Marcel Iures

Publicat pe
Superproductii hollywoodiene de sute de milioane de dolari, roluri excelente in teatru, Marcel Iures reprezinta confirmarea ca implinirea profesionala universala exista indiferent de spatiul unde te nasti.

Data nasterii
2 august 1951, Bailesti

Studii

Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, intre 1974-1978

Despre…
Iures este numele de fata al bunicii. Marcel a urmat cursurile Scolii Populare de Arta, unde a jucat in diverse piese de teatru. A fost studentul lui Marin Moraru, iar la incheierea anilor de studiu, in 1978 a debutat la Teatrul National din Cluj; din 1981 pana in 1991 a jucat la Teatrul Bulandra. In 1994 devine actor liber profesionist. In acelasi an incepe si cariera internationala de film ca urmare a turneului din Marea Britanie cu „Richard al III-lea in regia lui Mihai Maniutiu. Doi ani la rand a fost premiat de UNITER, pentru cel mai bun actor si in 2004 pentru excelenta.

Marcel Iures
Marcel Iures in „Gool!”

Intr-o tara ca un desert, cum este Romania, unii oameni reusesc sa razbeasca. Nu e vorba numai despre ce se intampla in ultimii ani; la mijloc este o istorie lunga si dureroasa care ne-a distrus criteriile si modul de a privi un act artistic. Exista cativa artisti care au reusit sa creasca, sa se scoleasca si sa-si perfectioneze anumite intrumente pe care sa le foloseasca in oricare alt spatiu cultural. Probabil nu exista om cu o profesie artistica, oricare ar fi aceea, care sa nu-si doreasca o confirmare universala, mondiala. Cine nu vrea sa primeasca aplauze de la un public de pretutindeni? Poate de aceea se foloseste exprimarea usor cliseizata conform careia actul artistic are de fapt un limbaj universal. E un adevar trist ca spirite mari si creative, ca Toma Caragiu sau Amza Pellea au murit intr-un spatiu inchis, fara sa aiba vreo deschidere spre exteriorul Romaniei. Oare ce s-ar fi intamplat daca talentul lor ar fi depasit locul in care s-au nascut? Greu de zis. Intr-un fel poate ca acest deziderat este continuat de actori precum Marcel Iures, care si-a construit pas cu pas un drum international, iar azi il putem vedea pe scena teatrului, dar si in superproductii hollywoodiene.

Povestea incepe in urma cu 55 de ani la Bailesti. Inainte de intamplarile care l-au facut sa aleaga aceasta profesie, Marcel Iures a fost inca de la o varsta foarte frageda un cititor impatimit. Intotdeauna in spatele unui mare talent, se ascunde o poveste fascinanta care in prima faza nu are neaparat legatura cu subiectul principal. Mai intai de toate, mintea creativa a lui Marcel Iures a simtit nevoia sa se hraneasca cu „povesti pentru oameni mari. Culmea, casa in care s-a nascut nici macar nu avea o biblioteca. Fortat de aceasta nevoie, a devenit de mic un obisnuit al bibliotecii orasenesti. Mult mai tarziu, cand a inceput sa castige bani, a pornit sa achizitioneze carti si sa-si construiasca propria biblioteca. Viitorul actor simtea instinctiv nevoia de a aduna carti, uneori fara sa inteleaga foarte bine titlurile cumparate. De buna seama, pe lumea asta exista un timp potrivit pentru fiecare lucru in parte, iar cartile nu sunt o exceptie. Atunci cand a venit vremea sa le citeasca, a facut-o, iar asta a fost o dominanta a firii lui Marcel Iures; inainte de toate, a fost un cititor impatimit. Un alt lucru important din viata tanarului Iures, a fost scoala din Craiova, cu profesorii de acolo despre care actorul isi aminteste cu drag, pentru ca si ei l-au impins tot spre lectura. Apoi, a urmat etapa in care s-a inscris la Scoala Populara de Arta.

Excelent actor pe ecran si pe scena, Marcel Iures reprezinta un veritabil catalizator al miscarii teatrale independente din Romania, fiind fondatorul Teatrului ACT.

Elev fiind, a jucat in cateva piese de teatru, printre care si Cehov, insa nu a simtit vreo atractie speciala fata de scena ori jocul actoricesc. Insa intotdeauna povestile oamenilor care reusesc sa-si modeleze destinul sunt surprinzatoare mai ales prin faptul ca traiectoria lor nu este nici bine trasata, nici usor de ghicit. De la aceasta stare de indiferenta, intr-o buna zi a simtit o chemare inexplicabila care l-a facut sa creada ca drumul lui trece prin teatru. Nu peste mult timp se apropia admiterea la facultate, asa ca tanarul Marcel Iures l-a cautat pe Remus Margineanu, pe atunci actor la Teatrul National din Craiova si i-a marturisit acestuia ca vrea sa devina actor. Reactia a fost una mai degraba agresiva, acesta spunand ca mai sunt doar trei saptamani pana la examen. Cu toate astea, i-a acordat suficienta atentie cat sa-l intrebe daca a invatat vreo poezie; raspunsul a fost unul negativ: era un impatimit cititor, Voiculescu sau Eminescu fiind unii dintre preferatii lui, insa in nici un caz intr-atat incat sa le recite poeziile din memorie. Cu mare greutate a invatat cele 6 poezii alese de Remus Margineanu, plus o balada si o povestire conform cerintelor examenului de la Institut. Se pare ca textul lui Fanus Neagu i-a purtat noroc si spre stupoarea tuturor a trecut de proba eliminatorie. Se poate spune ca aceasta a fost prima mare izbanda care l-a bucurat enorm, insa l-a si inspaimantat din cauza responsabilitatii care banuia ca urmeaza.

Marcel Iures, Maria Ploae
Alaturi de Maria Ploae in „Logodnicii din America”

Imediat dupa terminarea studiilor si-a inceput cariera la Teatrul National din Cluj, unde a debutat cu rolul Tom din spectacolul „Menajeria de sticla a lui Tennesse Williams. Apoi, s-a mutat la Bucuresti si a jucat pe scena Teatrului L.S. Bulandra, unde a ramas pana in 1991. Insa inainte de mutarea la Bucuresti, a avut loc o intalnire foarte importanta pentru actorul Marcel Iures: cea cu filmul. Primul lui rol a fost cel al compozitorului Franz Liszt in „Vis de ianuarie, oferit de tanarul regizor Nicolae Opritescu in 1978. Regizorul filmului il vazuse pe Iures la teatru in „Oedip salvat, alaturi de Adrian Pintea si Mirela Gorea, in regia lui Mihai Maniutiu. Insa hotaratoare pentru alegerea lui in rolul din „Vis de ianuarie a fost prestatia din „Kean, piesa lui Sartre, adica examenul de diploma a studentului Iures; un spectacol maraton de 3 ore si jumatate. Intr-un fel, acest prim rol in cinematografie l-a speriat foarte tare. Mestesugul actoricesc este construit pe incertitudini, teama, frica de esec si, la polul opus, dorinta excesiva, vecina cu orgoliul de a fi din ce in ce mai bun. Cu acest rol, in peisajul sumbru de atunci, si-a facut aparitia un tanar ciudat, cu o alura dificil de integrat in vreo categorie: parul lung, in stilul hippie si o atitudine nobila, de aristocrat scapatat. Nu e de mirare ca multe dintre rolurile pe care le-a primit dupa aceea au fost definite de cate un joben, sal alb de matase sau un pahar cu sampanie; in general elemente care ii dadeau un aer atemporal si-l scoteau din peisajul plat de atunci. Pentru pletele rebele fusese sanctionat inca de la admitere. Unul dintre profesori ii spusese mai in gluma, mai in serios ca in cazul in care se va intampla sa treaca de examenul de admitere, trebuie sa se tunda! Chiar si dupa ce a intrat la clasa lui Marin Moraru, nu a facut-o, iar parul lung a devenit un fel de marca personala a actorului.

Azi, isi permite libertatea de a face numai ceea ce-si doreste, impartindu-si timpul intre Hollywood si Teatrul Act.

Experienta lui Marcel Iures in cinematografie a inceput cu mare entuziasm, iar punctul de implinire maxima a fost intalnirea cu Mircea Veroiu. Retrospectiv, actorul crede acum ca intalnirea s-a produs prea devreme, cand nu era pe deplin pregatit pentru interactiunea artistica cu asa o personalitate. La vremea aceea, cand totul era gri si lipsit de personalitate, asemenea intalniri insemnau enorm in economia vietii cuiva. In teatru, intalnirea fundamentala a fost cea cu Mihai Manutiu.

Dupa ce a interpretat primul rol, pe Liszt, a urmat in 1981 „Castelul din Carpati regizat de Stere Gulea, un film valabil si astazi, iar in 1983 „Sa mori ranit din dragoste de viata, alaturi de Claudiu Bleont. Actorul declara la un moment dat ca, dupa parerea lui, acest film nu a fost suficient de apreciat in Romania, nici inainte, nici dupa revolutie, insa productia a fost amintita in revista de specialitate „Variety, ceea ce echivaleaza cu un premiu.

Anul 1994 a fost unul de rascruce in cariera lui Marcel Iures. A fost momentul in care a devenit actor liber profesionist. Tot in acest an pleaca intr-un turneu in Marea Britanie cu rolul principal din „Richard al III-lea in regia lui Mihai Maniutiu, catalogata ca piesa sfarsitului de secol. Un an cu adevarat reusit, in care a jucat inclusiv in „Interviu cu un vampir, alaturi de Tom Cruise, Brad Pitt, Kirsten Dunst si Antonio Banderas, in regia lui Neil Jordan. Nimeni nu-si aminteste prea tare aparitia exacta a actorului din film, insa pentru orgoliul nostru, al tuturor, era suficient sa stim ca Marcel Iures este undeva pe ecran, alaturi de starurile hollywoodiene. Cel mai important este ca filmul a marcat un inceput de drum care a continuat in mod spectaculos cu „Misiune imposibila in 1996, „Pacificatorul in 1997, „Razboiul lui Tom Hart, iar in vara aceasta partea a III-a a filmului „Piratii din Caraibe. Despre experienta hollywoodiana, Iures povesteste ca a cunoscut oameni foarte educati, politicosi care in nici un caz nu l-au discriminat pentru faptul ca venea dintr-o tara mica; tratament care a functionat ca un balsam pentru frustrarile acumulate aici. Niciodata colegii de platou, oricat de cunoscuti ar fi fost, nu au pus o distanta intre ei si actorii din Europa de Est. Beneficiile de star, rasfaturile si excesele de tip hollywoodian sunt traite intr-un mod decent, nicidecum sub privirile altora si in nici un caz atunci cand se munceste. Marcel Iures, prin talentul si reusitele lui, reprezinta un vis implinit, o certitudine ca e posibil sa pornesti dintr-o tara ca Romania si sa ajungi intr-un club exclusivist rezervat celor mai mari actori din lume. Valoarea lui Marcel Iures nu sta numai in participarea la aceste superproductii de sute de milioane de dolari, ci mai ales in rolurile sale excelente de teatru ca Richard al II-lea, Hamlet, Henric al IV-lea. Un vis implinit al reusitei sale financiare in strainatate este Teatrul Act cu care a avut primul spectacol „Omor in Catedrala in regia lui Mihai Manutiu pe 1 octombrie 1995 la Cluj, avandu-l in rol principal chiar pe Iures. Iar in 1998 a avut loc inaugurarea spatiului Teatrului Act din Calea Victoriei, unde isi petrece timpul cand nu filmeaza.

Alexandra Casiel, Fotografii: www.cinemagia.ro

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter