care îți aduc ție bucurie. Important e să fii sincer cu tine și, când tragi linie, să simți că, per ansamblu, ești bine.

Sigur că au fost momente când am prioritizat proiectele profesionale, iar în altele, familia a fost pe primul loc. Nu am încercat niciodată să le fac pe toate perfect în același timp – ar fi o rețetă garantată pentru epuizare. Ce am încercat, în schimb, a fost să fiu prezentă cu adevărat în momentul acela: cu copilul meu, la birou, pe traseu, în bucătărie.

Nu am ratat niciun moment important din viața fiicei mele, de la grădiniță până acum, în clasa a 8-a. Nici serbări, nici festivități de început sau final de an, nici ședințe cu părinții. Îmi organizez weekendurile în jurul antrenamentelor, alerg de dimineață devreme, astfel încât restul zilei să fie dedicat familiei. Iar când avem competiții în afara orașului, le transformăm în city break-uri în familie, cu prieteni apropiați. E un mod de a face lucrurile împreună, fără sacrificii, ca să ne bucurăm toți.

Somnul și odihna sunt ne-negociabile pentru mine și cred că este piesa de rezistență, care mă ajută să mențin echilibrul. Așa reușesc să am energie ca să funcționez și la birou, și pe pistă, și acasă. Iar timpul petrecut cu fiica mea e sfânt. Vorbim, gătim, jucăm board games sau, pur și simplu, stăm împreună. Timpul de calitate e despre conectare, nu activități deosebite.

Povestea ta a fost și continuă să fie o sursă de inspirație pentru multe femei din România, pentru că și tu ești dovada că nu doar bărbații sunt potriviți pentru funcțiile mari. Care este, în opinia ta, importanța leadership-ului feminin?

Leadershipul nu are gen. Nu cred că puterea și feminitatea se exclud – dimpotrivă, se completează armonios. Feminitatea vine cu nuanțele ei specifice, care sunt extrem de valoroase într-o echipă: empatie, atenție la detalii, deschidere spre dialog. Iar când le combini cu rigoare, asumare și o bună cunoaștere a business-ului, rezultatul va fi un stil de conducere echilibrat și eficient.

Cred că e important să avem mai multe femei în poziții de decizie. Mă bucur să fac parte dintr-o companie în care peste 57% dintre pozițiile de management sunt deținute de femei. Diversitatea de perspective aduce stabilitate, inovație și un avantaj strategic într-o organizație. Și faptul că vedem astăzi femeile tot mai des în astfel de roluri transmite un mesaj puternic către generațiile de mâine: nu există limite legate de gen, când vorbim despre performanță și responsabilitate.

La final, spune-ne cum poate trece cineva de la calitatea de achizitor la Director Executiv de Achiziții? Ce calități trebuie să posede?

Și aici, înainte de orice, e comunicarea. Nu mă refer doar la transmiterea de informații, ci la capacitatea de a te conecta și a construi relații. Trebuie să știi să asculți, să te adaptezi în funcție de context și de omul din fața ta. Asta înseamnă leadership, dincolo de orice teorie.

Într-o echipă, nu vei avea niciodată oameni care să se încadreze într-un singur tipar. Fiecare membru are propriul ritm, propriul stil de lucru sau de comunicare, pe care trebuie să te pliezi și să creezi un mediu în care simt că pot veni și discuta direct cu tine, indiferent că veștile sunt bune sau nu.

Apoi, e esențial să ai răbdare. Să înțelegi că oamenii trebuie crescuți, nu controlați. Să accepți că uneori greșesc, că învață în ritmul lor și că nu poți face tu totul, chiar dacă ai putea să rezolvi mai rapid. Delegarea nu e un moft, e parte obligatorie din proces. Dacă vrei ca oamenii din jurul tău să se dezvolte, trebuie să le dai spațiu să experimenteze, să greșească, să învețe. Altfel, rămân mereu într-o zonă de execuție. Iar o echipă de executanți nu inovează. O echipă care gândește, da.În rest, ține de bun-simț, de asumare și de coerență. Oamenii simt autenticitatea și au nevoie de ea. Iar în achiziții, unde totul se mișcă rapid și miza e mare, încrederea la nivel intern e cel puțin la fel de importantă ca parteneriatele externe. n

Credit FOTO: Arsenic Production, Vali Mirea