Radu Mihaileanu - "Concertul", filmul unui vrajitor - VIDEO

Publicat pe

As vrea sa revenim la film… La ultima scena, mai ales. Este electrizanta, iti vine sa dai filmul pe repede inainte ca sa vezi ce se intampla… Cum a fost la filmarea ei, a scenei-cheie, practic, din film, cea cu concertul?
A fost un cosmar pentru mine, in sensul bun al cuvantului. Mi-a fost foarte frica de scena asta, pentru ca e la sfarsitul filmului, pentru ca e muzica clasica si in epoca lui YouTube, trebuia filmata intr-un anume fel pentru a prinde la public. Apoi Mélanie Laurent nu stia sa cante la vioara, dar a luat lectii de la o profesoara ca sa poata sa mimeze interpretarea, dirijorul este un actor care nu stia nimic despre tehnica dirijarii… Deci o mie de elemente care trebuiau rezolvate si facute in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Am incercat sa controlez tot si sa anticipez ce ar putea merge gresit. Pentru ca Mélanie se imprietenise cu profesoara de vioara, am rugat-o pe aceasta s-o ia la ea in seara de dinaintea filmarii, pentru ca asa eram sigur ca la 9 era in pat, pe operator l-am rugat sa se odihneasca, m-am gandit la toate. A doua zi toata lumea: orchestra, actorii, luminile, camerele, publicul, totul trebuia sa fie pe pozitii si trebuia sa se sincronizeze. A trebuit apoi sa invat muzica pentru a sti ce sectiune din orchestra trebuie filmata si cand! Si stiam ca e scena cea mai importanta, pentru ca e la sfarsitul filmului. Daca scena era proasta, tot filmul ar fi fost prost. De aceea, am lasat-o chiar la sfarsitul filmarilor, dupa ce toata lumea s-a
imprietenit cu toata lumea si dupa ce echipa se rodase. Si apoi a venit ziua cea mare si ne-am adunat cu totii si… m-am rugat. M-am rugat ca miracolul sa vina, pentru ca asta nu mai puteam controla. Si miracolul a venit, dar a trebuit sa-l organizez. Am tras 600 de cadre, ceea ce este enorm… Un film intreg poate avea uneori atatea cadre.

Melanie Laurent
Melanie Laurent interpreteaza roul lui Anne-Marie Jacquet. Ati vazut-o recent in „Inglorious Basterds” al lui Quentin Tarantino

 

E adevarat ca Mélanie Laurent a lesinat la sfarsit?
Am trisat putin cu ea. Conventia era sa tai la fiecare 30 de secunde, pentru ca profesoara sa-i aduca aminte ce trebuie sa faca. Dar nu am facut asta. Am intrebat-o pe profesoara: crezi ca lui Mélanie i-a intrat in subconstient toata miscarea? Mi-a raspuns: „da si atunci i-am zis sa nu fie surprinsa, dar voi face altfel fara ca Mélanie sa stie. Si am tras 8 minute! Mélanie intrase intr-un fel de transa, mana i se misca automat si dupa aceste minute cand tensiunea a crescut, trecand de pragul aproape orgasmic al scenei, a lesinat intr-un fel de transa. Ne-am repezit cu totii spre ea si eu am prins-o in brate… A declarat apoi in presa ca a trait o transa aproape mistica si ca nu stia ce i s-a intamplat. Noi stiam: 3 luni de munca, de stres, de asteptare, un cuvintel pe care i l-am spus la un moment dat care a purtat-o undeva in viata ei. Pentru ca noi asta facem: lucram cu un actor care vine cu viata lui, cu experienta lui si trebuie sa ai o cheie potrivita pentru el, o cheie pe care actorul te lasa sa o folosesti, pentru ca are incredere in tine ca nu o vei folosi pentru a-i face rau, ci pentru a face ceva frumos… Si cheia aia il face sa aduca in personaj nota lui personala, forta si adevarul pe ecran…

Cristina Stanciulescu, Fotografii Guy Ferrandis 2009 – Les Productions du tresor

Concertul – Trailer


 

Ce e o vedeta?
Nu e numai cineva cunoscut, ci acel cineva care poarta si responsabilitatea faptului ca e cunoscut. Pentru ca o vedeta poate influenta pe cineva. Deci trebuie sa aiba un comportament anume. Astazi, daca se merge pe vulgaritate este si pentru ca vedetele au dat tonul in sensul asta.

Unde e „acasa pentru dumneavoastra? Ati trait in Romania, Israel, acum in Franta.
E o intrebare pe care mi-o pune multa lume si pe care mi-o pun si eu. Si cred ca acum am raspunsul. Acasa este acolo unde sunt copiii mei.

Concertul

Cati ani au?
18 si 15.

Sunt mari…

Sunt mari, sunt frumosi, sunt „nebuni si avem o relatie care tine de miracol. Dar „acasa este si in Romania, de care am nevoie ca de un drog, apoi e Franta unde am ajuns sa ma simt ca acasa, in Israel la fel. Dar am descoperit si Africa, unde am facut 2 filme… Dar nu orasele mari din Africa, ci la tara in Africa, acolo unde ma gandesc cumva la Valenii mei de Munte, unde am copilarit. Are un farmec aparte si senzatia pe care ti-o da locul e de… timp! De altfel exista un proverb pe care mi l-a spus un african: voi albii aveti ceasul, dar noi avem timpul. Asa e. Nicaieri in lume nu gasesti ceea ce gasesti acolo.

Ce transmiteti baietilor dumneavoastra?
Eu am incercat sa le dau curiozitatea povestii si, mai ales, curiozitatea povestii celorlalti. Ce mi se pare esential pentru ei in lumea de astazi, care merge foate repede si in care nu ai timp de nimic, este sa gaseasca totusi acel timp pentru a-i asculta pe ceilalti si sa se imbogateasca din povestile lor. Povestea ta ti-o alcatuiesti cand esti in pace cu persoana ta si cand asculti mult si te imbogatesti din povestea celorlalti. Asa facea mama cu noi, cu mine si cu fratele meu. Ne spunea povesti, stimulandu-ne imaginatia, pe care apoi tata a incurajat-o ducandu-ne la teatru. Eu la randul meu, le-am spus povesti copiilor mei inainte de culcare ca sa le declansez visele, apoi i-am dus la teatru si cinematograf si apoi am calatorit mult cu ei ca sa le arat frumusetea acestei lumi. I-am dus in Africa de care s-au indragostit… Pe cel mare l-am dus la Auschwitz la 13 ani. A fost o calatorie delicata, in care am fost tot timpul langa el. Am stat patru zile intre Auschwitz si Cracovia, l-am luat cu binisorul, i-am zis ca nu trebuie sa se sperie, ci trebuie sa inteleaga doar pana unde poate ajunge omul uneori.

Concertul

Dar nu a fost prea devreme la 13 ani?
Nu. In traditia evreiasca, dar si in cea catolica, la 13 ani un baiat devine barbat. Atunci trebuie sa-si deschida ochii asupra realitatii. Am fost apoi cu el si in locuri vesele din Cracovia, adica nu i-am dat numai tragedie. Rezultatul a fost extraordinar, pentru ca am stat impreuna 4 zile si ce am trait ne-a sudat pe veci. Am vorbit multe lucruri, apoi am venit acasa, unde a povestit fratelui lui si prietenilor experienta pe care a avut-o. Deci a exteriorizat.

Si ce vor sa se faca?
Din pacate cel mare vrea sa fie actor.

De ce din pacate?
Pentru ca actoria este cea mai frumoasa meserie din lume, dar actorul depinde de un telefon.

Si cel mic?
Cred ca merge mai mult spre regie. El e mai pudic, mai retras. E mai bine pentru el, pentru ca va avea sansa sa initieze proiecte, nu sa astepte pe altcineva s-o faca…
 

Noua productie a lui Radu Mihaileanu, „Concertul”, este dovada faptului ca miracolul exista, ca se poate intampla, ca poate fi invocat, chiar creat. Filmul despre visul implinit cu forta a castigat doua Premii Cesar…

L-am intalnit pe regizorul Radu Mihaileanu a doua zi dupa lansarea filmului in Romania. Gratie celor de la Castel Film, vazusem pelicula inainte de lansarea oficiala, pentru a fi pregatita la intalnirea cu el. Am o pasiune pentru acest om, pentru umorul lui nici evreiesc, nici romanesc, nici occidental, sau, poate, dimpotriva, in toate aceste stiluri la un loc. Ma fascineaza modul in care vede viata. Pentru ca traiesc in Romania, unde viata pare ca nu mai are nicio sansa de a fi frumoasa, unde ura si scandalul au devenit valori esentiale si motoare ale existentei, intalnirea cu un om care spune: „ba da, se poate, „totul e bine, „sunteti frumosi, „o puteti lua de la capat a fost pentru mine ca o gura de aer proaspat.

Radu Mihaileanu

L-am intrebat pentru inceput de ce vede intotdeauna partea luminoasa a povestilor si mi-a raspuns ca o ziarista franceza l-a numit candva un „disperat optimist si ca definitia i se pare a fi exacta. Asa vede si el viata: ca pe o tragedie greaca pe care insa nu o poti trata decat cu umor. „Venim din moarte si ajungem in moarte. Viata e o clipire, o secunda si toti cei pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, oameni aflati la final de drum mi-au spus ca, daca ar fi stiut ca dureaza atat de putin, ar fi trait cu totul altfel…

Asta vreti sa obtineti cu filmele dumneavoastra?
Asta vreau sa obtin cu viata mea, in general. Cand sunt trist sau stresat, imi gasesc forta de la prieteni sau de la familie pentru a sta in picioare, pentru ca de aceea suntem pe aici, prin viata, ca sa stam in picioare! Nu in genunchi, chiar daca uneori e foarte greu. Stiu ca nu e usor pentru nimeni, dar am cunoscut oameni care au fost ingenunchiati de viata, dar care au avut puterea sa se ridice. Cu filmul „Concertul, asta am vrut sa spun: aveti incredere in voi! Acum cand vi se spune: „criza politica, criza financiara, criza ecologica, deci sunteti nasoli, ati ratat tot, eu vin si spun ca nu-i asa. Aveti o muzica in voi, sunteti frumosi si puternici, sunteti capabili! Aveti incredere, scoateti muzica din voi!

Ce ar trebui sa spuna un om la sfarsitul vietii lui?
Ca a trait.

Ce inseamna asta?
Ca a profitat la maximum de fiecare secunda, de muzica din el si din altii. Asa cum in filmul „Concertul fiecare profita de celalalt, se asculta unul pe altul si asa capata incredere, asa trebuie sa se intample si in viata. Incearca sa nu lasi greutatile sa te duca la fund, traieste minunea care ti se da… Eu aveam o profesoara de actorie, Geta Angheluta, care m-a indrumat la un moment dat spre filosofia budista in care se spune, de pilda, ca omul merge prin viata uitandu-se numai inainte, cu ochelarii de cal pusi pe nas, cand, de fapt, viata e de jur imprejurul lui…

V-as face psihologul poporului roman. Ar trebui sa venim la dumneavoastra la consultatii o data pe saptamana. (rade) Dar altceva vreau sa va intreb: ce e cu acest Vlad Ivanov? Este oare el un actor genial? Pentru ca nu vad un singur film in care sa joace care sa nu fie premiat pe undeva…
Da, e genial. Eu l-am vazut in „4,3,2…, in care m-a impresionat enorm. M-am intalnit cu el si i-am spus ca vreau sa fac un film, dar ca e o comedie si nu stiu daca poate face asa ceva (eu il vazusem doar in rolul unui ticalos). Mi-a zis ca vine sa dea probe. Apoi l-am vazut la premiile Gopo si i-am zis ca nu mai e nevoie sa dea probe, dar el a insistat si fix a doua zi la ora 9 a venit. Nu cunosc un actor in lume care, dupa ce a castigat premiile pe care le-a castigat el, sa vina sa mai dea probe. E un om de o delicatete extraordinara. Avea in Paris, unde am filmat, masina cu sofer. El venea cu metroul. Punctual, plin de bun-simt. M-a sunat la un moment dat Porumboiu si m-a intrebat ce parere am despre el si i-am spus: „e genial! Iti face tot: comedie, tragedie, drama, ce vrei… Vorbeste rusa perfect, franceza perfect, engleza, e un dansator incredibil. Daca omul asta va avea sansa sa fie vazut de cine trebuie, va fi o vedeta mondiala.

 

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter