Fost muncitor necalificat pe un şantier, Dan Puric a reuşit să intre la Academia de Teatru şi Film, la clasa regretatului Dem Rădulescu, iar din 1988 a umplut sălile Teatrului Naţional din Bucureşti. Actorul are o poveste interesantă despre momentul în care a fost admis la Actorie și îi este veșnic recunoscător celui care i-a schimbat viața cu un singur sfat, aparent banal.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
„Rapsodul bucuriei' şi „ortodoxul îmbisericit mărturisitor', cum e numit Dan Puric în prefaţa unei cărţi al cărei autor este, s-a născut la Buzău, dar a copilărit la Nehoiu. Întors din armată, a reuşit să intre la Teatru, în clasa lui Dem Rădulescu. În 1985 şi-a luat licenţa şi a fost repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani. A rămas acolo până în 1988, când s-a mutat în Bucureşti, la Teatrul Naţional.
Cum a ajuns Dan Puric actor și care este sfatul pe care îl dă mai departe, generațiilor tinere
Maestrul Dan Puric povestea acum ceva timp cum a ajuns actor, dar şi cine este omul care i-a schimbat viaţa. Atunci când avea nevoie mai mare, actorul a primit un sfat care i-a devenit motto de viață și pe care îl dă mai departe, generațiilor tinere.
„Am vrut să mă fac de toate, medic, pictor, dar în clasă imitam profesorii. A ieşit maimuţa din mine. Şi îl imitam şi pe Ceauşescu. Ceea ce, nu ştiu dacă vă daţi seama, că Ceauşescu trăia şi eu îl imitam. Era demenţă. Au vrut să mă facă informator la Securitate, membru de partid, de toate. Şi mi-a zis o fată: nu dai la IATC? Nici nu ştiam ce e ăla. Am crezut că e Institut de tractoare, eram la Arte Plastice. Să zic poezii. M-am dus total nepregătit. Am căzut doi ani. Am făcut armata, am fost pe şantier şi am intrat al treilea an.
Mă duceam la o școală populară de arte. Nu ştiam de ce cad la Actorie. Un profesor de şcoală populară, 30 de inşi acolo şi eu voiam să aflu de ce cad la Institut. Nu cădeam din prima, pe la sfârşit cădeam. Şi mi-a dat să învăţ pentru repertoriu – „Patria”, de Nichita Stănescu. Şi am zis „Patria”. Nu îl uit niciodată, a trecut la Domnul acum doi ani, era geniu. Nu îl ştie nimeni, dar era geniu.
Şi mi-a zis: „Bă puiule, de ce te-ai urcat pe scenă?” Şi zic: Să zic poezia „Patria”, de Nichita Stănescu. „Dar tu cine eşti?” Şi zic: un tânăr care dă la Institut. „Aşa să rămâi„. „Mă tu n-ai personalitate? N-ai bătăliile tale cu lumea? Nu ai durerile tale? Tu îl iei pe Nichita Stănescu ca un pretext? El şi-a scris bătăliile. Pe mine mă interesează cine eşti tu”. Am rămas perplex. El îmi zicea: „Cine eşti tu, nu cine e poezia. Arta teatrului este arta comportamentului, puiule”.
Dacă te împiedici este cel mai autentic lucru… Dacă te bâlbâi… Domn profesor, ce fac dacă uit textul? „Ai două şanse: le spui, onorată comisie, sunt tâmpit, vin la anul. Sau îţi vezi de ce ţi-a dat Dumnezeu bă puiule. De bâlbele tale, de neputinţă, de sensibilităţi„.
Şi vine examenul. Şi acolo, un puşti de 20 de ani îi vede pe Dem Rădulescu, Amza Pellea, Marin Moraru. Erau monştri sacri. Mă întâlneam cu cinematografia română, cu tot teatrul. Obosiţi, după 350 de candidaţi, mâncau un pateu, beau o cafea. Zic: ăştia nici nu mă bagă în seamă. Întuneric, reflectoare. Şi zic: da, ce spuneţi? Zic: „Patria”, de Nichita Stănescu.
Citește și: Cum arăta Matilda Pascal Cojocărița la începutul carierei. A câștigat Miss România în 1979, la 19 ani
Şi mâna asta a început să facă aşa. Am transpirat brusc şi zic: mă duc acasă. Îmi cer scuze, nu, nu mă duc. Patria este fiinţa asta care tremură aici, sunteţi voi care vă uitaţi la mine şi nu mă înţelegeţi. E întunericul ăsta, dar e şi lumina din sufletul meu. 10! Nu era niciun cuvânt din Nichita Stănescu. Aia e! Fiţi voi autentici!”, a declarat Dan Puric.
Dan Puric a adoptat doi copii,
Dan Puric și fosta soție, Ileana Olteanu, continuă să aibă o relație frumoasă cu celebrul actor, chiar dacă s-au despărțit. Cei doi au adoptat împreună doi copii, iar Dan Puric are grijă în continuare de aceștia și de Ileana.
Fosta soție a lui Dan Puric îi este recunoscătoare acestuia pentru că a convins-o să îi adopte pe Nectarie și Lorica, care au acum 12 ani. Numele fetiței a fost ales după cel al mamei actorului.
„Nu mai știam sentimentul ăsta să fii mamă. Eu eram o soție foarte ascultătoare. El spunând da, pe mine m-a băgat într-o lume extraordinară. Dan i-a dat fetiței numele mamei lui, Lorica. Întâi l-am adoptat pe băiat și Dan a zis că să adoptăm și o fetiță. Îi mulțumesc pentru că eu acum nu aș fi știut ce înseamnă această bucurie. (…) Copiii au venit prin rugăciune, m-am rugat la Sfântul Nectarie„, a mărturisit Ileana Olteanu acum ceva timp, într-o emisiune TV.
Actorul i-a spus Ileanei că el niciodată nu va renunța la a-i ajuta, ceea ce a liniștit-o. În plus, actrița spune că nu duce lipsă de nimic și că se descurcă cu salariul ei și cu banii oferiți de Dan Puric.
„Tot Dan ne ajută. Nu o să plece din inimă cuvintele lui. Mi-a zis să nu îmi fie frică, o să ne ajute pe mine și pe copii toată viața lui și atunci eu am liniștea asta că el ne va ajuta, și cu salariul meu, cu ce ne ajută el, noi nu ducem lipsă la ora asta de nimic’, a mai spus Ileana Olteanu foarte emoționată.