Andreea Bănică – Sofia îi calcă pe urme

Publicat pe
Andreea Bănică – Sofia îi calcă pe urme Andreea Bănică – Sofia îi calcă pe urme

În urmă cu câţiva ani, tot într-o vară, intram în casa Andreei pentru prima şedinţă foto alături de fiica ei, Sofia. Am ales să repetăm experienţa, de data aceasta la mare, unde artista ne-a povestit despre cei cinci ani de când e mamă şi cei 20 de când e îndrăgostită de acelaşi bărbat.

 

Cercetam cu privirea faleza din Mamaia, când, deodată, văd în depărtare o femeie blondă, vo­luptuoasă, cărând după sine un uriaş troller galben fosforescent. Mi-a fost clar că am găsit ceea ce căutam. Ştiam că în acel troller se află marea pasiune a Andreei: multe perechi de pantofi, pe care am rugat-o să le aducă, just in case. Am prins-o într-o perioadă foarte plină, dar avea o energie ca din altă lume. „Am avut în Bucureşti două concerte, apoi duminică am ajuns la Reghin, m-am întors în Bucureşti la 6 dimineaţa, am dormit câteva ore şi apoi am plecat spre Eforie, a început să rememoreze ca pentru sine ultimele 48 de ore, în timp ce, stând picior peste picior, arbora cea mai frumoasă pere­che de bocanci Alexander McQueen. Gândul meu era la acei bocanci, gândul Andreei era la amandinele de la cofetăria din Eforie Nord (oraşul său natal), pe care urma să ni le aducă soţul şi impresarul ei, Lucian, împreună cu Sofia. Dar până au ajuns ei, noi am dezbătut atâtea subiecte, încât am ajuns să vorbim până şi despre prima ei garsonieră din Bucureşti, vopsită în galben şi albastru. Andreea este foarte sinceră şi volubilă. De pildă, în doar cinci minute de dialog, am aflat că a renunţat să-şi mai vopsească părul complet în favoarea unor şuviţe delicate „à la Gisele Bündchen, că şi-a făcut deja rezervare la un hotel din Londra pentru marile reduceri ale Crăciunului şi că, revenind la amandi­ne, într-o zi a mâncat patru. Pe de altă parte, am constatat că este extrem de directă, spune pe şleau ceea ce gândeşte, aşadar vei şti din primele cinci minute dacă te place sau nu.

 

Eram în plin proces de scanare a per­sonajului când am fost întreruptă de zgomotul unei uşi în pragul căreia a apărut o fetiţă angelică, ducând în mâ-nă un trandafir. Înainte să se oprească la cofetărie cu tatăl ei, Sofia intrase în grădina casei lor din Eforie pentru a-i alege o floare Andreei. La început a fost puţin reţinută, însă cum ne-am mutat pe malul mării, fetiţa a început să zâmbească în faţa aparatului ca şi cum pentru asta s-a fi născut.

 

Ai avut un weekend plin, dar nu aş spune că eşti obosită. Atât de rezis­tentă eşti?

Eu m-am născut obosită, aşa le spun tuturor. (râde) Nu ştiu de unde îmi iau rezerve, pe cuvântul meu că nu ştiu. Când am treabă sunt foarte focusată, aşa am fost mereu. Ştii, lumea mă întreabă pe Facebook „cum reuşeşti să fii şi acolo şi acolo? Aseară parcă erai la Reghin, cum ai ajuns la Constanţa?

 

De ce aceste eforturi? Ţi-ai permite să o laşi mai moale, nu?

Aşa este, mi-aş permite să stau acasă, dar nu pot. Eu mi-am dat seama că iu­besc prea mult oamenii, dacă nu sunt acolo sus, pe scenă, dacă nu cânt cu ei şi nu îi fac să se distreze, nu mă simt bine. Voi cânta şi la 60 de ani, voi fi ca Tina Turner, în fustă scurtă pe scenă. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu mereu pentru talentul cu care m-a înzestrat şi graţie căruia pot să fac această meserie frumoasă. Pe Sofia o duc la biserică şi o învăţ să se roage, spunem rugăciuni, cântăm, dansăm.

 

Când nu ai concerte, te împarţi me­reu între Bucureşti şi Eforie?

Două, trei zile pe săptămână le petrec la Eforie în timpul verii. Apoi mă întorc în Bucureşti şi tot aşa.

 

Fiind născută la mare, mai e marea o bucurie pentru tine?

Doamne, eu înnebunesc dacă nu vin la mare! De bronzat m-am bronzat, totuşi, cu henna, stai liniştită, nu am timp să stau la soare. (râde) Dacă o am şi pe Sofia lângă mine, prefer să mă joc cu ea, să înotăm împreună. Am dat-o la înot, cu siguranţă la anul va fi foarte pricepută. Şi acum înoată bine, însă mi-e teamă să o las singură în apă. Da, sunt o mamă paranoică, recunosc, de câte ori plec în concerte mă gândesc unde e, ce face. După ce am născut am devenit mult mai precaută. Reflexele mele sunt de 1000 de ori mai puterni­ce, când conduc şi o am pe Sofia în spate sunt numai ochi şi urechi. Aşa sunt eu, mă consum pentru orice.

 

Soţul tău ce zice de acest fapt?

Luci a fost lângă mine mereu, ne leagă mulţi ani de relaţie, iubire, armonie. Munceşte foarte mult pentru familie, e impresarul lui Alex Velea, Smiley, CRBL, Ruby, Whats Up, cu care co­munică foarte bine. Iubeşte ceea ce face şi îşi iubeşte artiştii pe care îi con­sideră parte din familia noastră mare.

 

Privind în urmă, a fost o alegere inspirată ca omul pe care îl iubeşti să îţi fie şi partener de afaceri?

Lucian a mers cu mine foarte mulţi ani la toate concertele mele. Apoi am luat decizia ca el să nu mai meargă cu mine pentru a putea să se ocupe de artişti şi celelalte afaceri. Am decis împreună să facem această schimbare şi iată că am făcut o alegere bună, am linişte în casă acum. (râde) Ne contrazicem des pro­fesional, de multe ori Luci mă coboară cu picioarele pe pământ atunci când o iau razna, însă e reciproc. Suntem cel mai longeviv cuplu din showbiz, sunt mândră de ceea ce am realizat, cred că mulţi şi-ar dori să aibă o relaţie ca a noastră. Andreea Bălan, pe vremea când avea mai puţine concerte, ţin minte că îmi spunea „vreau să mun­cesc şi eu ca tine, să fiu cum sunteţi tu şi Lucian, să strâng banii necesari să îmi pot deschide afaceri, să am multe concerte. Peste un timp m-am întâlnit cu ea într-un avion şi mi-a zis: „uite, am ajuns să realizez şi eu lucruri. E o tipă foarte mişto. Îmi spunea că vrea şi ea un copil. E frumos când auzi lucru­rile astea de la oameni.

 

Ce e roz şi ce e mai puţin roz într-o relaţie de aproape 20 de ani?

Acum ne certăm pe probleme familia­le, avem păreri diferite în privinţa Sofi­ei. Cred că în orice familie cu un copil intervin asemenea discuţii între părinţi la un moment dat. Să ştii că mai toată viaţa Luci a făcut pasul spre împăcare când am avut divergenţe. Eu am deve­nit mai matură după ce am făcut copi­lul, am început să las mai mult de la mine, sunt mult mai înţelegătoare când vorbesc cu el, cuvintele mele sunt alte­le. Înainte, până să ne căsătorim, mă supăram, îmi făceam bagajul şi plecam. Nici nu mai ştiu unde mă duceam. Acum nu mai am unde să plec. (râde) Unde să mă duc, la hotel? Mă pozează paparazzi, spre deliciul publicului.

 

Vă mai treziţi cu ei pe urmele voastre?

Dat fiind că nu am oferit subiecte de ge­nul divorţuri, scandaluri, nu au avut de ce să ne urmărească paparazzi. Au fost momente în care mulţi au încercat să ne bage beţe-n roate, dar fiind o familie unită nu am dat crezare aberaţiilor, deşi s-au scris multe. Mai sunt şi acum oa­meni care mă întreabă „auzi, dar soţul tău umblă cam mult, pe acasă nu mai dă? sau „eşti sigură că soţul tău te iubeşte suficient, că uite ce am auzit…

Aceşti oameni nu ştiau că voi îm-părţeaţi aceeaşi amandină la 16 ani, la cofetăria din Eforie. Ei habar nu au că el mânca frişca şi eu mâncam restul. (râde) Mergem şi mâncăm la aceeaşi cofetărie şi acum, e acolo o doamnă care face aceeaşi reţetă de 20 de ani.

 

Deci cum te menţii în formă? Pre-supun că nu cu amandine.

Nu ţin un regim, doar am grijă ce mănânc, merg şi la sală. Nu cât aş vrea şi cât mi-aş dori, de multe ori renunţ la sală ca să pot petrece mai mult timp cu Sofia, deşi ar trebui să fac de 4 ori pe săptămână sport ca să arăt cum aş vrea eu. Acum nu am mai făcut sport de două săptămâni, m-a durut spatele, am avut întindere de ligament, plus o pro­blemă cu o unghie de la picior. După o sarcină nu mai e atât de uşor să te menţii în formă, iar eu nici nu fac in­jecţii, nici nu iau pastile. Sunt mulţi care iau pastile sau ţin un regim rigu­ros pentru a arăta bine. Normal că, fi­ind mai mereu pe drumuri, iau masa pe unde apuc. Uite, am fost la Reghin şi am mâncat numai prostii, după 2 zile mă arde stomacul.

 

Îi ceri sfatul soţului tău legat de as­pectul fizic?

Nu, nu-i cer sfaturi, eu ştiu foarte bine ce vrea el de la mine. Orice bărbat îşi doreşte ca soţia lui să arate bine, fireşte. Ca să ai o căsnicie reuşită e normal să-i faci pe plac bărbatului tău, să îi arăţi că faci multe lucruri pentru el. Şi multe sacrificii, chiar pot spune că fac şi sa­crificii. Nimic din ce fac nu e doar pen­tru mine, fac şi pentru căsnicie. Aa, ok, eu nu sunt genul de femeie care să spe­le vasele zilnic, nu am timp, am o doamnă care se ocupă de asta. Prin prisma meseriei mele nu pot fi mereu acasă, la cratiţă, dar nici Lucian nu şi-a dorit asta de la mine. Din afară e mai greu de înţeles de ce sunt tot timpul plecată, de ce nu fac o salată, un pui, micul dejun. De multe ori Luci mi-l face mie. De exemplu, azi dimineaţă el mi-a făcut cafeaua.

 

Tu ai grijă la alimentaţie, dar ai reuşit să îţi educi şi familia în acest sens?

Luci ştie foartă multă teorie, dar nu o aplică, ne contrazicem şi pe tema asta, aşa că îl las în pace, să facă ce vrea. Sofia nu bea sucuri acidulate, nu mănâncă dulciuri seara. Bine, nu o pot priva de dulciuri, pe mine nu m-a pri­vat nimeni. Când eram mică mâncam zahăr topit. Părinţii mei nu aveau mari posibilităţi, dar dacă nu aveam bani să îmi iau bezele sau fondante, că astea erau plăcerile mele, topeam zahăr acasă şi îmi făceam caramel. Cum aş putea eu să îi zic copilului meu că nu poate mânca dulce? Dar îi explic ce nu e bine să mănânce. Încerc să o conving să mănânce mai multă verdeaţă, nu prea îi plac salatele.

 

Pe măsură ce creşte cu cine începe să semene mai mult Sofia?

Are umorul lui Lucian, e carismatică, am descoperit că are ureche muzicală, de aceea am şi înscris-o la colegiul George Enescu. Îi plac muzica, gim­nastica baletul, are şi talent în aceste direcţii. Nu zic acum că, dacă copilul meu e talentat, vreau să îl urc pe scenă. Sunt mulţi părinţi care vor asta pentru copiii lor, dar eu, fiind deja în dome­niu, nu sunt înnebunită să fac acest pas. Decât dacă Sofia îmi va cere.

 

Copilul tău a cerut până acum un frate sau o soră?

Da. Mi-a spus că vrea o surioară. I-am zis „bine, mamă, dar vorbeşte cu taică-tău. Spune-i lui, dar trebuie să îi spui mai des. (râde)

 

Şi aici vă contraziceţi?

Nu ne contrazicem, dar la Sofia ştii cum am luat decizia? În momentul în care Lucian mi-a zis „vreau să facem un copil. Eu am răspuns „ok, nu am stat pe gânduri nici o clipă. Am renunţat la contraceptive şi în prima lună eram însărcinată. Acum am renunţat din nou şi am zis „ce o vrea Dumne­zeu. Dacă Dumnezeu vrea ca noi să avem un copil, El va aranja lucrurile, e un destin pentru fiecare.

 

Deci crezi în destin?

Cred. Am un destin frumos, dar, totuşi, când îţi pierzi părinţii la o vârstă fra­gedă şi rămâi singură… Foarte greu încercată am fost, exact când începuse să îmi meargă bine în carieră. Să ajungi să îţi întreţii mama într-un spital timp de un an de zile, timp în care să urci pe scenă, să îi faci pe oameni să se simtă bine, iar apoi să te întorci la spital, nu e uşor. Normal, era mama mea, era da­toria mea să îi port de grijă. În acest spirit vreau să o educ şi pe Sofia. Dato­ria părinţilor mei a fost să mă crească, dar şi noi, după ce creştem, avem dato­ria de a ne îngriji părinţii.

 

Ai rămas cu anumite frici de la acea experienţă?

Da! Mă gândesc mereu la Sofia când nu sunt cu ea, mă întreb pe unde e, ce face, să nu păţească ceva. S-a întâmplat o dată ca eu să fiu în Israel şi Sofia să se îmbolnăvească. Nu pot să îţi spun ce era în sufletul meu, îmi venea să iau avionul şi să plec în momentul acela spre România. Nu pot să îţi spun prin ce am trecut ştiind că e în spital, cu febră mare, cu branula la mână. A fost cumplit. Sunt ca o legumă, nu mai sunt în stare de nimic în astfel de momente.

 

La prima şedinţă foto pentru VIVA! Sofia avea o lună şi era extrem de cuminte. Cum e acum, la 5 ani?

La fel de cuminte şi ascultătoare, înţeleaptă, înţelegătoare.

 

Ai regretat vreodată că nu ai făcut copilul mai devreme?

Da, regret acest lucru. Dacă era cineva să mă sfătuiască, poate dacă îi aveam lângă mine pe părinţii mei să mă îndrume… Dar nu am avut pe nimeni, prietenii noştri erau de aceeaşi vârstă cu noi, nu se gândeau la copii, deci nici noi. Am şi avut o viaţă foarte agitată, nu a fost nimeni care să mă scuture, să îmi dea o palmă şi să-mi zică „hei, e cazul să te gândeşti la viitorul tău şi să faci un copil. Cred că, dacă aş putea să dau timpul înapoi, aş face un copil la 25 de ani. La mine a fost teama că nu voi putea avea grijă de el, nemaiavân-d-o pe mama lângă mine. Cu acea frică am ieşit din spital după naştere, de aceea am făcut depresie post-natală. Am ales să nu luăm bonă, ci să ne creştem copilul singuri, ajutaţi de părinţii lui Lucian.

 

Acum eşti fericită?

Sunt cea mai fericită şi împăcată! E foarte important că am făcut totul cu propriile mele forţe. Nu mi-a dat ni­meni nimic niciodată. Dar niciodată. Nu am luat nimic de la nimeni, nu aş putea. Muncesc de la 4 ani, am început prin a vinde corcoduşe şi flori la teatrul de vară. Tatăl meu mă punea să fac asta pentru a-mi da seama cât de greu se fac banii şi pentru a aprecia tot ce am. El m-a învăţat să fiu independentă, să nu cer nimănui nimic şi să muncesc pentru realizări. Asta vreau şi eu să o învăţ pe Sofia.

 

La ce visezi pentru viitorul apropiat?

Sunt fericită că am format primul band de instrumentiste cu care cânt la con­certele mele mari live. Lucrez la un al­bum de un an de zile, mi-am propus să îl scot în toamnă. Primul single, „Cântă inima, compus de Laurenţiu Duţă, va fi o piesă superbă, sunteţi primii cărora le zic de ea. Deocamdată am scos o melodie, „Dor de mare, strict pentru prietenii mei de pe Facebook care mă apreciază şi mă iubesc. Vor fi piese foarte frumoase pe album, cu siguranţă o să ajungă la inima fanilor mei.

 

OANA POPOIAG Foto IONUȚ STAICU

 

Make-up: TRAVIATA PĂDURARU

Coafură: ROBERT BOTH (Studio Robert Both)Vestimentaţie Andreea: Valentina Vidraşcu, Maria Lucia Hohan, H&M şi garderoba personală

Accesorii Andreea: Accessorize

Vestimentaţie şi accesorii Sofia: Bonpoint

Fotografiile au fost realizate la Caelia Beach. Mulţumim pentru sprijin!

 

 

  

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter