Acasă la Andra Andreescu

Publicat pe

După încheierea unei relații de nouă ani, se află acum nu doar într-o nouă etapă a vieții ei, ci și într-o altă casă, pe care ne-a prezentat-o în exclusivitate. Este vorba de casa în care designerul a crescut și unde, la mansardă, are atelierul. Dar și în această privință vor fi schimbări.

 

Într-o zonă a Bucureștiului unde încă te poți păcăli că ai nimerit într-un alt secol, căutam dezorientată, într-o dimineață de primăvară care aducea mai mult a iarnă, casa Andrei Andreescu. Ascunsă bine în spatele unei porți ma­sive, vila m-a luat prin surprin­dere din prima clipă, printr-o grădină frumos decorată, des-prinsă din „Marile Speranțe și „Alice în Țara Minunilor la un loc. Până să salut gazda, mi-au trebuit cinci minute să le arăt celor trei căței de talie mică ai familiei, acompaniați de un motan capricios, că am venit cu gânduri bune. Dacă nu pui la socoteală ninsoarea, nimerisem cum nu se poate mai bine. Pe lângă faptul că Andra tocmai își lansase colecția de primăvară/vară, axată pe conceptul de „uni-formă (unde regăsim din plin materialul ei preferat, pielea), se mutase recent în acest spațiu, după încheierea unei relații de nouă ani. Vorbim de un nou început în cazul An­drei, așadar. Nu chiar „nou, luând în considerare că e vor­ba de casa părintească, unde locuiește mama sa și unde a crescut alături de sora ei, Bea­trice, designer de bijuterii.

 

Reconstruită de la zero acum nouă ani, dar respectând pla-nul original, casa se deschide cu un living spațios. La etaj se află dormitoarele, iar la man-sardă, de câțiva ani, spațiul de lucru al celor două surori. Sau, cum ar spune Andra mai sim­plu, „practic, din pat sar direct în atelier. Și asta se va schim­ba, căci cei doi designeri ur-mează să redeschidă cât de curând atelierul într-un nou spațiu, situat vizavi. După ce am făcut turul casei, ne-am în­tors în living unde, pe masă, ne aștepta o farfurie de fursecuri calde, pregătite de mama An­drei, o femeie înaltă, cu un to­nus extraordinar. De la ea a moștenit designerul ochii mig-dalați și pielea ciocolatie, pe care eu o atribuisem eronat, se pare, bronzului artificial. Poate pentru că în casă e un du-te vino continuu grație atelierului și, automat, holul e deseori plin de clienți, nu mi-a luat mult să mă instalez confortabil pe ca-napeaua uriașă din living. Ba chiar, într-o companie plăcută ca a Andrei, aș fi preferat ca timpul să stea pe loc un pic. Totuși, timpul trecea, o dove­dea ceasul din fața mea, de aceeași vârstă cu Andra.

 

Care e primul lucru pe care îl faci dimineața, după ce te trezești?

Să știi că mi-am format ceva tabieturi de când m-am mutat din nou aici. Dimineața mă întâlnesc negreșit cu mama pe hol la aceeași oră, pentru că ne trezesc cățeii în același timp. Îi lăsăm să iasă afară, apoi mer­gem la cafea în bucătărie, unde stăm cel puțin o oră. Eu nu îmi pot începe ziua fără tabietul cu cafeaua. Mă trezesc mai de-vreme special pentru asta.

 

Nu e ciudat să ai atelie­rul și casa sub același acoperiș?

E ciudat, de aceea în scurt timp ne vom muta cu atelierul într-un nou spațiu, peste drum. Când muncești în spațiul unde locuiești, ai impresia că poți rezolva mai multe, dar îți ia mai mult să te organizezi, de fapt. Mă mai învârt prin casă, mă duc apoi în atelier, mă în­torc și tot așa. Norocul e că, de când m-am mutat, câștigând ora pe care o conduceam în fiecare dimineață de la Stejarii Country Club până aici, mi-am prelungit practic pro­gramul și-mi pot primi clien­tele de dimineața până seara târziu. Ne-a fost la îndemână să deschidem atelierul aici, în mansarda casei, a fost îmbietor pentru afacerea noastră. Ini-țial, în schița casei nici nu tre­buia să existe mansarda, dar mama a insistat, gândindu-se că s-ar putea amenaja ceva mai târziu acolo.

 

Care e colțul tău prefe­rat din casă?

Dormitorul meu și bucătăria.

 

Petreci timp în bucătărie gătind?

Îmi place să gătesc, dar doar de drag, nu de nevoie. În gene-ral, gătește mama. Bucătăria e spațiul unde se adună toată familia. Înainte să reconstruim casa, era foarte spațioasă, a-proape cât livingul. Mama a decis să micșoreze atunci bucă-tăria, pentru a face livingul mai spațios, în ideea că vom lua masa acolo. Bineînțeles că ni­meni nu respectă planul, ne îngrămădim tot în bucătărie, acolo e cel mai confortabil.

 

Ce obiecte de suflet ai adus cu tine aici de la fosta casă?

Cel mai de suflet „obiect e cățelul meu, Ioji, fără de care chiar nu puteam, dar în afară de asta nu am luat nimic cu mine. Lucrurile de suflet le-am avut aici dintotdeauna. Marea parte a timpului tot aici mi-o petreceam, oricum, doar că nu rămâneam peste noapte.

 

Ce ar spune casa asta în care ai crescut despre personalitatea ta?

Cumva, cred că e împărțită pe energii: mama are colțul ei, sora mea colțul ei, iar eu pe al meu. Nu degeaba camera mea e cea mai însorită, cea mai luminoasă. Așa sunt și eu ca personalitate, foarte deschisă, prietenoasă.

 

Pe lângă designul vesti­mentar te preocupă și designul interior? Creezi obiecte de decor?

Nu ar strica niște fețe de pernă din piele colorată, ce-i drept. (râde) Îmi place partea de de­sign interior foarte mult, dar încă nu am creat nimic. Cred, însă, că atât eu, cât și sora mea vom face asta în noul atelier. Acela va fi proiectul nostru cap coadă, pentru că aici, făcând lucrurile pe parcurs, au ieșit un pic amestecate. Va fi poate mai confortabil noul spațiu pentru clienți decât cel de acum unde, pentru a ajunge, trebuie să străbați casa. Noul atelier va fi la parterul unei case vechi reîmprospătate, vrem să facem tot felul de workshop-uri, vom avea și o mini sală de sport, unde se vor ține ore de Pilates, de care se va ocupa mama.

 

Ce criterii ai când cum­peri obiecte pentru casă?

Eu nu sunt genul care să in-vestească neapărat o avere în obiecte de decor. Cu un obiect simplu, căruia îi dai o notă per-sonală, poți face foarte multe. Uite, vă dau un exemplu. Bi­roul de laptop, pe care l-am achiziționat de curând, a costat puțin peste 100 de lei. Deci nimic extravagant. Dacă știi să îl adaptezi personalității tale, poate ieși ceva frumos. Nu contest că poți combina lucru­rile, îmi place să am un scaun scump sau un tablou prețios, dar nu țin neapărat ca toate obiectele să fie luate din același magazin sau să fie toate costisi­toare. Nu, cred că trebuie să știi să faci un mix.

 

Simți nevoia să schimbi mobila în casă cu viteza cu care schimbi colecțiile în fiecare sezon?

Da, dar mi-o ia sora mea înainte. (râde) Ea schimbă tot timpul mobila, e într-o con-tinuă reamenajare, curățenie. Eu sunt mai calmă din acest punct de vedere, oricum nu aș putea ține pasul cu ea. Man­sarda cred că o schimbăm o dată la două luni, mai mutăm ceva, mai renunțăm la ceva.

 

Să ne așteptăm la un dressing gigantic?

Din contră. Nu suport să-mi aglomerez spațiul, nici măcar dressingul. Eu îmi înnoiesc garderoba foarte des, deoarece cu asta mă ocup. Nu știu dacă am mai cumpărat vreo piesă scumpă, de designer, în ultimii doi ani. Îmi creez singură ab­solut tot. Lucrul în piele cred că e unul dintre cele mai difi­cile, dacă am ajuns să fac asta pot face orice.

 

Pentru televizorul uriaș din living îți faci timp?

Nu. Îmi place să îl aud pe fun­dal, dar să nu fie știri, când aud așa ceva închid televizorul sau schimb pe un post de muzică ori unul de gătit. Îmi place at­mosfera pe care o creează pre-zența unui televizor, dar mi se pare că televiziunea este nega-tivă acum, auzi numai nenoro­ciri, iar pe mine asta mă in-fluențează. Nici nu prea îmi place să merg la emisiuni, nu mă prea descurc în fața unei camere. Am emoții și acum.

 

Dar pentru sutele de cărți pe care le văd la tot pasul ai timp?

Cred că încă nu mi-am stabilit bine locul în casă. Nici pe ce parte să dorm nu m-am decis. Am o carte pe partea stângă a patului, una pe dreapta, din care reușesc să citesc zece mi-nute pe seară înainte de cul­care. Sunt un pic zăpăcită mo­mentan din cauza mutării, trebuie să îmi creez tabieturi, să mă obișnuiesc cu spațiul. După ce îmi mut atelierul de aici cred că o să mă mai liniștesc, dar până atunci o să fie haos. (râde)

 

Este asta casa ideală pen­tru tine sau încă mai cauți?

Nu aș putea să trăiesc cu gân­dul că această casă ar putea să dispară vreodată sau să o vin­dem, să trec pe strada asta și să știu că nu mai locuim aici… dar am casa visurilor întipărită bi-ne în memorie. Se află un­deva la marginea orașului, ca să am teren foarte mare. E din piatră de râu, cu geamuri uriașe, pe interior e mult lemn, e o combinație între clasic și mo-dern, care nu se va demo­da niciodată, îmi plac lucrurile care trăiesc veșnic. În curte am o mini-fermă, o văcuță pentru lapte, un cal. Probabil această fantezie e rezultatul unei amintiri din clasa a 5-a, când am fost într-o experiență școlară în Franța. Noi ne-am dus la fran-cezi acasă și ei au venit la noi o lună. Casa din Franța era exact așa, se afla la marginea orașului, aveau doi sau trei cai, iar proprietara făcea echitație.

 

OANA POPOIAG, Foto ȘTEFAN DANI

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Vestimentație: Andra Andreescu Design și garderoba personală

Accesorii: AndrescoJewellery

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro