Oana Pellea - Video

Publicat pe

Oana PelleaCat despre dragoste… pe cat par lucrurile de simple, pe atat sunt de complicate. Ce paradox! Cand vine vorba de Oana Pellea, lucrurile nu pot fi exprimate decat in felul acesta. E o femeie cu o sensibiliate aparte, care crede ca „noi suntem un cumul de intamplari si de oameni pe care i-am intalnit. E vorba de cei care ne marcheaza, cei pe care i-am iubit si ne-au iubit. Despre barbatii din viata ei nu poate folosi decat un superlativ care sa-i descrie: „Exceptionali! Eu sunt un om iubit de Dumnezeu si nu am avut decat intalniri minunate. Nu mi-am pus problema daca am cerut prea mult sau nu. Am primit foarte mult si am daruit pe masura. Din pacate, in clipa in care traiesc sau muncesc sunt implicata total. Cat despre familie, nu mi-am pus niciodata problema ca un copil mi-ar incurca viata, insa pur si simplu nu s-a intamplat. Nu a fost sa fie.

Experientele ei recente in cinematografia internationala sunt o adevarata reusita. De curand a terminat al doilea film la care a beneficiat de alta experienta extraordinara. A fost un film artistic cu 5 femei, in 5 roluri principale. Filmul se numeste „I Really Hate My Job, A fost o incantare, un lucru profesionist si au ramas toate 5 prietene. Regizorul, Oliver Parker, a facut filme foarte importante si e vestit ca lucreaza atent cu actorul. Primul film, in care a jucat fara sa aiba rolul principal, se numeste „Children of Men, in regia lui Alfonso Cuaron, alaturi de celebrul Clive Owen. Filmul este o productie Universal Pictures care a avut premiera mondiala la Festivalul de la Venetia si premiera oficiala la Londra. Prima oara cand a filmat la Londra nici nu a putut sa dea importanta oamenilor de pe platou. O luna si jumatate a filmat alaturi de Clive Owen, insa pentru ea era doar personajul din film. Abia la petrecerea de final si-a dat seama ca a lucrat alaturi de un barbat superb. „Este un actor minunat, o persoana generoasa si vesela. Are o sotie si doi copii minunati, spune Oana. Trebuie sa fie cu adevarat o experienta interesanta sa joci intr-o productie de 150 de milione de dolari.

Despre povestea vietii ei, Oana concluzioneaza: „Toate zvonurile ca am avut pile sunt adevarate, dar nu la Institut, ci putin mai sus, la Dumnezeu si toate astea impotriva vointei mele.

Alexandra Casiel, Fotografii: Mihaela Marin, Razvan Voiculescu, arhiva personala a vedetei

I Really Hate My Job – Trailer


Cu siguranta, lucrurile importante se intampla atunci cand suntem cu adevarat pregatiti pentru ele. Dupa ani de munca, Oana Pellea traieste in ultima vreme o deschidere spre viata artistica internationala.

Oana Pellea A urmat liceul, adolescenta si o poveste ciudata care demonstreaza cum destinul unui om se poate schimba in cateva secunde. Pana la varsta de 18 ani nici una dintre pasiunile Oanei nu anunta vreo afinitate cu zona teatrului. Ii placea mai degraba matematica, materie pe care a indragit-o de mic copil. Perioada liceului este impartita in doua: la Dimitrie Cantemir si la Scoala Centrala (fosta Zoia Kosmodemianskaia). Cand s-a apropiat admiterea la liceu era pregatita pentru sectia de real. Avusese un profesor exceptional de care era indragostita si de aceea se hotarase cu atata fermitate sa mearga in aceasta directie. Tatal ei isi asumase sa se duca sa o inscrie pentru examenul de admitere. Probabil se dusese intr-o zi dupa filmari cand era foarte obosit, asa ca, din greseala a inscris-o la uman. Oanei i s-a parut o prostie ca a trebuit sa faca o sectie umanista la un liceu care era de fapt vestit pentru matematica.

Dupa primul an, s-a mutat la Scoala Centrala, unde sectia de uman era foarte puternica. Aici a facut urmatorii 3 ani. In clasa a douasprezecea, matematica ramasese inca marea ei iubire. Isi dorea foarte mult sa faca ceva care sa aiba legatura cu stelele, adica cu astronomia. Diriginta ei, care era profesoara de franceza, a rugat-o sa joace intr-un spectacol in limba franceza, «Bolnavul inchipuit» de Moli¨re. Cum Oana vorbeste franceza din leagan, pentru ca a fost crescuta de o bona care o plimba prin Cismigiu si facea intruna conversatie, ar fi putut foarte usor sa accepte provocarea. Insa a refuzat categoric. Treaba asta cu teatrul i se parea foarte neserioasa. Insa profesoara, pasionata de teatru si foarte tenace, l-a convins mai intai pe Amza (la care avea si un interes: ii facea rost de costume pentru spectacol). Oana a fost in cele din urma obligata sa accepte impotriva vointei ei. „Am fost foarte incapatanata in relatia cu parintii mei. Asa ca am amenintat ca nu ma duc la nici o repetitie. Am fost pana in cele din urma la una… Eram uimita cum toti colegii mei gasesc o bucurie in asta. Personal, mi s-a parut cea mai mare pierdere de vreme inregistrata pana atunci, o plictiseala ingrozitoare.

In perioada liceului se intelegea mai bine cu baietii decat cu fetele. Era baietoasa, retrasa, nu neaparat neadaptata, dar ii placea solitudinea, mult mai mult decat zgomotul, asa ca istoria cu piesa de teatru i s-a parut total inutila si hilara. „Tin minte ca intr-o zi cu soare am pus un costum stupid pe mine. Apoi, s-a umplut sala de la Casa Corpului Didactic, moment in care am inceput sa am fluturi in stomac. M-am mirat si nu prea am inteles ce se intampla. Am stat linistita, am intrat cand mi-a venit randul, m-am uitat la ei, am spus replica si toti au inceput sa rada. Doar era o comedie! Insa mie in clipa aia mi s-a schimbat destinul. Pur si simplu asta am simtit. A fost ca un drog momentul in care am intors capul si am vazut sala, isi aminteste actrita.

Dupa episodul „Bolnavul inchipuit Oana s-a intors acasa. Nu-si aminteste daca a petrecut o seara reflectand, dar tot ce stie este ca l-a anuntat brusc pe tatal ei ca da la Teatru. Amza nu s-a mirat, ci s-a innegurat definitiv. Dar Oana e o fire incapatanata, tenace si o luptatoare adevarata. Si-a promis ca se va inscrie la Teatru indiferent ce vor crede cei din familie, mai cu seama tatal.

Dintr-o intamplare, a simtit magia publicului, iar destinul ei s-a schimbat. Fara sa stea pe ganduri, s-a hotarat ca trebuie sa devina actrita.

Viitoare actrita s-a dus la Institut ca un simplu candidat. Nu stia in ce consta examenul. A aflat ca ii trebuie un monolog, o poezie si o povestire. Si le-a ales singura. Nu a lucrat cu nimeni si nici nu a ascultat-o nimeni. Din cauza alegerii ei, Amza nu a vorbit cu ea doua luni de zile. Intr-o buna zi, s-a hotarat sa comunice cu fiica lui prin intermediul mamei. Asa se face ca Oana a ajuns intr-un final sa-i prezinte lui Amza tot ce pregatise pentru examen. Nici macar mama ei nu a avut voie sa participe. ~la a fost examenul vietii ei, singurul la care a avut emotii. Imediat dupa aceea a pus-o sa stea jos si-n fata ei a vorbit la telefon cu toate comisiile: „Fiimea a innebunit, vrea sa dea la Teatru! Eu nu pot sa-i interzic. Nu-mi dau seama daca are talent sau nu, pentru ca sunt subiectiv. Asa ca am o singura mare rugaminte, daca are talent, va asumati, dar daca nu are, va implor cu cerul si pamantul sa o picati, pentru ca o sa planga acum, dar nu o sa planga toata viata. Oana e sigura ca asta e fost cel mai mare cadou pe care i l-a facut Amza. Un start in viata absolut impresionant, atipic. Intr-un fel, oamenilor speciali le sunt rezervate intamplari speciale, intalniri fabuloase si intorsaturi ale destinului care tin de un univers magic.

Oana Pellea

Au urmat apoi anii de scoala pe care Oana Pellea i-a facut la clasa Sandei Manu, despre care crede ca este cea mai mare profesoara. I-a dat instrumente reale si serioase. Crede ca a facut o scoala foarte buna, cu profesori exceptionali. Imediat dupa aceea a luat repartitia. Ea isi dorea sa ajunga la Piatra Neamt, unde a si ajuns si a ramas 3 ani. Din 1987 pana in 1999 a jucat la Teatrul Bulandra. In aceasta perioada a fost in numeroase turnee in Japonia, Columbia, New York, Italia. A jucat in „Mefisto, „Poveste de iarna, „Trei surori, „Cezar.

Insa, in 1997, s-a intamplat ceva care a ranit-o foarte tare. Mai precis, toate spectacolele bune care aveau public, au fost scoase din repertoriu. Atunci a fost chemata si i s-a spus ca ar trebui sa lase loc generatiilor tinere. Nu a putut sa-si dea demisia din Teatrul Bulandra, pentru ca locul insemna foarte mult pentru ea. Asa ca a semnat un concediu fara plata pe o perioada nedeterminata. Tot ceea ce a considerat atunci o mare nedreptate, s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari oportunitati. „Daca nu primeam acest sut, nu as fi avut curajul sa plec singura la drum. Am fost obligata de viata si de fapul ca trebuia sa-mi castig painea, sa construiesc pas cu pas filiera in afara si sa incerc acest drum, spune Oana. Si a inceput cu spectacolul „Ma tot duc in care joaca cu Mihai Gruia. Piesa este un real succes international. A jucat peste tot, in Elvetia, in Italia… Intre timp, acasa nu mai era la nici un teatru si, de fapt, in Romania nu s-a mai intamplat nimic. Dupa 96, cand avea deja trei premii internationale, nu a mai facut nici un film pana in 2005. Insa dincolo de toate rolurile, filmele si premiile internationale, Oana a avut puterea sa se retraga la un moment dat pentru a avea grija de mama ei. Din 98 principalele lucruri nu au mai fost teatrul si meseria. Intre 2001 si 2003, a avut doi ani in care chiar nu a facut nimic. A fost o perioada dura pentru mama ei. Oana a fost doar martor la durere, la boala si la suferinta. Mama ei a fost operata in 1998 de cancer la san. „A luptat exceptional, incredibil, in asemenea hal incat noi au crezut ca nu mai e nici un pericol. Mama era geniala, un fenomen de putere. Nu am cunoscut niciodata un om mai optimist, mai viu, care sa le dea atata incredere celor din jur. Ea a fost un motor exceptional pentru mine si Amza, povesteste Oana. In cei doi ani, cat a stat cu ea, a fost foarte fericita si a invatat mai mult decat in 25 de ani de teatru. Oana este o femeie iesita din comun, care se descrie pe sine drept „un animal ciudat. Pana la 40 de ani a semanat cu Amza, cu tendinta de a crede ca totul este definitiv, fara sa cunoasca nuanta gri. Mama ei, inainte de pleca dintre noi, in 2003, i-a dat un sfat: „Ai grija ca in viata asta nu e nimic definitiv! si de atunci incoace seamana mai degraba cu mama ei.

O femeie fascinanta, speciala, ciudata, cu un destin cel putin neasteptat datorita intorsaturilor pe care le-a trait la tot pasul, Oana Pellea este una dintre actritele cu adevarat daruite.

Oana PelleaData nasterii
29 ianuarie 1962, Bucuresti

Studii
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica

Despre…

Fiica celebrului actor Amza Pellea. Mama sa, grecoiaca de origine, Domnica Mihaela Policrat, abolventa de ASE, a fost stalpul de sustinere pentru artistii din casa. Oana provine asadar dintr-o familie cu radacini grecesti, sarbesti (Amza este un nume sarbesc) si din Oltenia. Este una dintre cele mai bune actrite din Romania, care a reusit sa aiba succes si-n afara tarii. In 2001, a primit premiul Uniter pentru cea mai buna actrita, pentru rolul din „Imblånzirea scorpiei, si mai multe premii internationale. Actrita de teatru si film, a colaborat cu cei mai importanti regizori de la noi.

Inainte de a exista Oana, a fost o poveste de dragoste care a inceput la un bazin de inot in Craiova. Oanei i s-a povestit cum s-au cunoscut parintii ei. Amza Pellea a vazut o femeie superba: mignona, slabuta, foarte sportiva, ochi verzi de pisica, o exceptionala inotatoare careia Amza nu i-a rezistat. N-a stat pe ganduri, pur si simplu s-a aruncat dupa ea in apa uitand ca de fapt nu stie sa inoate. Amza a scapat cu viata din aceasta aventura si i-a dat imediat intalnire intr-un parc. Mama Oanei, Domnica, nu l-a bagat in seama si si-a promis ca nu se va duce. „Amza nu era frumos cand era tanar: foarte inalt, slab, cu urechi clapauge, spune Oana. Cu toate acestea, mama ei s-a prezentat la intalnire.

Oana s-a nascut la Bucuresti, insa copilaria a petrecut-o la Craiova, la bunicii din partea mamei. Din pacate, ea nu mai recunoaste nimic azi din acest oras care i-a dat o atat de frumoasa pornire in viata. Isi aminteste din copilarie ca nu-i placea deloc sa mearga la teatru, ba chiar avea o aversiune recunoscuta fata de acel loc, pentru ca il tinea pe tatal ei departe de casa. „Nu-mi placea sa merg la teatru, desi am copilarit in culise pentru ca nu aveau unde sa ma lase. Cred ca am dormit foarte des intr-un pat dintr-o cabina cand eram mica. Nu-mi placea nici mirosul de fard. Refuzam sa-l pup pe tata cand venea de la teatru pana nu se spala, pentru ca mirosea a vaselina. In plus, ma chinuia un anumit tip de gelozie care ma facea sa detesc teatrul. Fara sa recunosc fatis, intuiam ca din cauza meseriei tata lipsea de acasa.

Cam asa au trecut primii ani. Era un copil normal. A fost destul de buna la scoala, fara sa se supuna neaparat regulilor. Isi aminteste ca a plans foarte tare in prima zi. Oana nu a fost la gradinita si atunci separarea de familie a trait-o dramatic. „Plangeam si eu, plangeau si ei. A fost o jale comuna!, isi aminteste ea.

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Newsletter