[EXCLUSIV] Catalin Stefanescu, un calator de cursa lunga

Publicat pe

Catalin Stefanescu este un calator de cursa lunga. Nu doar pentru ca, refuzand avionul, a ajuns candva cu trenul pana la aurora boreala, in Nordul Scotiei, ci si pentru ca ar putea vorbi ore in sir despre lucrurile in care crede, chiar si la o limonada. Despre „Garantat 100%, prejudecati si turism cultural, dar si despre relatii, manele si Mariah Carey.

Abilitatea lui Catalin Stefanescu de a crea povesti in jurul sau, asa cum face de 14 ani la „Garantat 100% (TVR), este un talent care il insoteste pretutindeni. L-a insotit si la sedinta noastra foto, programata initial intr-o zi de vineri, in care Bucurestiul aglo­merat era, asa cum ne avertizase Catalin, un fel de Circul Globus, in conditiile in care urma sa pozeze alaturi de masina sa, un Mercedes GLK. A venit la locul de intalnire imbracat la costum, cu papion, dupa cum il rugasem, si cu febra de 38 de grade. Asa ca am reprogramat sedinta pentru ziua urmatoare, cand Catalin nu era mai putin racit, insa orasul era cu mult mai liber. Noroc ca exista Theraflu, noroc ca Mercedesul lui Catalin se misca repede si ca el ar sta de vorba o suta de ani despre lucrurile care ii plac.

Catalin Stefanescu

Ce ai descoperit despre tine in 14 ani de ascultat povesti? Uneori, oamenii ajung sa se cunoasca pe ei insisi prin intermediul altora.

Foarte multe. In primul rand, afli ca nu este chiar foarte usor sa asculti cu adevarat ce-ti spune cineva. In timp, descoperi, ca la teatru, ca trebuie sa-ti asculti partenerul, ca trebuie sa auzi ce zice omul ala, nu sa mimezi, ci sa as­culti de-adevaratelea. Pe de alta parte, dai peste oameni cu mult mai buni decat tine si asta, iarasi, este extrem de frumos, e un exercitiu de calcare pe or­goliu si de invatare pe care il deprinzi in timp, sa te bucuri ca poti descoperi oameni mai buni decat tine.

Intr-o lume in care schimbarile sunt extrem de apreciate, tu ai de 14 ani aceeasi emisiune, de peste 16 ani aceeasi relatie, folosesti acelasi par­fum de 20 de ani, conduci un Merce­des de peste 3 ani… Care a fost moto­rul evolutiei tale, daca nu schimbarea?

Poti sa schimbi si altceva decat toalele, locul de munca. Poti schimba foarte multe lucruri aici, inauntru, in cap. Hai sa-ti dau un exemplu in care cred foar­te tare: anul asta vom schimba estetica vizuala a emisiunii, vom arata altfel. In general, o data la 3 ani modificam putin formatul, pastrand lucrurile in care credem. Sigur ca schimbi, si cred ca asta ne-a asigurat intr-o buna masura supravietuirea. Uite, schimb un lucru la care tin foarte tare, este vorba de lu­mea tanara care se uita la emisiunea noastra: elevi din clase mari de liceu, studenti, masteranzi, doctoranzi. Par­tea asta de public ma bantuie zi si noapte, ma gandesc in fiecare zi cum raspundem interesului manifestat de ei pentru „Garantat 100%.

Ma intreb care este cel mai superfici­al lucru de care este atras un om cu preocupari foarte serioase, ca tine.

Uite, iti dau un exemplu din discutiile mele cu prietenii, in care nu ajungem niciodata la un consens. Incerc sa-i lamuresc ca fenomenul manelelor e un fenomen extrem de serios. De foarte multe ori prietenii mei rad de mine intrebandu-ma daca nu vreau sa ascult un Guta sau un Salam. Faptul ca in Romania exista o minoritate roma atat de consistenta ar trebui sa mobilizeze niste sute de antropologi sa mearga sa cerceteze lucrurile astea. Or, cea mai mare parte a compatriotilor care se ocupa cu studiile serioase, fie minima­lizeaza acest fenomen, fie il arata cu degetul, fie il condamna. Mie mi se pare gresit, cred ca vine dintr-o foarte mare lipa de educatie. Am fost recent la un festival de muzica a romilor, la Gradina Uranus. Mi-as fi dorit sa fi fost acolo toata Catedra de Sociologie de la Universitate, toata Catedra de Antro­pologie, de Psihologie, mi-as fi dorit sa vad cercetatorii, sa vad studentimea acolo. Mi se pare anormal sa nu fii cu­rios macar sa vezi asa ceva. Daca ma intrebi ce imi place, superficial… uite, imi place sa ascult Mariah Carey. Vor­besc foarte serios, imi place foarte mult, de cand eram pustan, iar priete­nii mei rad de mine. Imi mai place sa ascult muzica lautareasca, atunci cand sunt cu lume intr-un loc public; imi place sa ascult un anumit gen de ma­nele, ele spun ceva despre un spatiu. Asta nu inseamna ca imi pun manele acasa si ca daram blocul ascultandu-le.

Din aceeasi categorie a celor care de­testa manelele fac parte si cei care nu recunosc ca le-a placut „Titanic.

Voilà! Intr-un context cultural foarte frumos, cu ceva vreme in urma, m-am contrazis pe marginea unui film, „A Good Year, de Ridley Scott, despre care se spune ca e o prostie superfici­ala. Nu doar ca nu se poate trai numai cu capodopere, dar un lucru usor tre­buie tratat ca un lucru usor, cu valoa­rea lucrului usor. Valoarea de a-ti fi placut pur si simplu un lucru, de a te fi distrat, de a fi zambit. Nu se poate trai numai intre Saramago si Dostoievski, Dumnezeule!

 

Catalin Stefanescu

Catalin Stefanescu: „Ma uit din ce in ce mai putin la televizor, ca sa ascult mai multa muzica, sa citesc mai mult”

Care dintre prejudecatile tipic romanesti te deranjeaza cel mai tare?

Faptul ca suntem unici, ca cineva strain ne vrea raul, faptul ca suntem singurii ospitalieri pe lumea asta. Se mai spune ca suntem foarte toleranti. Nu suntem toleranti deloc, cred ca suntem la fel ca toata lumea. E adevarat, existaun sir de prejudecati la care pot sa spun ca reactionez une­ori mai vehement decat ar fi cazul. Si inca ceva, urasc prejudecata care spu­ne cao ducem rau si ca avem o imagi­ne proasta din cauza tiganilor. N-am spus romi, tocmai ca sa citez ce e de citat. E una dintre cele mai idioate ati­tudini pe care le poate manifesta un om sanatos la cap in tara asta. Cred ca fiecare ar trebui sa se preocupe de felul in care isi face treaba. O sa descoperi foarte multi oameni care se dau cetateni civilizati in strainatate si cand vin incoace scuipa pe strada. Hai sa mai vorbim despre lucrurile astea si o sa descoperim ceva tulburator.

Hai sa vorbim si despre prejudecatile feminine. De exemplu, daca un barbat eligibil ajunge la o varsta si nu e casatorit si nu vrea copii, femeile vor spune „sigur are o hiba. Deci care e problema ta?

In primul rand, nu cred in prejudecatile generale ale femeilor, dupa cum nu cred ca exista femei in general. Cred ca exista femeia cu care stau de vorba acum, ea nu isi reprezinta categoria, se prezinta pe ea.

Dar exista statistici.

S-ar putea sa fie multe, desi eu sunt sceptic la statisticile astea, foarte scep­tic. Cunosc suficiente exceptii ca sa stau linistit din punctul asta de vedere. Nu e nicio hiba nicaieri.

Cum s-ar zice, nu esti „in randul lu­mii. Daca familia, casatoria, copilul nu-s menirea ta, atunci care este?

Exista o menire pentru fiecare. Exista oameni extrem de responsabili care ar fi parinti minunati. Eu nu cred ca as fi un parinte minunat, e ceva care mie nu mi se potriveste. Trag foarte mult in alte locuri, ma preocupa alte lucruri, de ce sa schimb ceva dacamie imi pla­ce asa cum sunt?

Te intreb altfel. Ce-ti reproseaza fe­meile cel mai des?

In general, mi se reproseaza neseriozi­tatea, daca vrei. Lipsa de dorinta de a ma aseza la casa mea, de a intemeia o familie. Familia are tot soiul de acceptiuni. Pot sa spun ca traiesc in mijlocul unei familii care sunt prietenii mei, de care sunt extrem de mandru si ma simt realmente intr-o familie.

 

E posibil ca refuzul de „a te aseza la casa ta sa aiba legAtura cu faptul ca parintii tai s-au despartit cand aveai 5 ani?

E posibil, nu neg asta. Gandeste-te ca-s unul dintre oamenii preocupati de cer­cetarea acestor lucruri. E la fel de posi­bil in exact aceeasi masura in care casatoria mi se pare o prostie de foarte multe ori. E foarte posibil. Lucrurile care ni s-au intamplat, la un moment dat, ne conditioneaza intr-un anume fel, e un lucru pe care-l predic de foarte multe ori.

Da-mi exemplu de un lucru care ti s-a intamplat in copilarie si despre care stii sigur ca ti-a influentat dezvoltarea ulterioara.

Faptul ca am trait intr-un oras mic (n.r. Govora), cu regulile orasului mic. Vin dintr-un mediu care e extrem de intolerant, desi nu e foarte constient de lucrul acesta. Sansa de a descoperi si altceva in afara de spatial in care m-am nascut a modificat lucrurile. Totul s-a modificat descoperind alta lume, schimband experientele. A fost realmente un noroc. Sunt oameni de acolo pe care-i stiu de foarte multa vreme si care au ramas la fel. Lor le deplang soarta in cel mai sincer mod cu putinta.

Ai declarat ca-ti plac inceputurile. Cum se impaca asta cu faptul ca ai aceeasi relatie de 16 ani?

De 16, daca nu de 17. Se impaca foarte bine, nu e absolut obligatoriu ca echilibrul asta intim sa iasa din tine si sa ocupe tot spatiul. Echilibrul tau intim este felul in care rezonezi, in care traiesti pe lumea asta, poate fi cu totul si cu totul diferit. Nu impun nimanui propriile mele reguli. Sunt foarte putine reguli esentiale, nenegociabile. In rest, exista disponibilitatea de a afla, de a experimenta.

Ce e nenegociabil la tine?

Onestitatea, asta insemnand foarte multe lucruri. Jocul cu ipocrizia e iarasi o valoare nenegociabila, un joc continuu, e ceva care marturisesc ca ma preocupa sa simulez cat mai putin cu putinta. Mai e religia, dar fara ca asta sa insemne ca sunt practicant.

De Oana Popoiag

Fotografii: Sebastian Enache

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter