Drama neștiută a lui Victor Rebengiuc. Actorul a avut o copilărie marcată de lipsuri: „Tata ne-a părăsit pe mine și pe fratele meu când eram foarte mici!”

Publicat pe

Actorul Victor Rebengiuc a avut o copilărie marcată de lipsuri și, mai ales, de prezența tatălui, care i-a părăsit, pe el și pe fratele său când abia învățaseră să meargă în picioare. Crescut de bunici, Victor Rebengiuc a dezvăluit că mânca mai mult fasole, varză și cartofi și carnea era un lux, care se afla pe masă doar de sărbători. 

Drama neștiută a lui Victor Rebengiuc. Actorul a avut o copilărie marcată de lipsuri: „Tata ne-a părăsit pe mine și pe fratele meu când eram foarte mici!'Drama neștiută a lui Victor Rebengiuc. Actorul a avut o copilărie marcată de lipsuri: „Tata ne-a părăsit pe mine și pe fratele meu când eram foarte mici!'

„N-a fost bine. Am crescut fără tată, care ne-a părăsit pe mine și pe fratele meu când eram foarte mici, eu cred că aveam 2 ani și el 1 an. Am fost crescut de bunici, din fericire, pentru că am avut niște bunici materni foarte buni. Cealaltă parte a familiei, familia din partea lui taică-meu, n-am cunoscut-o. Era de pe undeva de prin Moldova și n-am avut ocazia să-i cunosc. N-am știut că avem rude. Am aflat târziu, când eram actor deja, lumea mă cunoștea: Auzi, să știi că eu sunt unchiul tău! Să fii sănătos, i-am spus, târziu mi-atragi atenția asupra acestui lucru.

Am simțit întotdeauna lipsa unui tată. E altceva când ai un tată, mi-nchipui, când ai cum să te sfătuiești cu el în legătură cu fel de fel de lucruri care ți se întâmplă copil fiind. Evident că m-a marcat. Te-ntreabă:

– Bă, dar tac-tu unde e?

– Păi, nu ştiu unde e.

– Păi nu vine şi el la şcoală, nu vine cu tine?

– Păi, n-am!

Ți-e părinte, ai nevoie, de aceea există doi ca să facă un copil, pentru că un copil are nevoie de amândoi.

Mama s-a recăsătorit la mulți ani după, eram deja în liceu când ea s-a recăsătorit cu un al doilea soț al ei. Dar eu n-am simțit apropiere, n-am putut să mă apropii de el așa cum mi-aș fi dorit: să ai un tată, să-l iubești, să te mângâie… Și el era destul de rezervat cu noi, eram deja destul de mari, nu mai eram copii de un an, doi, trei și a fost o relație oarecum oficială, nu era o relație familială între noi. A murit și el, din păcate, săracul, s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit. Ăsta a fost ‘norocul’ maică-mii, n-a izbutit și ea să aibă o familie, să aibă un soț.

S-a luptat, a muncit, ne-a crescut pe noi, cu ajutorul bunicilor. Ei mai ales ne-au ajutat, au fost tot timpul cu noi, dar am avut o viață foarte modestă, am fost oameni săraci, foarte săraci familia mea. Exista un singur salariu, al maică-mii, care ne ținea în viață. În copilărie am mâncat rareori carne. Fasole, cartofi, varză, ăsta era meniul nostru obișnuit. De sărbători mai prindeam câte o bucată de carne. Trăind aici, în București. Eu sunt născut și crescut și încă în viață în București.

Mama nu ne-a părăsit, tata ne-a părăsit. Și el s-a prăpădit, a murit în război, în 1942, la Stalingrad. Am avut, ca urmare a morții lui, am avut o pensie de orfan de război, fratele meu și cu mine, și așa am putut să trăim și cu banii ăștia pe care îi primeam, habar n-aveam cât era pensia, dar oricum era un ban care venea în casă, acolo, și ne mai ajuta până am terminat școala, pe urmă am intrat la facultate”, a povestit Victor Rebengiuc.

Actorul a evocat și figura mamei, o femeie frumoasă și tânără, dar lipsită de „noroc', care se temea să vină să-l vadă jucând pe scenă, la teatru.

„Ca adult, n-am mai simțit lipsa tatei. Aveam treabă cu teatrul atunci, aveam probleme, roluri care spun probleme, aveam altceva, nu mai aveam nevoie de el. Îmi luasem zborul.

Îi spuneam mamei:

– Vino, domnule, de ce nu vii să mă vezi la teatru?

Nu venea, nu vrea să vină.

– De ce nu vrei să vii să mă vezi la teatru? Să fii acolo, spui că ești mama mea și o să te primească în sală.

– Nu, nu vreau să vin la teatru, că tu mori acolo, pe scenă, și eu nu vreau să văd asta!

– Dar nu-i adevărat, nu-ți dai seama, nu știi că…

– Nu, nu, nu, nu vreau să văd asta.

Mama mea era tânără și era o femeie frumoasă. Îmi spunea, vara: hai, mă, să mergem, mergem împreună, la o grădină, mâncăm o friptură, să ascultăm o muzică. Mie îmi era jenă, pentru că era…puțin mai mare decât mine. Și-mi era jenă: băi, uite, ăsta umblă cu femei mai în vârstă, mi-era jenă, o prostie din partea mea. Și i-am spus lasă, uite, luăm niște carne, o frigem noi aici, dăm drumul la radio, ascultăm muzică, gata, ce nevoie ai să mergi acolo?' a povestit amuzat Victor Rebengiuc. „Da, sărăcuța de ea, uite, o pomenesc', a povestit Victor Rebengiuc la Digi 24. 

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter