Andreea Marin - Viraj brusc spre FERICIRE

De la ultima noastră întâlnire, imediat după divorț, apele s-au limpezit în viața Andreei Marin. Vedeta și-a vindecat rănile, și-a învățat lecțiile și acum vorbește cu detașare despre trecut și despre motivul care îi aduce astăzi zâmbetul pe buze.

Andreea, în ce moment al vieții te găsește acest interviu? Cum a fost vara ta?

Într-un moment de echilibru și… fericire, da, deși eu sunt omul cumpătat și trecut prin destule, astfel încât evit să spun vorbe mari! Dar nu găsesc un cuvânt mai bun, ăsta e adevărul. (râde) Aș minți să caut un înlocuitor. Tot ce îmi rămâne de făcut este să îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că mi-a arătat calea cea bună către… mine însămi. Sunt alt om astăzi. În câteva luni, am evoluat cât nu am reușit în câțiva ani… minte, trup și suflet. Există în viață astfel de clipe de… trezire. Întâmplări potrivite care ies la lumină în momente potrivite. Ele pot să pară a fi, la primul impact, vești greu de crezut și de dus, perioade în care totul e gri, însă întotdeauna am avut acea răbdare să înțeleg „de ce mi se întâmplă mie“, ce rost au energiile din viață descătușate într-un mod nedorit sau neașteptat.

Și ai aflat răspunsul sau ai ajuns la concluzia că sunt simple întâmplări, cărora nu le găsești rostul?

Lucrurile s-au întâmplat astfel ca să văd ceea ce nu vedeam încă. Să pot înțelege că am făcut tot ce depinde de mine și gata, locul meu pur și simplu nu mai e acolo, într-un punct din viață în care nu mă mai regăsesc pe mine. Odată ce reușesc să înțeleg și să accept o situație, pasul peste pragul care mă ajută să o depășesc e făcut. Aici e un punct important și interesant în ceea ce mă privește: mă definește o… balanță, într-un taler stau sentimentele, în celălalt e rațiunea. Construiesc mereu cu sufletul, înainte de a pune mintea la treabă. Dar atunci când e cazul să văd cu claritate ceva, rațiunea mea mă ajută într-un mod pe care nu îl pot explica. Argumentele, dovezile menite să mă determine să fac o schimbare își fac loc pas cu pas, în timp, de parcă cineva îmi dă porția de adevăr în rații mici, să îl pot digera cum se cuvine, și când acesta devine de netăgăduit, pot să acționez corect, pregătită pentru ce va veni, curațiune în defavoarea emoțiilor. Sunt mulți oameni în jurul meu care rămân blocați în situații de viață pe care nu vor sau nu pot să le înțeleagă, pentru că sunt împotriva a ceea ce și-ar dori ei să se întâmple și nu pot vedea mai departe. Dar așteptările noastre sunt una, realitatea poate fi alta. Și știu, e dificil să accepți că oamenii sau situațiile se schimbă în timp, pur și simplu, împotriva logicii noastre. Trebuie să te antrenezi să te poți aștepta la asta, chiar dacă îți spui: „Eu nu aș face niciodată așa, mi-e greu să înțeleg“. Nici nu știi ce ai face tu în anumite condiții și nici măcar nu are importanță ce ai face tu în raport cu alții. Uneori, fără prea multe de înțeles, trebuie să accepți și să decizi cum e mai bine să mergi înainte. Care e drumul tău. Dacă merită să te abați de la el atât de mult încât să nu te mai poți împăca tu cu tine însuți. Sau să mergi înainte, cu respect pentru valorile tale, atât. Care dintre variante te duce spre un viitor mai bun?

Care sunt preocupările tale curente. Știu că faci sport, încerci să mănânci sănătos, ai multe animale de companie, o grădină refugiu. Ce te preocupă la lumea în care trăiești? Ești la curent cu tot ce se întâmplă sau preferi să te retragi în universul personal, în lecturi etc.?

Sunt un om care a învățat ceva important: să aleagă, nu să se lase manipulat de alegerile altora pentru sine. Așadar, aleg natura, pentru că îmi oferă sănătate, hrană, frumusețe și lecții de viață. Dacă știi să îngrijești o plantă de la sămânță până la roadele pe care le transformi în bucătăria ta în hrană sănătoasă, dacă știi să urmărești evoluția unei păsări de la stadiul de ou până la primul zbor, deja îți dezvolți aptitudini pe care altfel nici nu le bănuiești. Și emoțiile tale, și capacitatea de a înțelege lumea se schimbă. Să asculți, să urmărești, să ai răbdare să observi, să știi când să ajuți, să îngrijești zi de zi fără să obosești, să prețuiești viața și să respecți creația… Calități pe care cu greu le deprinzi altfel. Politica și știrile nu sunt alegerea mea, sunt un om informat, dar am alte surse și aleg ce mă interesează. Aleg și oamenii din jurul meu, de la care am ce să învăț, în care să simt că pot să am încredere, aleg ce citesc, unde călătoresc, cum trăiesc. Sunt fidelă valorilor mele.

Cine ești tu, când ajungi acasă seara și tragi cortina: fără telefoane, fără poze de postat pe Instagram, fără to do list… Ce îți spui atunci când rămâi doar tu cu tine?

Sunt o mamă, înainte de toate, dar și o femeie care a învățat să se iubească, după ce o viață întreagă a dăruit în afara sa și a cam uitat de sine. Acum iubesc și mă iubesc, totodată.

Vezi continuarea in numarul de SEPTEMBRIE al revistei VIVA!, la standurile de presa din 1 septembrie.

ALINA BĂISAN

Foto: MARIUS BĂRĂGAN

Loading...