”Amintiri din Epoca de Aur 2 - Tovarasi, frumoasa e viata’ - VIDEO | Film

Distributie Diana Cavallioti, Radu Iacoban Regizor Cristian Mungiu, Constantin Popescu Jr., Hanno H¶fer, Razvan Marculescu, Ioana Uricaru Gen comedie, drama Produs de Mobra Film Dupa ce luna trecuta a intrat in cinematografe „Amintiri din Epoca de Aur - Tovarasi, frumoasa e viata“, luna aceasta va avea premiera „Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste in timpul liber“. In aceasta a doua parte a lungmetrajului despre perioada comunista, sunt prezentate „Legenda vanzatorilor de aer“ si „Legenda soferului de gaini“. Amintiri din Epoca de Aur 2 - Trailer Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste in timpul liber Cristian Mungiu scrie zilnic cate un text despre culisele realizarii filmului Cristian Mungiu: "Ca sa facem „Amintiri din Epoca de Aur“ 1 si 2 a durat mai bine de trei ani. Iar dupa fiecare film ramai cu o gramada de amintiri, cele mai multe placute: Camionul cu gaini a fost o adevarata provocare pentru echipa filmului „Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste in timpul liber“. „Legenda soferului de gaini“ pleaca de la legenda urbana a unui sofer la „Avicola“ care transporta gaini vii de la Baia Mare la Constanta, avand consemnul ca, orice s-ar intampla, sa ajunga pana seara la destinatie si impunerea ca, sub nicio forma, sa nu deschida usile camionului cu pasari. Filmul povesteste ce s-a intamplat cand a trebuit sa incalce aceste consemne. Pentru filmare aveam nevoie de o ferma de pasari care sa arate ca o „Avicola“ din anii ’80 si de o cabana in varful muntelui la care sa putem ajunge cu masina, dar care sa para rupta de civilizatie. Cu ferma de gaini a fost ingrozitor de greu caci, dupa gripa aviara, s-a dat un ordin care interzice accesul gainilor din afara in ferme de pasari si cu atat mai putin a unei echipe de filmare. Cand am adaugat la asta cerinta ca ferma sa arate cam ca acum 30 de ani, am ramas cu foarte putine optiuni. In cele din urma, ne-am oprit asupra a doua ferme: la una ne placeau gainile si hala in care stateau, la alta curtea si exterioarele. Una era in Dobrogea, alta in Prahova. Am fi vrut sa le combinam, dar am aflat curand ca tot de la gripa aviara incoace nu mai este voie sa transporti pasari dintr-un judet intr-altul. Asa ca a trebuit sa alegem. Intrucat gainile trebuiau sa filmeze si in scene care se petreceau la cabana din munti, am ales Prahova, sperand ca vom gasi o cabana potrivita. Din clipa in care a devenit clar ca nu avem o alta optiune de filmare, negocierea cu proprietarul fermei de pasari a devenit anevoioasa. Pentru o zi de filmare in ferma ni s-au cerut 10.000 de euro. Cu obligatia de a filma duminica, de a termina filmarea pana seara si de a plati in avans. Ne-am mai targuit noi ce ne-am mai targuit, dar pana la urma nu era alta solutie. Filmarea in hala de pasari a fost foarte anevoioasa din pricina mirosului si a zgomotului, caci atunci cand imparti incaperea cu 1.000 de gaini si de cocosi cotcodacind si cucurigand, abia iti auzi gandurile, daramite sa si dai replici. Actorii au fost insa admirabili si, beneficiind de experienta lor teatrala, au dominat pasarile strigand mai tare decat ele. La mijlocul filmarii, cineva din echipa noastra s-a impiedicat de o teava de aductie de apa pentru pasari si a provcat o megainundatie. Am pierdut foarte mult timp sa albim oua. Toate ouale din ferma aveau coaja roscata, iar toate ouale din hipermarketurile de pe o raza de 50 de kilometri aveau in plus si o stampila pe ele. Asa ca a trebuit sa luam ou cu ou si sa le vopsim cu alb. Sute de oua. In ferma de pasari nu aveau voie decat membrii strict necesari ai echipei, de figuratie nici nu se punea problema. Asa ca am convenit cu patronii ca angajatii fermei sa joace ei in film si sa faca ce era nevoie. Doar ca acestia aveau concomitent treaba lor si era imposibil sa ai aceleasi persoane pentru mai mult de doua duble, caci se raspandeau ca potarnichile prin ferma. Seara, toata lumea avea dureri de cap si greturi de la stat in hala de pasari. Vlad Ivanov trebuia sa conduca un camion de doua tone si sa opreasca la punct fix. Repetase peste zi, dar, desigur, noaptea nu era ca ziua. In cele din urma, cand secventa a iesit cum trebuie, era ora 3 dimineata. Filmarea durase 18 ore. Considerand costul locatiei, al orelor suplimentare generate de filmarea duminica si diurna datorata filmarii in afara Bucurestiului, a fost cea mai scumpa zi de filmare." Povestile/ fragmente de povesti scrise de Cristian Mungiu sunt disponibile zilnic pe pe site-ul www.amintiridinepocadeaur.ro.