Amfitrion Emilia Popescu

Publicat pe

De cum iti deschide usa, Emilia Popescu te si prinde in mrejele zambetului ei celebru. Intri astfel intr-o locuinta plina de amintiri si de caldura, in care miroase a cafea si prajituri si in care, mai ales, se simte o energie pozitiva. Si, cum sa nu fie asa, cand Emilia este o mama implinita si o femeie atat de iubita?

Ce urmeaza pe scena si in viata ta personala?
Doua piese pentru teatrul de televiziune si sper intr-o colaborare cu regizorul Claudiu Goga.

Ti-ar placea sa faci mai multe clipuri de publicitate?
Nu mai zic nu la nimic. Judec in functie de ce am nevoie in momentul respectiv, ce-mi ajuta sau ce-mi dauneaza imaginii mele.

Care sunt tarele si minunile meseriei de actor in ziua de azi?
Actoria e o profesie care te rapeste. Te rapeste vietii. Arzi pentru ea, doresti sa fii pe scena tot timpul si, de fapt, viata reala e pauza intre spectacole. Asta e si minunat si foarte greu de dus. Asa a fost si asa va fi intotdeauna.

Joci mult, dar si primesti multe aplauze. Schimbul ti se pare suficient?
Cea mai mare rasplata pentru un actor sunt aplauzele. Cronicarii de teatru stabilesc valoarea si fac istorie. Premiile acordate de cei din breasla inseamna un tip de recunoastere a valorii tale, dar cum traim niste vremuri lipsite de criterii de valoare si critica teatrala stabileste ierarhii in care eu nu cred, atunci nu ramane decat sa ne bucuram de aplauzele publicului. Iar daca aceia care stabilesc daca suntem valorosi sau nu, n-o vor face, ne ramane dragostea publicului, la care de fapt ravneste toata lumea.

Emilia, cum iti vezi viata acum, din acest punct? Cum a fost, cum este si cum crezi si speri ca va fi? Ce asteptari ai?
Viata e foarte scurta, incerc sa profit cat mai mult de fiecare clipa, de anii mei de acum. Pentru asta voi avea grija de sanatatea mea asa incat scena sa-mi ramana casa si oamenii vietii mele sa-mi fie tara.

Cristina Stanciulescu, Fotograf: Radu Chindris, Stilist: Ana Andrei, Machiaj: Andra Manea, Carmen Dinca (Avon), Coafura: Laurent Tourette (LOréal Professionnel) , Vestimentatie: Ipekyol, Koton, Musette, Meli Melo,
garderoba personala
 

Cine are grija de fiica ta? Cine are grija de amandoua? Esti acum intr-o relatie fericita. Se vede asta. Ochii tai sclipesc. Felicitari lui Claudiu… Vorbeste-mi putin despre aceasta relatie si despre acest om special din viata ta…
Grija inseamna dragoste. Oamenii care se iubesc au intotdeauna grija unul de altul. Maria mea e un om foarte bun, matura si foarte sensibila. Ma protejeaza, ma intelege si aprecieaza faptul ca indiferent de programul incarcat sau oboseala, ii sunt la dispozitie. Avem grija una de alta. Ne iubim si suntem dependente una de alta. Iar acum il am pe Claudiu, care m-a invatat sa-mi dozez efortul, sa ma menajez. Nu prea stiu cum sa am grija de mine, dar cred ca si asta se invata. Amandoi muncim mult si incercam sa ne sprijinim exact atunci cand trebuie. Ce pot sa spun? Ne iubim si armonia asta probabil ca transmite. Cred ca a venit momentul sa ma si bucur de tot ce mi se intampla si sa am incredere in mine, in forta mea. Asta traiesc acum.

Ce extravaganta v-ati permite, daca acest lucru ar fi posibil…
Mi-ar placea… vreme de cateva luni sa colind lumea si sa ma imbogatesc din cultura altor popoare. Sa vad, sa traiesc, sa vorbesc alte limbi, sa inteleg oamenii de prin alte parti. Traim inchisi in noi insine si mi-e teama ca la capatul drumului vom fi mult prea ignoranti.

Zambesti atat de frumos, incat ti-ai transformat zambetul in brand personal. Esti tonica si mereu vesela. Nu te vad, in mintea mea, trista… De altfel, tu imi spuneai candva ca e mai bine sa nu cunosti un artist in viata intima. De ce?
Eu nu sunt vesela tot timpul. Sunt framantata, zbuciumata, foarte trista si uneori ma simt neputincioasa. De fapt, exista un echilibru intre caderile mele si starea mea de reala bucurie; pentru ca sunt un om bucuros, iubesc viata, oamenii si vad lumina din ei. Asta ma salveaza. Artistii sunt oameni controversati. Imaginea lor nu se potriveste cu ceea ce sunt ei, de fapt. Si, uneori, nu au caracter.

Despre cel mai recent spectacol al tau – „Cui i-e frica de Virginia Woolf?' – in care il ai ca partener pe Stefan Banica, am scris si noi aici, in VIVA!. Cum reactioneaza publicul de la Teatrul de Comedie la aceasta piesa care… numai comedie nu e…? Si de cand dateaza cuplul Banica-Popescu? (ma refer la al vostru fireste, pentru ca istoria alaturarii acestor nume e mult mai lunga).
La spectacolul nostru oamenii cred ca vin pregatiti sa rada. O si fac la inceput, dar atunci cand se aseaza linistea „aceea' cand tii publicul in palma, partida e castigata. Avem succes si vrem sa pastram asta. Cred ca am demonstrat maturitatea noastra artistica. Asta apropo de „Popeasca si Banica'. Dupa 20 de ani am avut curaj si ne-am „aruncat' in altceva. Sper ca toti cei care ne iubesc sa sesizeze pasul asta si sa-l aprecieze. Primim multa dragoste din partea oamenilor si sper ca publicul simte daruirea noastra totala.

 

Te vad zambitoare, fericita, asa cum te stiu si eu si toata lumea… Secretul fericirii, te rog?
Sunt zambitoare, pentru ca am in fata mea un om cu care pot comunica si asta e cel mai important lucru. Nimeni nu detine secretul fericirii. Dac-ar fi o prajitura si s-ar face dupa reteta, ar fi asa simplu… Acea stare de plenitudine care-ti inunda fiinta, de o intensitate coplesitoare – fericirea – e de scurta durata. Probabil e echilibrul interior intre aspiratii si realizari. Nu stiu.

Ne-ai primit acasa si descoperim aici o multime de tablouri. Fiica ta, Maria, picteaza, tu esti nepoata de pictor… Inteleg ca pictura, cultura vizuala te-au influentat mult si pe tine si pe fiica ta. In ce fel?
Unchiul mamei mele – Iosif Iser – probabil ca „s-a strecurat' undeva in genele fiicei mele. Pictura, pentru mine, e o calatorie in absolut… sunt muta de admiratie in fata unui tablou si am nevoie sa ma incarc cu frumos. Fata mea si-a descoperit acest talent, il dezvolta si traieste in aceasta lume. Avem nevoie, din cand in cand, sa respiram aerul unui muzeu important si ne facem tinta un asemenea oras, fie Paris, Barcelona etc.

Am descoperit o mama mai mult decat iubitoare. Aproape pasionala. E adevarat? Ce relatie ai cu fiica ta?
Maria e minunea mea. Uneori ii multumesc ca e fetita mea. Fara gluma. Traiesc cu patima aceasta minune. Sunt dependenta de ea, oferindu-i, in acelasi timp, multa libertate. Avem o relatie deschisa si asta ma linisteste pentru ca adolescenta e dificila. Stie ca o ascult, ca o inteleg si o sprijin si, mai presus de toate, vreau sa se bucure de fiecare clipa.

Casa ta respira personalitatea ta. Am vazut multe obiecte antique. De ce? Ce-ti place la ele?
Imi plac obiectele care au istorie. Fiecare dintre ele a apartinut cuiva din familie sau sunt daruri de la persoane dragi. Sunt incarcate de energie proprie si cred ca se simte asta.

Vorbeste-mi despre grija. Cine are grija de psihicul tau inainte de spectacole? Ai atat de multe… Joci in multe si asta e bine…
Fiecare spectacol presupune alt tip de pregatire. Uneori ai repeti-tii ziua sau, pur si simplu, nu-ti permiti sa te odihnesti. Dar exista spectacole care te absorb cu totul si ele nu te lasa sa le neglijezi. La „Cui i-e frica de Virginia Woolf?' m-apuca emotiile cu o zi inainte si nu pot sa fac nimic altceva. Ma duc cu 2 ore jumatate inainte si mai repet, mai discut cu Stefan. Asa facem si la „Cafeneaua' si-o jucam de 14 ani. Discutam inainte si dupa fiecare spectacol. Probabil de-asta este si acum atat de bun, pentru ca il „ingrijim'. Un spectacol e ca o planta. Trebuie udata, ingrijita, iubita. Un spectacol e ceva viu si trebuie procedat in consecinta. Nu joc atat de multe, dar joc des. „Cafeneaua', „Casa Zoikai', „Cui i-e frica de Virginia Woolf?'. Cand am o pauza incep sa intru in panica.
 

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter