„Cât durează iubirea nu știu. Dacă ar ține o clipă sau un secol, eu de iubire aș vrea să mor. Și a plecat iubit. Și a lăsat în urmă și mai multă iubire, prin muzica lui care a alinat multe suflete, a încântat multe inimi, a șters multe lacrimi, a acompaniat multe bucurii. Toto Cutugno este, cel mai probabil, artistul străin care a iubit România și românii cel mai mult, iar piesa „Ciobănaș cu 300 de oi, interpretată perfect de el, în limba noastră, rămâne cel mai important cadou pe care ni l-a făcut. Ciao, Toto!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Plâng, Toto… De trei zile te văd doar pe tine, înalt și elegant, în costumul alb, pe scena Sălii Palatului. Stăteam în primele rânduri, mă uitam la tine fascinată, ca la un zeu, îți urmăream mișcările, gesturile, pașii, privirea, m-am lăsat total captivată, atât de captivată, încât nici nu am reușit să-mi stochez bine amintirile. Culmea, în pofida faptului că am o memorie invidiată de mulți. M-am pierdut total în fața ta, m-au acaparat emoțiile, îmi amintesc doar flash-uri.
Dar te văd… și acum, în timp ce scriu rândurile astea, printre lacrimi, te văd în costum alb, în fața mea, la Sala Palatului. Știe toată Planeta că ești un veritabil one man show, dar „spectacolul tău de azi, de la Basilica dei Santi Nereo e Achilleo, din Milano, nu mi-a plăcut. Ai cântat din boxe, oamenii din public au cântat și mai tare decât tine, te-au eclipsat, aș putea spune, așa cum s-a întâmplat absolut mereu la piesa „Litaliano, am avut și flori, și baloane, și pancarte cu lozinci de dragoste, multă admirație, dar și mai multă durere… I-am arătat acum videoul colegei mele, Oana, și mi-a zis: „N-o să mai pot asculta cântecul fără să am imaginea asta în fața ochilor….
Toto Cutugno, speranța românilor pentru Occident
„Lasciatemi cantareeeeee…. Sunt primele cuvinte în limba italiană pe care le-am auzit, în viața mea, în 1990 cred, când abia împlinisem 5 ani. Bine, mulți ani am spus „Lașantemi, că așa înțelegeam eu, în ignoranța mea, dar ce mai fredonam de mama focului, Doamne-Doamne!, „Lașantemi și „Suzana ale lui Celentano, asta țin minte de la începutul anilor 90, când nici nu eram dumirită cum de mai există și muzică în altă limbă decât a americanilor.
Aveam vecini și verișori mult mai mari decât mine și deja începusem să auzim de cutare care a plecat la muncă în Italia sau care a adus nu știu ce din Italia, și eu știam clar că din Italia este „Lașantemi cantare. Toți în jurul meu știau numele Toto Cutugno. Când vorbeau despre el parcă ziceai că-l și cunosc, așa îmi lăsau mie impresia, în mintea mea de copil. Un italiano vero, după care femeile suspinau, pe care bărbații îl invidiau și ale cărui melodii parcă ne ungeau pe suflet. Toto era poarta noastră spre Occident, parcă ne scurta cumva drumul anevoios spre Vest. Datorită lui, Europa nu mai părea așa departe. Nu mai era intangibilă.
„România e a doua mea casă'
Parcă a simțit dragostea românilor și îndrăznesc să spun că ne-a întors-o cu vârf și îndesat. Ne-a lăudat și ne-a luat apărarea chiar și când a venit vorba despre imigranți. Aș vrea să mă credeți pe cuvânt când spun că vorbele lui nu sunt simple declarații de presă și atât. Toto a avut doi angajați români, la casa lui din Roma, le-a cunoscut bine pe Ramona Bădescu și pe Laura Stone, a cunoscut organizatori de evenimente și oameni de afaceri, de aici… Îi plăcea în România, se simțea bine cu noi, ba chiar învățase și câteva fraze în limba română, își făcuse amici, admira femeile…
Dar, ca un italiano vero, comanda aproape întotdeauna paste, la restaurant. Erau mâncarea lui preferată, după cum a declarat în repetate rânduri. „România e a doua mea casă. Iubesc poporul român, am și doi angajați din România la casa mea de la Roma. Femei frumoase ca în România nu am văzut în alte țări, o frumusețe romantică, cu ochi foarte expresivi, profunzi – sunt câteva dintre vorbele lui, despre țara noastră, spuse cu diverse ocazii.
Are un fiu dintr-o relație extraconjugală
Născut la Fosdinovo, un sat de munte foarte mic, la granița dintre Toscana și Liguria, Toto Cutugno și-a petrecut apoi copilăria și adolescența în La Spezia, un orășel-port la malul mării, din apropiere. Acolo s-a mutat familia pentru a le putea oferi posibilități mai mari celor patru copii. Tatăl lui Toto, deși avea cu totul altă meserie, cânta la trompetă într-o trupă și a observat repede talentul fiului său, pe care l-a introdus în lumea artistică. Toto a învățat repede să cânte la pian, ba chiar a și locuit o vreme la Paris și a fost – surprinzător – mai întâi compozitor și apoi cântăreț.
Cu siguranță că mulți dintre voi nu știu, însă artistul a semnat două hituri internaționale în limba franceză – „Et si tu nexistais pas și „Lété indien, interpretate de Joe Dassin. Ultima este, de fapt, o traducere a piesei „Africa, interpretată în italiană chiar de Toto. De altfel, el a compus melodii pentru mulți alți artiști celebri, printre care Adriano Celentano, Dalida, Mireille Mathieu.
Viața personală a lui Toto nu a fost mereu liniștită, dar mereu plină de dragoste. Din păcate, pe când avea doar 7 ani, a trăit o tragedie fără margini: și-a văzut sora murind chiar sub ochii lui, după ce s-a înecat cu mâncare, eveniment care l-a afectat și peste care n-a putut trece, definitiv, niciodată. Ca un adevărat gentleman, lui Toto i-a plăcut mereu să fie discret în ceea ce privește viața personală, abia în 2018 acceptând să ofere câteva detalii despre căsnicia și fiul lui provenit dintr-o relație extraconjugală. Căsătorit din 1971 cu Carla, femeia care i-a fost alături și azi, 24 august, la înmormântare, nu au avut copii. Soarta le-a fost potrivnică după ce Carla a pierdut o sarcină gemelară, iar de atunci nu li s-a mai îndeplinit visul de a deveni părinți. Și totuși, în 1989, Toto Cutugno a devenit tatăl unui băiat, botezat Nicolò. „Carla ar fi putut să mă dea afară din casă, dar nu a făcut-o. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost să-mi recunosc fiul și să-i dau numele meu de familie, a declarat el, în 2018.
Tatăl și fiul seamănă ca două picături de apă și se pare că au avut mereu o relație strânsă, dovadă fiind și fotografiile lor, din diverse etape ale vieții. „Nico este lumina care îmi luminează zilele și datorită lui Dumnezeu acum locuiește la Milano și de aceea suntem aproape întotdeauna împreună. La mulți ani, fiul meu, îți doresc lucruri puține, dar fundamentale pentru a trăi o viață liniștită. Dragoste… respect… sinceritate… loialitate…generozitate… prietenii adevărate… și multă, multă sănătate. FELICITĂRI, BĂIATUL MEU!, a scris artistul, când Nico a împlinit 29 de ani. Acum, Toto a devenit el lumină, din Cer, pentru fiul lui. Și pentru noi toți.
Vedete din România îndurerate de moartea marelui Toto Cutugno
„Toto Cutugno, îți mulțumim pentru noblețe și talent, îți mulțumim pentru cât ai iubit și lăudat România!' – ANDREEA BERECLEANU
„TOTO CUTUGNO. Și durerea clipei când constați că cei care ți-au insuflat DRAGOSTEA pentru muzica adevărată ne părăsesc. Îl asculți pe marele Toto Cutugno și simți bunătatea de om care a fost. Dumnezeu să-l odihnească!' – ADRIAN ENACHE
„M-a inspirat când eram un copil, când prezenta la televiziunea italiană alături de Alba Parietti și i-am scris o scrisoare, ca o admiratoare sinceră ce eram la acea vreme… Peste ani, îl aveam ca oaspete în emisiunea mea, un vis împlinit… am crescut cu muzica sa minunată… un om frumos, talentat… drum bun către cer!' -ANDREEA MARIN
„Itlia e în doliu. „Un italiano vero' a plecat dintre noi… unul dintre cei mai mari cantautori italieni și universali. Un artist sensibil și generos, care a lăsat în urma sa cântece nemuritoare. Am avut șansa să-l întâlnesc prima oară pe scena Festivalului de la Brașov în 1993 și ultima oară pe 11 martie 2016, în București, într-un restaurant în care luam cina. Am cântat ad-hoc «Lasciatemi cantare», cântec pe care l-am ascultat prima dată în copilărie, la radioul bunicii mele, într-o dimineață, la Curierul melodiilor. Suntem mai singuri fără tine, Toto! Mi mancherai! Grazie per la tua incredibile tenerezza!' – LOREDANA
CITEȘTE TEXTUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE SEPTEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook