Amfitrion: Leslie Hawke

Publicat pe

Amfitrion: Leslie Hawke

Amfitrion: Leslie Hawke

Am intrat in casa lui Leslie Hawke cu o emotie pe care nu am mai avut-o pana acum, pentru ca nu mi-e dat in fiecare zi sa intalnesc un strain care e mai roman decat unii romanii si mai generos decat multi dintre ei.

Leslie Hawke

Cand am auzit prima data de Asociatia OvidiuRom, in primul rand m-a frapat numele. Asta se intampla acum vreo cativa ani cand am aflat ca este, de fapt, o initiativa a lui Leslie Hawke si a Mariei Gheorghiu, prin care sunt sprijiniti copiii din familiile sarace pentru a nu abandona scoala. Prin programul „Fiecare copil in scoala se doreste eradicarea in Romania a abandonului scolar provocat de saracie. Peste 500 de copii si 300 de familii sarace din Bacau, Bucuresti si Buhusi au fost ajutate pana in prezent de OvidiuRom. Va spun toate astea pentru ca Leslie Hawke mi-a vorbit cu pasiune despre aceste lucruri si am inteles ca programul de teme al copiilor, mesele lor calde, consilierea parintilor, interventiile de urgenta sau ajutorul pentru transportul pana la scoala, sunt inima acestei initiative. Si cum sa n-o iei in serios pe aceasta americanca de la Bucuresti care are pe pereti covoare romanesti si arta populara? Asa ca am intrat destul de repede in subiect, in apartamentul ei „cozy, cum ii place sa spuna…

Vorbesc cu tine, Leslie, ca si cum as vorbi cu un roman. De fapt, te consider mai romanca decat multi conationali de-ai mei care n-au miscat un deget pentru semenii lor, desi ar fi avut posibilitatea. Ai demarat, de curand, programul acesta ambitios, „Fiecare copil in scoala. Sub ce auspicii a inceput acest program?
In ianuarie 2006, discutam impreuna cu Maria Gheorghiu, directorul executiv al Asociatiei OvidiuRom, despre obiectivele noastre si, de la una la alta, eu am spus: „Uite, eu mai am probabil inca vreo 15 ani buni de munca – ceea ce vreau sa vad intamplandu-se in acest timp in Romania este ca fiecare copil sa mearga la scoala, urmand ca apoi sa termine un liceu. Hai sa nu ne ocupam de altceva si sa vedem daca putem duce la bun sfarsit acest demers si hai sa gasim companii si oameni care vor sa contribuie la indeplinirea acestui scop. Pro TV, Unilever, Vodafone si Rompetrol au fost primele companii care s-au angajat pe termen lung in aceasta initiativa.

Stiu ca atunci cand ai venit in Romania ai fost socata sa vezi copii cersind pe strazi. Probabil ca acum te-ai obisnuit. Dai bani cand esti oprita de acestia?
Nu dau niciodata bani copiilor pentru ca asta i-ar incuraja sa cerseasca si in continuare, iar parintii lor s-ar baza pe munca copiilor. Totusi, uneori, le dau batranilor, pentru ca presupun ca nu au alternativa.

Amfitrion: Leslie Hawke

Amfitrion: Leslie Hawke

Pe unul dintre peretii livingului se afla o mare fotografie a fiului ei, Ethan Hawke si a celor doi copii ai lui. Leslie se uita cu drag la ea si ne spune ca e facuta undeva in Canada, unde Ethan are o proprietate. Se citeste in privirea ei tandretea mamei, dar si mandria bunicii…

Leslie Hawke

Ce ai face daca ai gasi un copil abandonat in fata casei tale? Ce-ar putea face oricine in situatia asta?
As telefona unuia dintre asistentii sociali cu care lucram. Dar, de fapt nu raspunde intrebarii tale. Solutia ideala, in general ar fi contactarea politiei, care la randul ei, sa ia legatura cu Agentia pentru Protectia Copilului. Mai departe, copilul ar fi incredintat unui asistent maternal pe perioada anchetarii cazului. Mai departe ar urma gasirea parintilor si sprijinirea lor pentru a-si intretine copilul. Dar o chestiune mult mai arzatoare este: cum de ajung copiii sa fie „abandonati ? Si, mai ales, cum poate acest fenomen sa fie impiedicat de la inceput? Persoanele cu un nivel educational scazut sfarsesc prin a ajunge pe strazi, nu prea vezi multi absolventi de facultati care sa traiasca in strada; presupun ca nici absolventi de liceu nu sunt. Deci societatea ar trebui sa faca tot ceea ce e omeneste posibil pentru a aduce copiii in scoli inca de la varste foarte fragede, si sa-i mentina in sistemul de invatamant pana la absolvirea liceului. Si astfel cred ca in 20 de ani, nu vor mai fi persoane care sa isi „abandoneze copiii!

Apropo de casa… Ai locuit intr-un bloc la Bacau si acum la Bucuresti. Are vreo importanta pentru tine unde te intorci seara de la birou? Conteaza interiorul?
Interiorul conteaza enorm pentru mine. Cand ma mut intr-un spatiu nou, primul lucru pe care il fac este sa asez tablourile pe pereti. De fapt, nu-ti imaginezi cat timp si cata atentie am dedicat pana cand am facut confortabil apartamentul din Bacau, atmosfera de intimitate de care aveam nevoie. Iubesc acest apartament din Bucuresti, mai ales de cand Asociatia OvidiuRom si-a mutat biroul de aici.

Ce fel de interior te caracterizeaza? Ce stil?
Imi plac designul simplu si lemnul. Piesa mea de mobilier preferata este micutul birou din dormitorul meu. Ma bucura doar simplul fapt de a-l privi. Si iubesc picturile. De fapt, ceea ce imi lipseste cel mai mult din America sunt tablourile mele, care acum sunt in casa fiului meu. As dori foarte mult sa le aduc aici, dar ar fi probabil o cheltuiala mult prea mare. In plus, procedurile vamale par foarte complicate aici.

Chipurile copiilor pe care ii ajuti sau pe care ii vezi pe strada te „urmaresc seara acasa?
Te referi la faptul ca m-ar putea „bantui? Raspunsul e nu. Obisnuiau sa ma urmareasca inainte sa incep sa ma ocup de aceasta problema, dar acum gandurile mele se indreapta spre lucruri mai lumesti – cum ar fi ce trebuie sa fac maine. Cand sunt descurajata, ceea ce se intampla surprinzator de rar, ma gandesc la mame – si asta ma intareste. Bietele mame isi iubesc copiii, la fel cum eu sau tu ii iubim pe ai nostri. Ar fi teribil sa simti ca nu ai putut sa le oferi copiilor tai ceea ce le-a fost necesar sa creasca sanatosi si indeajuns de bine pregatiti pentru maturitate.

Amfitrion: Leslie Hawke

Amfitrion: Leslie Hawke

Leslie Hawke spune ca solutia saraciei este scoala! Copiii din familiile dezavantajate vor reusi in viata doar facandu-si studiile. Fundatia OvidiuRom le ofera solutii prin programul „Fiecare copil in scoala care a inceput anul trecut si va dura 15 ani.

Leslie Hawke

De unde vine aceasta preocupare pentru oamenii sarmani?
Bunica mea, care a avut, fara indoiala, cea mai importanta influenta asupra vietii si caracterului meu, s-a nascut intr-o familie foarte saraca din Alabama. Tatal ei a murit pe cand ea avea 10 ani si lucrurile au mers din rau in mai rau. Nu a studiat mai mult de 8 clase, desi ii placea scoala si ar fi dat orice sa poata merge la un colegiu, dar si-a ajutat cele 3 surori mai mici sa termine un colegiu. A pretuit educatia mai mult decat orice si m-a determinat sa ajut oamenii asa cum ea si-a ajutat surorile.

Ce simti atunci cand ajuti?
Sa ajut oamenii sa duca o viata mai buna ma face sa ma simt bine. Asa cum condusul off-road ii face pe unii sa se simta bine. Am o nevoie imperioasa de a fi utila. Si, surprinzator, am gasit o cale de a realiza acest lucru aici in Romania. Nu fac asta pentru ca „trebuie, ci pentru ca ma implineste.

Ai vazut „Filantropica lui Nae Caranfil? Se ocupa exact de aceasta lume.
Am o copie a filmului, dar nu are subtitrarea in engleza, deci nu l-am putut urmari in intregime. As vrea sa il vad, desi s-ar putea sa-l gasesc mult prea cinic.

Sa ne intoarcem la „Fiecare copil in scoala. De fapt, ce crezi ca ar trebui sa invete copiii in scoala, pe langa materiile necesare, evident?
Consider ca toti copiii ar trebui invatati sa gandeasca, nu sa memoreze. Sistemul educational romanesc inca formeaza buni comunisti – si asta e inspaimantator. As vrea sa o vad pe colega mea, Maria Gheorghiu in functia de Ministru al Educatiei intr-o buna zi. Mai mult decat oricine altcineva, ea intelege cum trebuie dezvoltate mintile copiilor pentru secolul 21.

Ai facut vreodata un pariu cu tine insati ca vei atinge un tel sau altul?
Da. In tinerete, asta avea de obicei legatura cu latura sentimentala a vietii mele. Dar, slava Domnului, am depasit intr-un final aceasta faza. Acum pariul meu e ca Romania va reusi sa ridice pana-n 2020 nivelul educational al copiilor, indiferent de etnie sau provenienta sociala. Daca acest lucru se va realiza, ma voi putea pensiona, daca nu… va trebui sa ma pensionez!

Te-a cuprins vreodata disperarea? Ca pe noi ne-a cam cuprins, vazand ca lucrurile se rezolva atat de incet.
Numai dupa un zbor foarte lung. Serios, cred ca am un simt destul de realist despre ceea ce pot controla si ce nu si incerc sa nu permit lucrurilor pe care nu le pot influenta sa ma doboare.

Amfitrion: Leslie Hawke

Amfitrion: Leslie Hawke

„Cel mai mult imi place terasa acestui apartament, care da spre Lipscani. Nu ma satur niciodata de priveliste. Imi place sa fac gradinarie vara si reusesc sa o practic oarecum pe terasa… Ora mea preferata este cea de seara, cand soarele apune si straluceste inca pe cladirile din fata.

Leslie Hawke

Sa nu uitam de ce suntem aici. Dorim sa prezentam cititorilor nostri o Leslie ceva mai… casnica. Mergi la shopping de mobilier?
Am cumparat pentru prima data mobila de aici, in 2000 si 2001. Imi placea sa-mi petrec diminetile de sambata pe Lipscani, uitandu-ma dupa chilipiruri. Mare parte din piesele mele de mobilier sunt din magazinele de antichitati de acolo. De fapt, uneori ma supara lucratura de mantuiala din Romania. E aproape imposibil sa gasesti mobila de calitate, finisata atat din punct de vedere al materialului, cat si al maiestriei.

Ai deseori oaspeti la masa? Gatesti?
Imi place foarte mult sa dau petreceri. Asta e un alt lucru care imi lipseste din America. Acolo, oamenii au frecvent de la 8 pana la 12 persoane invitate la cina, in casa lor, sambata seara. E un mod foarte placut de a-i cunoaste pe ceilalti, mult mai satisfacator decat un cocktail. De fapt, un singur cuplu din Romania m-a invitat la o petrecere, seara, la cina, in propria lor casa. Obisnuiam sa gatesc. Dar planificarea, shoppingul, curatenia de dupa, spalatul vaselor imi ocupa mult prea mult timp, deci ajung sa nu mai gatesc aproape niciodata. Cand am invitati la cina, il rog pe prietenul meu, Amarjit, sa gateasca, asa ca servesc mancare indiana. Sunt un fel de vegetariana. Rareori mananc carne, dar nu cumpar niciodata, asa se face ca persoanele invitate la cina sunt adesea mirate ca nu exista carne de niciun fel. Faptul ca sunt vegetariana are legatura cu starea deplorabila in care traiesc animalele, nu atat cu faptul ca sunt ucise. E important pentru mine sa nu contribui la sustinerea industriei carnii.

Are importanta pentru starea ta ce vezi pe fereastra?
Absolut. Ora mea preferata e seara devreme, cand soarele apune si mai straluceste inca pe cladirile din fata terasei mele. Si imi place sa vad domul cladirii BNR-ului de pe Lipscani prin fereastra dormitorului meu, in lumina lunii.

Ai vecini? Cum va intelegeti?
Locuiesc intr-o cladire foarte bine intretinuta, care a fost construita in 1973, acolo unde a fost palatul lui Serban Voda Cantacuzino. Spre deosebire de multe blocuri din Bucuresti, toti locatarii sunt preocupati sa mentina spatiile comune in bune conditii. Intr-un fel, se aseamana cu un bloc vechi din New York.

Daca jobul ti-ar cere-o, ai putea sta si intr-un cort?
Nu pentru mult timp. Nu sunt genul de persoana care sa campeze. Nu ma pot gandi la ceva mai rau decat sa fii la „Supravietuitorii!

 

Ce le-ai spune oamenilor cu dare de mana care citesc VIVA in acest moment?
Petreceti prima treime din viata d-voastra formandu-va o educatie solida, a doua, creand un mediu propice pentru copiii d-voastra, iar a treia, ajutandu-i pe ceilalti. Zicala mea favorita e: „Fa binele care sta in puterea ta!

De Cristina Stanciulescu; Stilista: Luminita Faurescu; Fotograf: Sebastian Enache; Machiaj: Alina Sencovici; Coafura: Sorin Stratula (Geta Voinea Salon).

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista Viva
Revista Viva