Carmina, fiica lui Liviu Vârciu și mama ei, Ami, partea lor de adevăr. Cum este relația dintre ele și artist: „Nu l-am mai văzut de un an și două luni!”

Publicat pe

E de ajuns să te uiți la ea și să-ți dai seama, într-o clipită, că este fiica lui Liviu Vârciu. Aceeași privire șăgalnică, același zâmbet fermecător, aceeași carismă. Relația dintre Carmina și celebrul ei tată a fost mereu una controversată și care a stârnit multe speculații, singurul care a ales să vorbească despre asta, ocazional, fiind artistul. Acum, în exclusivitate pentru VIVA!, în cadrul unui interviu în premieră, Carmina vine cu partea ei de adevăr…

Din puținele fotografii postate pe rețelele de socializare, Carmina și Liviu Vârciu par a avea o relație perfectă tată-fiică. Își zâmbesc cu subînțeles, se țin în brațe și par că se bucură de fiecare secundă petrecută împreună. N-au vorbit prea mult în public despre relația lor, însă totul părea că merge ca pe roate și că cei doi au reușit să recupereze timpul pierdut, respectiv anii în care au fost departe unul de celălalt.

Ba chiar, în urmă cu doi ani, Carmina a venit în București și a locuit o perioadă împreună cu tatăl ei, iar relația părea mai strânsă ca niciodată. Însă, surpriză! Încet-încet, au început să apară indicii potrivit cărora lucrurile nu ar fi chiar atât de roz… iar cel mai puternic, în acest sens, este mesajul postat de Carmina pe Instagram, imediat după ziua ei de naștere, de anul acesta.

 

Un mesaj în engleză, care a stârnit multe semne de întrebare în rândul jurnaliștilor. Dacă relația dintre Carmina și tatăl ei a început să scârțâie, adevărul absolut îl pot deține doar ei… Însă, acum, în premieră pentru o publicație, Carmina și mama ei, Ami Teiceanu, au oferit un interviu în care prezintă partea lor de adevăr…

Ami, noi știm câteva detalii despre viețile voastre din ultimii zece ani, de când povestea voastră a devenit publică… Dar cum au fost lucrurile înainte?

Viața noastră a fost una liniștită și obișnuită. Eu întotdeauna mi-am dorit să ne ținem viața privată departe de lumina reflectoarelor. Am crescut-o pe Carmina cum am știut eu mai bine și mai frumos, și pot spune că sunt mândră de ea. Nu este chiar ușă de biserică, dar, față de alte fete de vârsta ei, este un exemplu. Îi place să își ocupe timpul cu tot felul de activități. Face parte din Interact, o grupă de voluntariat recunoscută la nivel internațional, de un an și jumătate, iar toate diplomele pe care le obține la sfârșitul evenimentelor o vor ajuta mult la facultatea pe care o va urma. Acum a început clasa a XI-a cu note foarte bune, ia și lecții de canto și sunt mândră de ea, deoarece am înțeles că are o voce bună, puternică, și sunt sigură că o vom auzi cântând într-o bună zi.

Cum au fost primii ani din viața Carminei?

Primii ani de viață ai Carminei au fost destul de obișnuiți. A fost o păpușică, un copil foarte cuminte și liniștit. De mică avea visuri și își dorea ‒ încă își dorește ‒ să devină actriță. Așadar, la vârsta de 3 ani, spunea că visul ei este să aibă o stea pe Broadway. (zâmbește) Relația cu Liviu a fost când bună, când rea, doar că mai mult rea. Multe promisiuni, puține fapte… Dar pot spune că acest lucru nu a fost o piedică. Eu i-am fost alături tot timpul, ea a fost și este universul meu, lucru care m-a făcut să nu fiu interesată de nimic altceva în afară de ea. Ea este bogăția mea, restul sunt doar valori.

Ami, cât de greu ți-a fost să fii mamă singură?

Din păcate, eu nu am avut parte să cresc alături de o mamă, și asta m-a făcut să fiu mai devotată, responsabilă, să-i ofer Carminei tot ce mi-a lipsit mie… Dragoste, afecțiune și comunicare. Am răsfățat-o și am învățat-o tot ce am crezut eu de cuviință că este benefic pentru ea. Cred că toată lumea știe că am ales să o cresc departe de lumina reflectoarelor, în ciuda tuturor ofertelor pe care le-am primit…

Nu am ieșit niciodată să vorbesc și să fac vreun rău cuiva, pentru că nu îmi stă în caracter, dar de data asta am acceptat această invitație pentru că, după aproape 18 ani, a devenit puțin dureros și totodată nedrept să vezi cum cineva se laudă cu munca ta de o viață, fără să aibă vreun merit. Am acceptat și pentru că m-a rugat fiica mea.

Carmina, tu cum percepi faptul că tatăl tău este celebru? Ai avut avantaje, ai avut dezavantaje?

Faptul că am un tată celebru nu schimbă nimic. Nu am avut nici avantaje, nici dezavantaje. Probabil că au fost unele persoane care m-au privit altfel din acest motiv, dar pentru mine asta a fost cam nesemnificativ.

Carmina, trebuie să recunosc că ești foarte frumoasă și că ai moștenit trăsături fizice și de la Liviu… Ce altceva simți că ai mai moștenit de la el?

Daaa, cred că 90% dintre persoanele care mă văd îmi spun că sunt leită tata, dar, în afară de trăsăturile fizice, cred că am mai moștenit de la el carisma, privirea și faptul că nu prea ai ce să vorbești cu niciunul dintre noi dimineața. Amândoi suntem foarte morocănoși cel puțin o oră după ce ne trezim.

Dar de la mama ta?

De la mama pot spune că am moștenit din intuiție. Mama are o intuiție extraordinar de dezvoltată și mereu a fost așa cum mi-a spus că o să fie. Cu toate că încă mai am puțin de lucrat la ea, pentru a ajunge la fel ca a mamei, nici eu nu mă prea înșel când simt ceva.

Cum este relația cu Liviu la momentul actual?

În ciuda aparențelor, relația mea cu tata nu este una tocmai lapte și miere, așa cum știe toată lumea. Cel puțin cu mine tata mereu a fost mai indiferent și mai rece. În momentul de față, nu l-am văzut de un an și două luni, cât despre vorbit, vorbim foarte rar… Știu că multora nu le vine să creadă, pentru că ceea ce declară el nu se leagă cu ceea ce spun eu și nici cu adevărul. Niciodată nu am avut relația aceea care apărea la televizor. Vreau să spun că este foarte deranjant faptul că multă lume vine la mine cu tot felul de întrebări îndepărtate de realitate…

Când eram mai mică, obișnuiam să nu zic nimic, deoarece nu voiam să îl pun într-o lumină proastă, dar acum, având în vedere că, în 7 luni, împlinesc 18 ani, văd altfel lucrurile și nu are rost să tac pentru cineva căruia nu-i pasă. În contradictoriu cu ceea ce spune el, eu nu am avut niciodată parte de o vacanță din partea lui, de un cadou de Crăciun sau de afecțiune.

Tata a început să mă susțină financiar de 6 ani, cu 2.000 de lei lunar. Până acum 6 ani, nu ne-a susținut nici pe mine și nici pe mama financiar, vreodată. El se pricepe foarte bine să fabuleze și să mintă, și, deși este tatăl meu, nu mai pot păstra tăcerea despre aceste lucruri, pentru că mi se pare penibil deja ce face. Sincer, mi-aș fi dorit din tot sufletul ca relația mea cu tata să fie așa cum se vede la TV. Declar toate astea pe baza motivului că deja e foarte deranjant ca oamenii să creadă altceva și toată lumea să îl aprecieze pentru ceea ce nu este.

Carmina, tu ai stat în București aproape un an, alături de Liviu, dar nu te-ai acomodat aici. Cum a fost acel an petrecut alături de tatăl tău?

Am și făcut un vlog în legătură cu acest subiect. Eu nu am fost niciodată un copil eminent, dar nici de 3, 4 sau 5. Am terminat clasa a VIII-a cu 9,11, dar, din cauza emoțiilor, am greșit la examenul de evaluare națională, ceea ce m-a împiedicat să merg la liceul dorit, pentru că media nu corespundea cu cerințele liceului. Din cauza asta, mama a luat decizia de a vorbi cu tata, să merg la el doar un semestru, pentru ca, apoi, să mă întorc la liceul la care voiam să merg din prima (nu cum a declarat el că eu l-am sunat și l-am rugat să stau la el, în perioada liceului).

Am stat aproape 3 luni, și din astea 3 luni pot spune că alături de tata am petrecut maximum o lună, deoarece el era tot timpul plecat cu diverse joburi. Nu m-am acomodat deoarece nu am știut cum să îmi gestionez viața la acel moment, pentru că eu eram obișnuită cu mama. Cum ea nu a mai fost lângă mine, deși vorbeam non-stop, eram singură pentru prima dată, după 15 ani. În ceea ce privește relația pe care am avut-o cu persoana cu care tata a făcut al doilea copil, aceasta nu era deloc bună și tot ce vreau să spun în momentul de față este că ce se vede la televizor nu are legătură cu realitatea.

Ce fel de tată este Liviu? Permisiv, sever, te lasă să faci ce vrei?

Nici nu știu cum ar trebui să răspund la această întrebare, pentru că nu am stat atât de mult cu el pentru a îmi da 100% seama ce tip de tată este.

Când i-ai simțit lipsa cel mai mult?

Nu pot spune că a fost doar un moment în care i-am simțit lipsa… Îi simt și îi simțeam mereu lipsa la toate momentele importante din viața mea, cum ar fi zilele mele de naștere, serbări, spectacole de teatru… De fiecare dată când mă aflam în astfel de împrejurări, mă uitam în jur și îmi doream să îl văd, deși nu el nu era acolo pentru mine.

Carmina, ai deja 17 ani… Cum arată viața ta de adolescentă? Ce îți place să faci, ce carieră vrei să urmezi?

Viața mea de adolescentă este una minunată și nu consider că e neobișnuită față de viața altor adolescenți. Cât despre carieră, mie de mică mi-a plăcut teatrul, dar pe parcursul anilor mi-am dat seama că sunt mai îndrăgostită de film și de uimitoarele tehnici cu care se face un film bun. După liceu, îmi doresc să urmez o facultate de actorie în Barcelona, unde mă voi muta împreună cu mama.

Ami, de ce ați ales Barcelona?

Dintre toate locurile în care eu am călătorit, Barcelona s-a situat mereu pe locul întâi. De fiecare dată când merg acolo simt că mă regăsesc… Mă atrage mult clima, îmi plac oamenii, care sunt mai tot timpul prietenoși, limba, care mi se pare pur și simplu liniștitoare, iar pe lângă toate astea, este cultura lor, care mă fascinează. Și Carminei îi place mult Barcelona și cred că este locul ideal, în care ar putea avea un viitor mai bun și unde unde își va putea împlini visurile, treptat.

V-ați gândit până acum să vă mutați amândouă, definitiv, în București?

Noi am mai avut această tentativă cu 6 ani în urmă. Ne-am mutat în București, dar acea mutare a ținut doar 3 luni. Pot spune că nu ne-am adaptat nici eu și nici Carmina, cu toate că aveam prieteni și cunoștințe, nu era ca și cum nu știam pe nimeni, ca să ne fie și mai greu… Pe vremea aceea, pe mine „mă reținea ceva înapoi acasă, în Arad… Poate că am greșit, poate că nu am greșit făcând alegerea de a pleca din București, dar, oricum, tot ce știu este că, dacă nu a fost să fie atunci, acum sigur nu va mai fi. Nimic nu este întâmplător în viață…

Carmina, tu te simți pregătită pentru o viață nouă, în altă țară?

Sincer, abia aștept să plec din țară. E adevărat că mă cuprinde un anumit fior când aud „o țară nouă, „un nou început, „o viață nouă, dar știu că toate astea sunt benefice pentru mine și viitorul meu. Uitându-mă în dosarul cu visurile pe care eu îmi doresc să mi le împlinesc, sunt nevoită să fac acest pas. Îmi va fi dor de prieteni, dar sunt sigură că îmi voi alina acest dor prin tehnologia care îmi permite asta.

Am văzut că faci vloguri… Cum și când ai început?

Acum vreo 5 ani, am început să aud de vloggeri și mi-a plăcut mult ideea de a filma un daily vlog sau ideea de a face diferite challenge-uri, așa că mi-am propus să încep și eu. Până acum un an însă, nu am avut curajul suficient de a porni, deși eram susținută de toți din jurul meu, în special de mama. Acum, mi-am făcut un program, pentru ca lumea care mă urmărește să știe când postez. Luni este ziua mea de postat vloguri.

Te tentează o carieră în showbiz? Ai vorbit cu Liviu despre asta?

Mereu m-a tentat ideea de a fi cunoscută și de a fi apreciată pentru munca mea, ceea ce îmi și doresc să se întâmple, pentru că nu sunt de acord deloc cu ideea a fi cunoscută pe spatele tatălui meu sau al mamei mele. Așa m-a învățat și mama… Iar asta deoarece consider că, atunci când cineva te prețuiește pentru ceva muncit de tine, satisfacția e mult mai mare decât atunci când ești plăcut doar din motive conjuncturale. Cu tata nu am prea vorbit despre visurile mele. În afara faptului că știe că îmi doresc să devin actriță, nu îmi cunoaște planurile.

Ai menționat despre actorie și cântat… Nu pot să nu remarc faptul că și Liviu are aceleași activități/pasiuni. Așadar, i-ai moștenit talentul… Ai vorbit cu el despre asta?

Da, aceste pasiuni pot spune că le-am moștenit de la tata mai mult, cu toate că și mama are unele tendințe artistice. El a știut dintotdeauna care sunt plăcerile și pasiunile mele, dar mai mult în privința actoriei, deoarece, până acum, în legătură cu cântatul am fost puțin sceptică. Am o problemă cu rușinea pe care trebuie să o depășesc.

Ce ar putea face Liviu încât să se îndrepte relația dintre voi?

Din cauza faptului că au fost și sunt atâtea lucruri infantile care vin din partea lui în legătură cu mine, nu știu ce ar trebui să facă pentru a se îndrepta relația tată-fiică. Probabil, dacă ar accepta realitatea și și-ar dovedi voința de a face asta, ar fi un început. Tot ceea ce știu e că această chestiune cere timp.

S-a scris în presă că ai un iubit… Așa este? Ce sfaturi ți-au dat părinții tăi în legătură cu viața sentimentală?

Da, este adevărat. Am avut un iubit. Ne-am cunoscut într-o excursie. Vreau să zic că, înainte să ne afișăm împreună, mama a avut o mică ședință cu el, pentru a-l cunoaște mai bine, dar tata nu știa, fiindcă nu vorbeam cu el, deși sunt sigură că auzise, având în vedere că apăruse în presă. Totuși, nu mi-a pus prea multe întrebări. Asa-zisa noastră relație a durat aproape 3 luni, în care ne-am văzut cam de 10 ori, așa că, din cauza lipsei de experiență, am decis amândoi să rămânem amici. Cu toate că ne-am înțeles bine, între noi nu s-a întâmplat absolut nimic, deoarece mi-am promis că, abia după ce voi împlini 18 ani și voi fi destul de matură în a lua unele decizii, mă voi putea gândi la anumite curiozități, dar până atunci mă axez pe lucruri cu mult mai importante.

Povestiți-ne câteva dintre secretele voastre din relația mamă-fiică…

Eu și mama am avut dintotdeauna o relație extraordinară. Mereu mi-a fost alături atunci când aveam nevoie, mereu a crezut în mine și mi-a susținut fiecare vis. Cred că secretul acestei relații este comunicarea. Mama comunică foarte mult cu mine, și acest lucru mi-a prins foarte bine, pentru că nu am nicio reținere față de ea. Este o femeie foarte puternică, o femeie care nu s-a lăsat doborâtă de nimic și care a luptat întotdeauna pentru ceea ce și-a dorit. O iubesc nespus, sunt mândră de ea și de felul ei de a fi și consider că am fost și sunt binecuvântată cu o mamă ca ea. Nu știu ce m-aș face fără sufletul ei.

Carmina, i-ai mai dat mamei sfaturi privind viața ei sentimentală? Să se căsătorească, poate să mai facă un copil…

Eu întotdeauna am susținut-o pe mama și am sfătuit-o să facă ceea ce simte, iar eu voi fi fericită dacă o voi vedea pe ea fericită. Din păcate, gândesc așa doar de câțiva ani… În ciuda faptului că mi-am dorit mereu să am familia pe care mi-am creionat-o în gând, să fiu împreună și cu mama, și cu tata, și să avem momente frumoase și amuzante (ca atunci când eram toți trei împreună), din păcate acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece nu a fost să fie… Probabil și din cauza distanței dintre Arad și București. Când eram mai mică, nu o înțelegeam pe mama. Vedeam că tata voia să mai fie cu ea și să îmi mai facă un frățior și nu puteam înțelege de ce mama nu îl voia… Dar cu timpul am început să-i înțeleg alegerile, chiar dacă, dându-i dreptate mamei, mi-am cicatrizat inima.

Carmina, peste doar 6 luni împlinești vârsta de 18 ani. Ce îți sugerează ție această vârstă și care e primul lucru pe care vrei să îl faci?

Pentru mine, vârsta de 18 ani înseamnă multă responsabilitate și puțin mai multă maturitate. Cu toate că încă nu pot spune că m-am maturizat de tot, peste astea 6 luni, abia aștept să încep să învăț pentru permis, dar și pentru bacalaureatul care se apropie. Cât despre permis, eu de mică mi-am dorit să împlinesc mai repede 18 ani, ca să îmi iau permisul și să conduc, serile, înconjurată de luminile orașului și ascultând melodiile preferate. Oricum, eu de mult am așteptat această vârstă, dar nu doar pentru permis, ci și pentru a învăța în totalitate ce înseamnă viața. Pentru a învăța cum să înfrunt orice problemă, dar și pentru a începe să îmi clădesc viitorul. Asta are legătură și cu faptul că îmi doresc cu ardoare să o răsplătesc pe mama pentru toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru mine – ea va fi motivul pentru care eu o să ajung unde îmi doresc.

Ami, cum este Carmina ca fiică sau… ca adolescentă?

Carmina, de cele mai multe ori, e o fire tăcută în fața altora, uneori încercând să fie așa și față de mine, dar, din păcate pentru ea, nu poate, pentru că mereu o simt. Carmina aude mai multe, simte mai adânc și vede o grămadă de lucruri în legătură cu tatăl ei, și o doare când vede cât de mult minte și se laudă cu ea…

Ami, ce ne poți spune despre viața ta sentimentală?

Consider că viața mea sentimentală este un detaliu privat, pe care ar trebui să îl cunoască doar prietenii apropiați și cei din familie.

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe viva.ro