Nae Caranfil - Legile lui "Caranfilm"

Publicat pe

„Succesul in sali cred ca se datoreaza faptului ca eu sunt public bun , ma dedublez in fata unui film, jumatate din mine devine critic cinematografic, cealalata jumatate coafeza.”

Pe Mirela Zeta cum ati descoperit-o? A contat faptul ca o stiati de pe vremea cand va era studenta?
Nu. In perioada de pregatire, am colaborat cu o buna prietena, Andreea Vulpe, careia i-am incredintat postul de director de casting. Jobul ei era sa-mi propuna variante diverse (si originale) de distributie pentru fiecare din rolurile existente; in dosarul „Emilia, una din primele ei optiuni a fost Mirela Zeta. Au urmat, evident, probe.

Cine a mai participat la casting pentru rolul Emiliei, muza regizorului din „Restul e tacere?
Vi s-ar parea elegant sa raspund la aceasta intrebare?

Dvs. insiva ati jucat in unele filme pe care le-ati regizat. De ce ati simtit nevoia sa treceti de partea cealalta a camerei?
Experienta mea de actor in filmele altora a fost scurta, dar edificatoare. Nu am „jucat in propriile filme; le respect prea mult ca sa le supun la un asemenea supliciu. Am „aparut in cateva dintre ele, mai mult pentru ca era mai comod pentru toata lumea s-o fac eu, decat sa platim un actor pentru asa ceva. De-a lungul anilor de adolescenta si tinerete, am cochetat si eu cu aparitiile pe ecran. Cu putine exceptii, insa, rezultatul prestatiilor mele actoricesti mi s-a parut dubios. Ma regizam. Aveam un potentiometru in cap, un fel de „oglinda, oglinjoara, cine e mai De Niro din tara, care imi reducea drastic din spontaneitate. Precum o mironosita, incepeam sa ma gandesc daca arat bine, daca am un timbru placut al vocii, daca fac fata la comparatia cu Brad Pitt. Altfel, ma distrez pe rupte cand sunt pus in situatia sa joc intr-un film. Exista o divina iresponsabilitate a conditiei de actor la care niciun regizor nu are acces. Singurii cu amintiri vesele de la filmari sunt actorii.

Puteti numi 5 filme pe care oricine ar trebui sa le vada macar o data in viata?
Nu ma pot abtine, mi-ati ridicat-o la fileu… Iata-le: E „Pericoloso Sporgersi, „Asfalt tango, „Dolce far niente, „Filantropica, „Restul e tacere.

Luana Danet
Fotograf Cosmin Bumbut
Fotografiile au fost realizate la Hotel Radisson SAS. Multumim pentru sprijin.

VEZI GALERIA FOTO NAE CARANFIL
 

In viata sunt haotic, dezordonat, instinctiv. In film insa devin, intr-adevar, meticulos. N-am cum altfel. E un domeniu unde detaliul e rege.”

Ce inseamna filmul pentru dvs.?
O spune Aristizza (Ioana Bulca) in filmul de care vorbeam mai sus: umbre miscatoare… Cand esti copil, te joci cu mainile intr-o fanta de lumina si proiectezi umbre pe pereti. De la aceasta fascinatie a copilariei se naste, cred, cea mai complexa forma de spectacol inventata de om (remarcati ca n-am folosit termenul „arta), un vis controlat. De fapt, un mod de a crea iluzia vietii intr-o concretete naucitoare si de-a o oferi solicitantului fara a-l responsabiliza apriori in niciun fel: ceea ce se petrece pe ecran, dramatic, comic, tragic sau de-a dreptul infricosator nu il poate atinge direct in niciun fel, el ramane spectator. Imi amintesc de un mai vechi film de sci-fi („Westworld), in care vizitatorii unui parc de distractii al viitorului se puteau impusca dupa pofta inimii cu toti raufacatorii unui orasel din vestul salbatic – in fapt roboti programati, deghizati in oameni – doar pentru exercitiul adrenalinei, fara nicio primejdie reala. Doar ca, asa cum in acel film robotii se defectau si primejdia devenea brusc reala, la cinema, intr-un mod misterios, se intampla ca si spectatorul din fotoliu sa se trezeasca „atins si asta la un nivel mai adanc decat in viata reala, „responsabila, pe care o traieste. Abia atunci incepem sa vorbim despre arta.

In familia dvs. filmul a fost o preocupare constanta. Care este cel mai important lucru despre a saptea arta pe care l-ati aflat de la tatal dvs.?
Ca, de-a lungul istoriei cinematografului, regizorul este un artist revoltat si nefericit, iar produ-ca-torul, un exploatator veros si lipsit de scrupule. Sunt convins ca, in sinea lui, ar fi preferat sa devin cel de-al doilea.

Din peliculele pe care le-ati realizat se ghiceste ca sunteti foarte atent la detalii. Sunteti un om meticulos in general?
In viata, absolut deloc. Sunt haotic, dezordonat si instinctiv. In film insa, devin, intr-adevar, meticulos. N-am cum altfel. E un domeniu unde detaliul e rege. Ciudat cum un om ca mine, organic opus oricarei notiuni de disciplina, si-a ales o profesie atat de… militara, intr-un fel.

Ati lucrat cu Florin Calinescu in „Asfalt tango, cu Gheorghe Dinica in „Filantropica, dar si cu actori aflati la inceput de cariera. Cat dureaza sa descoperiti intr-un actor tanar personajul de care aveti nevoie?
Cu Florin lucrasem deja la „E Pericoloso Sporgersi si pentru a-i acorda rolul locotenentului Grancea (cautam un actor capabil sa-mi evoce ofiterul care-mi fusese comandant in cadrul stagiului militar) l-am rugat sa dea probe filmate. De care s-a achitat cu brio. Asta fac cu majoritatea actorilor pe care-i proiectez intr-un rol: ii invit in fata unei camere digitale si lucram impreuna una sau mai multe scene. Cand am inceput, unii se suparau: „ce, bai Nae, nu ma cunosti deja? M-ai vazut la teatru, m-ai vazut in filme, nu vin la nicio proba; imi dai rolul? Ti-l fac! Mi-era greu sa le explic ca eu nu asteptam de la ei „sa-mi faca (!) rolul, ci sa si-l castige, sa-si cucereasca personajul prin lupta dreapta! In timp, aceste ifose au mai disparut, pe de-o parte, pentru ca am dobandit o oarecare reputatie, pe de alta, deoarece productiile straine ce ne-au invadat platourile in ultimii ani au reinstaurat institutia probei filmate si pe cea a actorului profesionist si modest, chiar daca celebru in tara sa, care accepta elegant regulile jocului intr-un casting international.

VEZI GALERIA FOTO NAE CARANFIL

Toate filmele dvs., de la „E Pericoloso Sporgersi pana la „Restul e tacere, au avut mare succes la public. Care sunt principiile pe care le respectati intotdeauna cand faceti un film?
N-am niciun principiu. Important este sa-mi placa povestea, sa ma inspire, sa ma stimuleze, sa ma obsedeze, sa vad filmul in cap. Succesul in sali cred ca se datoreaza faptului ca eu sunt public bun, ma dedublez in fata unui film, jumatate din mine devine critic cinematografic, cealalta jumatate coafeza. In anii formarii mele, eu am fost mai mult spectator de cinema si mai putin „spectator de cinemateca. Filmele care m-au influentat au fost cele care combinau in mod stralucit amprenta autorului cu spectacolul popular. „Profesorii mei n-au fost Bresson, Godard sau Tarkovski, ci Chaplin, Wilder, Fellini. Din aceasta cauza, filmele mele tind sa aiba straturi multiple de lectura, cauta sa ofere satisfactie atat amatorului de divertisment gratuit, cat si colectionarului de nuante. Uneori imi spun ca filmele mele seamana cu niste blocuri socialiste din noile cartiere. Poti avea un apartament de patru camere sau o simpla garsoniera, poti sta la etajul doi sau la zece, dar un lucru e esential: liftul, caldura si electricitatea trebuie sa functioneze pentru toti.

Ati scris scenariul pentru „E Pericoloso Sporgersi, „Asfalt tango, „Dolce far niente, „Filantropica, iar acum si pentru „Restul e tacere. Unde gasiti inspiratia?
In paginile contractului, la capitolul „termene de predare. Dintotdeauna, pentru a putea gasi forta de a ma lua la tranta cu 120 de pagini albe, mi-a trebuit un factor de constrangere. Un producator cu care sa fi „batut palma, in fata caruia sa ma fi angajat. Lipsa obligatiilor ma inhiba, de ce m-as apuca sa scriu o pagina, cand pot la fel de bine sa n-o scriu? Vorba aceea: as bea o bere, da n-am chef!… In schimb, daca am apucat sa semnez sau sa promit ceva (si daca subiectul s-a copt cat de cat in mintea mea), ma asez la masa si incep sa scriu. Trei pagini pe zi e norma minima. Nu astept inspiratia, n-o caut prin parcuri sau pe carari de munte, n-o invoc in nopti de insomnie. Trei pagini de care sa ma simt multumit, dupa care ma relaxez pana a doua zi. La capatul drumului, apare ca prin minune un scenariu de film, care insa va avea nevoie de inca minimum doua rescrieri pentru a putea atinge viteza de croaziera.

Care considerati ca este cea mai buna pelicula a dvs.?
Ultimul nascut se bucura in mod natural de favorurile parintilor. Cu toate riscurile, votez pentru „Restul e tacere. Dar conteaza asemenea ierarhii, la o filmografie de 5 lungmetraje amarate? Cand, intr-un viitor indepartat, 40 de critici cinematografici vor fi in situatia de a face un Top 10 al filmelor lui Nae Caranfil, atunci da, voi fi foarte curios sa cunosc rezultatul!

VEZI GALERIA FOTO NAE CARANFIL

„Caranfilm” este un joc de cuvinte inventat de insusi Nae Caranfil. Ce se ascunde in spatele acestui nume? Un regizor care a facut din toate cele 5 lungmetraje ale sale filme cu un imens succes la public, un mare artist extrem de discret, care s-a lasat foarte greu convins sa fie subiectul unei sedinte foto.

De ce v-a preocupat un subiect ca acela din „Restul e tacere (povestea realizatorilor primului lungmetraj romanesc)?
Pai, sa ne intoarcem in timp. Prin 1986-87, cand aceasta poveste a inceput sa ma viziteze repetat, Romania devenise un fel de buzunar personal al lui Ceausescu, iar filmele romanesti, niste coji de seminte ratacite prin acest buzunar. Citind despre aventura realizarii primului lungmetraj autohton la 1912, plonjam intr-o lume de vis, cu eroi de dimensiuni gigantice, balansand intre sublim si ridicol, cu oameni care, spre deosebire de populatia naucita de frig si de foame care ma inconjura, n-avea obsesia supravietuirii, ci pe cea a „vietuirii, intr-o epoca de un optimism exploziv, in care apareau aproape simultan automobilul, avionul, gramofonul, telefonul si nu mai stiu cate alte minuni, la inceputul unui secol care se anunta a fi cel al pacii universale si care, dupa ce si-a ratat spectaculos aceasta promisiune electorala, a sfarsit prin a fi „secolul cinematografului. Subiectul din „Restul e tacere imi parea delicios, la sfarsitul anilor 80, prin fantasticul sau potential subversiv. In timp ce Ceausescu demola la propriu Romania, eu o reconstruiam in imaginatie.

Nae Caranfil

Cum l-ati ales pe Marius Florea Vizante pentru rolul regizorului? Seamana Vizante cu Grig?
Seamana. Aveam nevoie de un personaj foarte diferit de imaginea generica a „regizorului de film (impunator, autoritar, de preferinta barbos); cautam un anti-erou, adolescent intarziat, timid, complexat de statura sa – sau mai degraba de lipsa staturii – si in acelasi timp arogant, razbunator si plin de ifose. Un baiat de bani gata ce-si plimba aerele, brelocurile, lanturile si inelele printr-un Bucuresti ce descopera eleganta occidentala, un papitoi al inceputului de secol XX. Pe Vizante il descoperisem la „E Pericoloso Sporgersi si inca de pe atunci imaginea lui incepuse sa se suprapuna peste imaginea personajului meu. Am dat probe cu el pentru Grig in doua randuri: in 1994, la o prima tentativa de a intra cu filmul in productie si in 2006, cand, in sfarsit, „minunea s-a produs. Vizante glumeste si acum despre acesti 12 ani de asteptare, spunand ca este cel mai lung timp de pregatire a unui rol ce i s-a acordat vreodata.

VEZI GALERIA FOTO NAE CARANFIL

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter