Pisica, un pericol când ai bebeluș?

Într-un studiu realizat în 2023 de Journal of Pediatric Health Care, peste 40% dintre părinții care aveau deja o pisică au declarat că s-au gândit să renunțe la animalul de companie înainte sau imediat după nașterea copilului, invocând teama de microbi, alergii, zgârieturi sau alte pericole.

Unii spun că se furișează în pătuț și 'fură aerul' copilului, alții avertizează că e imprevizibilă, geloasă și capabilă să atace din senin. Pe de altă parte, tot mai multe voci din domeniul psihologiei copilului și al sănătății publice atrag atenția asupra beneficiilor emoționale și imunologice pe care le aduce prezența unui animal de companie în primii ani de viață.

De unde pornește teama?

Frica față de prezența pisicilor în preajma bebelușilor are rădăcini adânci în cultura populară și ține de povestea cu pisica care s-a așezat peste fața copilului și l-a sufocat în somn. E un mit transmis din generație în generație, cu ton grav și fără loc pentru îndoială.

Din punct de vedere medical nu are niciun fundament. Nu există dovezi științifice care să susțină că o pisică sănătoasă, domestică, ar putea sufoca un bebeluș în mod intenționat sau accidental. E adevărat că pisicile pot fi atrase de căldura pătuțului sau de mirosul de bebeluș, dar nu au instinctul de a se așeza fix pe fața lui. Mai mult, cazurile raportate sunt extrem de rare și nu pot fi considerate relevante din punct de vedere statistic. American Academy of Pediatrics nu listează pisica ca fiind un pericol pentru sugari, ci doar recomandă măsuri de igienă și supraveghere, aplicabile oricărui animal de companie.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Mama gemenilor din Ploiești, căzuți de la etaj, care făcea live pe Facebook în timpul tragediei, a ieșit din închisoare. Ce postează acum: „Pentru copiii mei aș trece prin foc”

Alergii, paraziți și alte riscuri

Una dintre cele mai întâlnite temeri este legată de riscul de alergii. Este adevărat că părul de pisică, dar mai ales proteinele din saliva, piele și urină, pot declanșa reacții alergice, mai ales la persoanele predispuse genetic. Bebelușii au un sistem imunitar imatur, deci, teoretic, pot reacționa mai sensibil la alergeni. Totuși, cercetările recente vin cu o perspectivă interesantă: expunerea timpurie la animale de companie ar putea reduce riscul de alergii și astm mai târziu în viață.

Un studiu publicat în 'Journal of Allergy and Clinical Immunology' în 2020 a arătat că bebelușii crescuți în case cu pisici sau câini dezvoltă un microbiom intestinal mai divers, ceea ce contribuie la maturizarea sistemului imunitar. Așadar, pisica nu este automat o amenințare din punct de vedere imunologic, ci poate fi chiar un factor protector, în anumite condiții.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

CTP îi recomandă ironic lui Nicușor Dan să-l pună premier pe Radu Burnete, consilierul care nu crede în recesiune: „Să-l dea jos pe Bolojan. Așa, vom fi plini de bani și fericiți”

Un alt aspect important este riscul de toxoplasmoză, o infecție cauzată de parazitul Toxoplasma gondii, care poate fi transmis de pisici infectate. Acesta este un motiv major de îngrijorare în rândul femeilor însărcinate, deoarece infecția în timpul sarcinii poate avea consecințe grave pentru făt. Însă trebuie spus clar: riscul real de contaminare prin contact cu pisica domestică este foarte mic. O pisică ținută în casă, hrănită cu mâncare procesată, care nu vânează și nu iese afară, are șanse minime să fie infectată.

Mai pot apărea zgârieturi sau mușcături accidentale. Bebelușii nu știu să mângâie blând, iar o pisică poate reacționa instinctiv. De aceea, este esențial să nu lași niciodată un bebeluș nesupravegheat în preajma animalului, oricât de blând ar fi acesta. Nu pentru că pisica ar vrea să-i facă rău, ci pentru că interacțiunile dintre ei trebuie mediate și învățate treptat.

Relația emoțională dintre bebeluș și pisică

Chiar dacă în primele luni de viață bebelușul nu conștientizează prezența pisicii, aceasta reduce stresul părinților, iar un părinte relaxat este mai conectat la nevoile copilului său.

Pe măsură ce copilul crește, pisica va deveni un companion afectuos, o sursă de confort și învățare. Copiii care cresc cu animale de companie învață mai devreme empatia, responsabilitatea și comunicarea non-verbală.

Există și un aspect terapeutic important. Unele studii din psihologia dezvoltării indică faptul că prezența unui animal poate reduce anxietatea de separare la copiii mici și poate contribui la dezvoltarea atașamentului securizant. Pisicile, prin natura lor liniștitoare și prin rutina pe care o aduc, pot oferi un sentiment de stabilitate în viața agitată a unei familii tinere.

Cum să faci conviețuirea sigură și armonioasă?

În primul rând, vizitele regulate la veterinar sunt esențiale. Asigură-te că pisica are toate vaccinurile la zi, inclusiv tratamentele cu antiparazitare pisici intern și extern și este într-o stare bună de sănătate. Dacă nu e deja sterilizată, acest pas este recomandat deoarece reduce comportamentele teritoriale și nivelul de stres.

În al doilea rând, păstrează o igienă riguroasă. Curăță litiera zilnic, preferabil cu mănuși, și amplaseaz-o într-un spațiu în care bebelușul nu are acces. Spală-te pe mâini după ce atingi pisica, mai ales înainte de a atinge copilul. Încearcă să limitezi contactul direct dintre bebeluș și pisică în primele luni, dar fără a o exclude sau a o izola complet. Pisicile sunt sensibile la schimbări, iar ignorarea sau alungarea lor poate duce la comportamente nedorite, cum ar fi urinarea în locuri nepotrivite sau agresivitatea pasivă.

Foto: Freepik