Brigitte Năstase – Fără perdea despre Ilie Năstase şi operaţiile estetice – VIDEO

Odată mutată din casa soțului ei, Ilie Năstase, Brigitte și-a revizuit atitudinea față de ea însăși. A început cu o oră de masaj, a continuat cu noi operații estetice și acum lucrează la partea cea mai grea, cea de „interior“. Un interviu sincer, despre judecățile lumii, fosta soție și prea multe compromisuri.

 

Brigitte ne primește în apartamentul său luxos din nordul capitalei fără prea multe protocoale, vorbind la telefon. Îmi face o cafea fără zahăr, îi arată stilistei noastre ținutele în care ar vrea să pozeze și, în scurte reprize, vorbește cu Ilie la telefon. Cineva i-a clonat acestuia cardul, se pare, și banca o sună pe ea să o anunțe proble­ma. Se enervează că e luată drept secre­tară, dar îi trece repede. Sara, fetița ei în vârstă de zece ani, stă pe un fotoliu, impa­sibilă la agitația mamei sale, și meșterește la un tort pe tabletă. Nu e nevoie să o tragi mult de limbă pe Brigitte pentru că, după un an de schimbări, e la momentul con­cluziilor și simte nevoia să le spună cuiva.

Ai anunțat pe facebook că divorțezi, după care te-ai răzgândit. În ce relații ești cu Ilie acum?

Acum, după cum vezi, că ai venit la mine acasă, eu stau la mine acasă și el la el aca­să. Suntem despărțiți de la sfârșitul lui martie. Comunicăm, dar nu suntem în-tr-o relație așa cum am fost timp de șapte ani de zile, pentru că, între timp, s-au în­tâmplat multe lucruri.

Ce lucruri?

În primul rând, mi-am văzut moartea cu ochii, de cel puțin două ori. Credeam că o să mor, dar Dumnezeu a fost alături de mine și am scăpat. Am avut embolie pul­monară, am fost internată în spital (Sara: „Și eu am stat cu tine“). Către fetiță: Sara, du-te, te rog frumos, la tine în cameră! Revenind: Și nu mi-a fost foarte ușor. Dar pentru că nu m-am învățat minte și am făcut aceleași greșeli, am avut parte și de a doua mare provocare, ca să îmi dau seama că, oricât aș munci, ziua de mâine nu îmi aparține și trebuie să încep să fac lucrurile doar pentru mine și pentru as­tăzi. Pentru că, dacă eu nu mă prețuiesc, cei din jurul meu nu mă vor prețui mai mult. Eu, până acum, nu am înțeles asta! Am crezut că mă sacrific și sacrific ziua de azi pentru a fi bine mâine, dar mâine nu există. În al doilea rând, am fost diagnos­ticată cu tumori. Atunci, lumea și-a bătut joc de mine: mi-au zis că sunt o escroacă ce dorește să își țină soțul lângă ea. Am fost acuzată de unele persoane din cercul soțului meu de prieteni că am inventat o boală pentru ca el să nu se despartă de mine. La ora aceea, eu nu știam că are o relație în paralel. Am fost singură și m-am operat. Asta se întâmpla anul trecut, un an foarte prost pentru mine. Anul ăsta e un an excelent: m-am regăsit pe mine însămi și vreau să fiu cea mai bună va­riantă a mea. În momentul în care s-au întâmplat între mine și soțul meu anumite confruntări și mi s-a sugerat să plec din casa lui – el spune că în glumă – pentru mine a fost foarte greu. Am încercat să gă­sesc motive să mă conving că e mai bine fără el. Când și-a dat seama că mă pierde,fiind un luptător căruia nu îi place să piar­dă, a început să se țină după mine. Dar e foarte aiurea, pentru că eu am încercat să îmi văd viitorul fără el. E ca și cum ești undeva la margina prăpastiei, reușești cumva să plonjezi pe partea cealaltă a ei și vine cineva și spune: „Băi, eu sunt aici“ și, după ce ai trecut prăpastia, trebuie să sari înapoi, să ajungi la el. E un pic greu. După ce am văzut într-o altă paradigmă lucrurile și am găsit un alt epicentru al existenței mele și m-am obișnuit cu el, e foarte greu să revin la starea dinainte. Nu pot spune că sunt un om care n-a greșit: am greșit și eu, și el, dar când vrei să refaci o relație…

 

Vezi si:

Alice Peneaca – Direct din New York, despre relatia cu Bobby Paunescu

Cu ce consideri că ai greșit?

Am greșit pentru că am încercat să îmi caut și eu o altă persoană de care să mă atașez, să încerc să mă despart definitiv. Nu neg lucrurile astea. El a avut relații și a fost prins cât timp era căsătorit cu mine și stătea cu mine. Dar eu, când am încercat să renunț la el, am căutat o altă persoană ca să pot să mă rup. N-am reușit să am o relație, dar cel puțin am căutat-o. Mi-aș fi dorit să îmi refac viața cu altcineva, pen­tru că eu sunt o persoană boemă și trăiesc prin iubire.

În ultima vreme, am avut parte de foarte multe eșecuri și am fost rănită sufletește, nu spun că de Ilie, ci de situație. În primul rând, am greșit că nu mă vedeam eu va­loroasă în ochii mei și m-am lăsat pe mine pentru alții. Aici am greșit. Când m-am trezit singură, am încercat să văd latura pozitivă a lucrurilor. Mi-am cumpărat sound bar, am început să ascult ce muzi­că îmi place mie, am început să mă uit la programele mele preferate, pentru că, în programul pe care îl aveam în comun cu soțul meu, lăsam de la mine și mă uitam la televizor după ce adormea el, depin­deam de el, mă lăsam pe mine pentru el. Am învățat să trăiesc o oră din zi pentru mine. Mă gândeam: ce mi-ar plăcea să fac eu astăzi, indiferent de cât aș avea de muncă. Acum trăiesc fiecare moment al vieții mele pentru mine. Dar am început cu o oră din zi. Ani la rând ajunsesem să nu mai trăiesc deloc pentru mine, trăiam doar pentru că trebuia, pentru că voiam să demonstrez că sunt capabilă, că nu sunt una care întinde mâna, și așa au tre­cut ultimii 3-4 ani din viață aiurea.

Și ce ai început să faci pentru tine?

La început, făceam masaj o oră pe zi, apoi am început să chem o fată să mă machieze mai des, pentru că voiam să arăt bine, apoi mi-am dat seama că eram nemulțumită de cum arăt, că mă îngrășasem și am trecut la un up-grade fizic. M-am gândit: „Stai așa, ce îți lipsește?“. Mi-au zis că am fund urât… și m-am apucat să îl pun la punct, pentru că, la aspectul fizic, e foarte ușor să lu­crezi, e cel mai ușor lucru, dacă ai bani. Ca să nu mai fii frustrat. La cel spiritual e foarte greu.

Adică ți-ai făcut operațiile estetice de gura lumii?

Mi-am făcut operațiile ca să am eu încre­dere în mine și ca să nu am acel călcâi al lui Ahile, slăbiciunile respective, ca să nu mă doboare criticile astea. Nu mai eram sigură pe mine. În urma emboliei pulmo­nare, am luat un medicament care te face să reții foarte multă apă în corp. Nu mân­cam ca să nu arăt grasă, să nu fiu obeză, lucru care mă frustra. Nu puteam să fac sport. Pur și simplu îmi duceam crucea. Când am împlinit 40 de ani și am primit un tort de la o televiziune și am văzut ci­fra acolo, mi-am zis: dacă acum nu faci o schimbare de la exterior spre interior și mental, e cam nasol.

Crezi că Ilie e nefericit?

În momentul de față, da, pentru că nu îi place să piardă. Este un luptător care toată viața a luptat să nu piardă. E una când renunți și alta când pierzi. Mi-a spus acum o lună de zile că el mai are un an, doi de trăit, că e necăjit, că îl doare una, alta, și așa mi-a zis-o din tot sufletul, și așa m-a speriat de tare, că i-am scris atunci o scrisoare deschisă în care am zis că eu chiar l-am crezut când a spus lucrurile alea și chiar l-am iubit pe el. Adevărul e că l-am iubit foarte mult. Am încetat să îl iubesc atât de mult pentru că am încercat să mă conving pe mine că nu-l iubesc atât de mult, ca să trec mai departe.

Și acum?

Acum mă vrea înapoi. Până acum trei ani și jumătate, eu am crezut că Ilie este persoana care mă va face cea mai ferici­tă, dar, din păcate, am făcut foarte multe compromisuri ca să fiu cu el, și compro­misurile astea au făcut ca el să mă calce în picioare de-a lungul timpului. În primul rând, n-ar fi trebuit să accept să stau un an în casa lui cu pozele Amaliei peste tot, cu sanctuar făcut fostei soții. Eu am accep­tat lucrul ăsta. Le-a dat jos după un an de zile, când eu am plecat de acasă. N-ar fi trebuit să accept să merg 3-4 ani la Paris, la Roland Garros, în același avion cu ea, să stau la masă cu ea. Am acceptat din dragoste pentru el. Eu eram pe locul doi. Dacă aș fi fost ca acum și nu le acceptam, cu siguranță ele nu se întâmplau. Am fost fraieră. Pe lângă asta, au fost multe compromisuri, mici și mărunte, pe care le-am făcut. Toată lumea spunea că eu sunt venită de la Timișoara, că mă ține el cu bani. Am vrut să demonstrez că eu sunt capabilă! E adevărat că m-a cunos­cut într-o perioadă a vieții mele când eu nu aveam mulți bani, era perioada crizei și businessurile mele nu mergeau atât de bine. Mi-au trebuit ani de zile să demon­strez că sunt un om capabil. Pentru că aici sunt mult mai mulți bani decât în provin­cie și poți să câștigi mult, dacă faci alegeri­le bune. Lucru pe care l-am demonstrat. Am rămas cu demonstrația, pentru că oricum un bărbat cu bani care ar fi putut să mă țină ca-n palmă aveam deja. Am avut perioade în care, chiar dacă nu eram atât de cunoscută ca acum, eram cineva. Pe mine Ilie m-a văzut la televizor, iar eu în ´96 am fost pe val, am fost topmodel, în Timișoara chiar am fost cunoscută. Dar întotdeauna va exista un oraș mai mare unde poți să fii ceva. Eu am ajuns să fiu din ceva nimic. Lumea asta pe care am vrut să o mulțumesc este lumea care te face din ceva nimic. Nu tu, că tu rămâi același. În fața lor scazi. Când am desco­perit lanțul tumoral și chiar credeam că e malign și am văzut cum se speculează la televizor, pentru că am refuzat să mai apar, m-am gândit: „Măi frate, tu poți să mori și oamenii ăștia fac povești aici.“. Am apărut la brațul lui Ilie când l-a de­corat Iohannis, și atunci au apărut toate intrigile astea. Îmi trimiteau femeile me­saje pe facebook în care pur și simplu mă jigneau. La momentul ăla, am fost într-o depresie și am judecat lucrurile foarte ciu­dat. Eram plină de venin. M-am uitat pe YouTube la confruntarea mea cu Cecilia aia, băi frate, n-aș mai face-o a doua oară! Eram eu, în depresie, frustrată, plină de venin.

 

Mai ții minte de ce te-ai îndrăgostit de Ilie Năstase?

Pentru că eram într-un moment al vieții în care nu aveam niciun ajutor. El a fost omul care m-a ajutat pe mine la mo­mentul ăla. S-a purtat cu mine frumos, arăta extraordinar, eu pe omul ăsta chiar l-am iubit. Pentru mine omul ăsta a fost totul, omul ăsta a trebuit să mă ră­nească foarte mult ca eu să nu-l mai iu­besc așa. Acceptam orice, dar să nu fiu înșelată sau, chiar dacă eram înșelată, să nu fi aflat. Măcar dacă se purta frumos cu mine. Dar el s-a purtat foarte urât cu mine atunci. Mi-am dat seama că eram în plus. Îmi spunea că stau în casa lui, că n-are el norocul ăsta să mă duc la apar­tament, să plec, că am venit cu cățel, cu nu știu ce… I-am cerut ceva, avusesem o înțelegere și mi-a spus că mă ajută cu chestia aia dacă plec. Apoi a spus că a glu­mit, dar eu atunci am plecat. Chiar am încercat să îmi fac altă relație. Și faptul că astăzi eu vorbesc cu Ilie e pentru că nu am întâlnit alt bărbat. Momentan, suntem într-un fel un cuplu, chiar dacă stăm sepa­rat. Mergem și mâncăm împreună, avem relații intime. Nu mi-e indiferent. Fac asta pentru că nu am întâlnit un alt bărbat mai bun, am încercat asta, dar nu am întâlnit. Asta este. Sunt foarte multe persoane care la început îți acaparează privirea, par ca un diamant strălucitor și nu sunt. Și nu sunt genul care să mă duc și să tot încerc. Oricum cred că, atunci când va veni mo­mentul, Dumnezeu îmi va pune în cale o persoană potrivită pentru mine, așa cum l-a pus pe Ilie.

Dar totuși, de ce mai stai cu el?

Ilie zice: „Da, noi suntem separați, dar suntem căsătoriți“. Ar fi fost foarte ușor să mergem la notar, dar el nu vrea lucrul ăsta și nici eu nu vreau. Ilie și-a schimbat foarte mult atitudinea în ultimul timp. Am avut de filmat ceva la Timișoara și m-am dus acolo să fac curat înainte, să șterg praful, pentru că n-am un ajutor momentan. Mie îmi place foarte mult Rosenthal, la Timișoara am două vitri­ne și am numai rame foto Rosenthal. Și cum ștergeam eu praful, la un moment dat, două rame de lemn. Ce caută astea aici?! Una în care mă ținea Ilie pe mine în brațe. Le adusese el pe ascuns și le pusese acolo. Aici, tot așa, a adus el o poză de acasă. (Mă uit spre vitrină și văd, într-ade­văr, o fotografie cu cei doi de mână, într-o ramă de lemn) Și l-am sunat și i-am zis: „Băi Ilie, uite, mă, cum e viața!“. Mi-am adus aminte cum m-am chinuit eu un an de zile să mai scot câte o poză în care nu eram eu de pe pereți. I-am zis: „Măi Ilie, oare nu aveam eu și atunci sufletul ăsta și încă te-am iubit mai mult atunci. Am me­ritat eu să îmi faci toate astea? Ți-e ușor acum, că vii și aduci câte o poză la mine acasă? Cum te simți acum? Cum m-am simțit eu atunci, că te iubeam și nu voiam să te pierd.“. Așa că ești ceea ce accepți tu că ești. Atât ți se dă, cât accepți. Dacă tu nu ești prințesă cu tine, nici pentru ceilalți nu vei fi. Eu, dacă nu acceptam loviturile alea, nu le primeam. Dar eu nu am văzut așa lucrurile, până anul ăsta. Este un an în care mi-am reevaluat prioritățile, și prima prioritate sunt eu.

ALINA BĂISAN

Foto GEORGE PRUTEANU

Vestimentație: Manuri, Puma Fenty (magazinul Sport Couture), Guess și garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Amber Gardens Otopeni. Mulțumimpentru sprijin!