Florin Prunea spera să joace la Steaua în copilărie, dar visul i-a fost spulberat: "Au vrut să mă dea afară, zicând că sunt prea slab. Adevărul e că eram și slăbuț, și amărât". Cum a ajuns la Dinamo / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI

VEZI ȘI ACEST VIDEO VIVA!:

Cuprins

1 Florin Prunea spera să joace la Steaua în copilărie, dar visul i-a fost spulberat
2 Florin Prunea a refuzat, inițial, postul de portar

Ești născut în București și ai crescut, la fel ca mine, în niște vremuri în care timpul se petrecea pe „maidan”, nu în fața unui ecran, așa că tare mi-ar plăcea să ne spui câteva cuvinte despre copilăria ta. Cum era să fii copil în anii ’70?

Eu sunt născut în cartierul Vatra Luminoasă. Bucureștenii sigur știu ce însemna pe vremuri să trăiești acolo. Celebrele maidane erau, de fapt, la noi, un parc în care întorceam băncile invers și jucam fotbal. Era plin de lume care se uita la noi cum jucam. Din păcate, în prezent văd terenurile școlilor închise, pentru că se spune că vor fi stricate. Noi, de dimineața și până seara, doar asta făceam. Sigur că mai jucam și șotronul, mai furam corcodușe, mai spargeam un geam la școală… Toate prostiile din lume le făceam. Generația mea chiar a avut o copilărie frumoasă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum a slăbit Gina Pistol aproape 30 de kilograme. Trucul care a ajutat-o să revină la silueta de dinainte de sarcină: „Am început să slăbesc și să mă dezumflu din a cincea zi”

505444404_2706085322914985_195216258767347840_n-1

Vezi galeria foto

Florin Prunea spera să joace la Steaua în copilărie, dar visul i-a fost spulberat

Cum a început pasiunea ta pentru fotbal în copilărie și ce te-a atras prima dată la acest sport? Ai fost sprijinit de familie de la început? Talentul cine ți l-a remarcat?

Eu eram omul maidanului. Tot timpul, fie că eram la școală sau în parc, puneam două cărămizi de-o parte și de alta, iar apoi dădeam drumul la fotbal. Fie că eram 4 băieți, fie că eram 8 sau 10, era important să formăm două echipe. Bineînțeles că, la început, era doar o joacă, dar după, când am fost dus, la 9 ani, la fotbal la Dinamo, am început să jucăm în cadru organizat: campionate, minifotbal, apoi 11 la 11. Iar la 16 ani, când am început să câștig bani din acest sport, nu m-am mai putut opri.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini de la înmormântarea lui Mihai și David, tinerii morți în accidentul de la Snagov. Îndurerați, părinții celor doi prieteni abia se țin pe picioare

Locuind în Ghencea, în apropiere de stadionul Stelei, era previzibil că vei dori să mergi acolo la fotbal. Aș vrea să ne povestești cine ți-a năruit visul de a juca la Steaua și cum ai ajuns ulterior la Dinamo.

Era după-amiaza după școală și îi tot auzeam pe colegii mei că se duc să se înscrie la fotbal. Atunci m-am gândit să o fac și eu. Așa că mi-am luat un tricou pe mine, un șort de sport și niște teniși vechi în picioare, pregătit să merg singur, fără să știu că fiecare copil era însoțit de un părinte. M-am dus singur să mă înscriu acolo și, când am ajuns pe terenul 6 în Ghencea, îmi aduc aminte și acum, erau domnul Fabian și cu domnul Petre Mihai. Am mers să vorbesc cu ei și amândoi au vrut să mă dea afară de pe teren, zicând că sunt prea slab ca să devin fotbalist. Adevărul e că eram și slăbuț, și amărât. Până la urmă, am plecat spre casă plângând, iar tata când m-a văzut m-a întrebat cine m-a bătut. I-am povestit ce s-a întâmplat pe teren, iar a doua zi m-a luat de mână și m-a dus să mă înscriu la Dinamo. Așa am început ca atacant la Dinamo, căci nu am fost portar de la început.

Florin Prunea a refuzat, inițial, postul de portar

Ai fost, inițial, atacant la juniori, la Dinamo. Cum a fost acea perioadă și cum te-ai adaptat când antrenorul te-a pus în poartă?

Vreo doi ani am jucat în calitate de atacant, până când ne-au adus un antrenor nou, pe Gheorghe Dima. Când a trebuit să ne așeze pe teren, mi-a zis: Tu treci în poartă'. Nu mi-a venit să cred și am refuzat. Atunci mi-a spus să plec acasă și așa am și făcut. Tata, când m-a văzut, m-a pus să îi povestesc ce s-a întâmplat și mi-a zis să mă mai gândesc dacă nu vreau să mai joc. Vreo două-trei zile nu m-am mai dus, până când mi-am dat seama că mă plictiseam stând acasă. În cele din urmă, m-am întors în echipă, dar de data asta în calitate de portar.

Ai avut o perioadă dificilă la Națională, pe care ai rememorat-o și public. Cum ai gestionat presiunea după acel meci important, împotriva Suediei, pierdut la Cupa Mondială 1994? Ce te-a ajutat să te echilibrezi?

Cel mai mult m-a ajutat reacția suporterilor când am ajuns în România. Când a aterizat avionul și am văzut pe geam câți oameni ne așteptau, m-am ascuns după scaune și le-am zis colegilor că nu cobor din avion nici în ruptul capului. Până la urmă, m-au tras de mânecă și, când am pus piciorul pe scara avionului, atunci am auzit lumea strigându-mi numele. A fost incredibil. După aceea, a fost mai greu, pentru că a venit prima etapă la Galați și nu voi uita niciodată cum tot stadionul începuse să mă înjure. Atunci le-am zis antrenorilor, ca să protejeze echipa, să mă schimbe, că altfel sar suporterii pe teren.

Cel mai nou VIDEO