Audrey Hepburn

In viata de actrita, a fost nevoita sa-si depaseasca mereu limitele. Audrey marturisea: „Mi s-a cerut sa joc ceea ce nu puteam sa joc. Mi s-a cerut sa cant in «Funny Face» atunci cand nu puteam canta si sa dansez cu Fred Astaire atunci cand nu eram in stare sa dansez si sa fac o multime de lucruri pentru care nu eram pregatita. Am incercat de fiecare data sa fac fata tuturor incercarilor prin care a trebuit sa trec. Adevarul este ca ceea ce a facut Audrey pentru marele ecran nu a depins de felul in care arata, de fata ei ori de accent, nici britanic, nici strain, si nici macar de talentul ei. A avut harul unei mari actrite si abilitatea magica de a construi o legatura de suflet cu spectatorii, pe care a reusit sa-i faca sa inteleaga cele mai adanci sentimente umane. Cu fiecare film, a demonstrat ca se poate mai mult, mai bine, iar rolurile ei sunt adevarate bijuterii care nu-si pierd din valoare odata cu trecerea timpului. Dimpotriva. Fie ca e vorba „Sabrina, „Love in the Afternoon sau „Breakfast at Tiffanys, ele raman niste puncte de reper pentru cinematografia mondiala.

Audrey Hepburn a fost un adevarat simbol al frumusetii, elegantei si al gesturilor simple, generoase, facute fara niciun fel de scop populist, ci doar de dragul oamenilor. „M-am nascut cu o mare nevoie de a primi afectiune, insa cu o si mai mare nevoie de a darui iubire, declara intr-un interviu actrita cu sange albastru si cu un arbore genealogic impresionant. Deseori, numele ei este asimilat cu cel al lui Katharine Hepburn, lucru care se mai intampla chiar si-n ziua de azi. Cel care avea sa devina unul dintre cei mai buni prieteni, Hubert de Givenchy, se astepta chiar ca la intalnire sa apara Katharine Hepburn; fusese anuntat de secretara ca va veni „Miss Hepburn. Cele doua nu au nicio legatura de sange. E vorba doar de o coincidenta de nume. Atitudinea princiara a lui Audrey a fost perfect completata de tinutele lui Givenchy, creator care pur si simplu a adorat-o. El povesteste: „Am avut doua privilegii in viata mea, sa-i cunosc pe Cristobal Balenciaga si pe Audrey Hepburn. De cate ori ma gandeam la ea, inspiratia venea indata. E clar ca a fost muza lui, iar Audrey, incepand cu filmul „Sabrina, a imbracat pe ecran numai rochii semnate Hubert de Givenchy.
Audrey marturisea: „Ador oamenii care ma fac sa rad. Sincer spun ca este lucrul care imi place cel mai tare – sa rad. Asta vindeca cele mai multe boli, iar starea de veselie e cel mai important lucru la o persoana. Ei bine, actrita care se bucura cel mai tare sa rada a ales spre sfarsitul vietii sa se inconjoare de suferinta, ce-i drept a altora. Din 1988, aparitiile actritei pe marele ecran devin sporadice. Este anul in care Audrey se hotaraste sa devina ambasador UNICEF, pentru a-i ajuta pe copiii din America Latina si Africa. Dupa ce in propria copilarie fusese victima a regimului nazist, i-a fost foarte usor sa-i inteleaga pe cei napastuiti: „Mi se rupe sufletul. Ma simt disperata. Pur si simplu nu suport ideea ca 2 milioane de oameni sunt in pericol de a muri de foame. Faptul ca vorbea cu usurinta franceza, italiana, engleza, olandeza si spaniola i-a usurat munca pentru UNICEF. Si-a pastrat aceasta pozitie de ambasador pana in 1993 cand a fost rapusa de un cancer la colon. A murit in orasul elvetian Tolchenaz.

Alexandra Casiel, Foto: www.audreyhepburn.com